miniatura|Karl Marx, filozof german (1818–1883)miniatura|Friedrich Engels, filozof german (1820-1895) miniatura|Friedrich Engels (stânga) și Karl Marx (dreapta) în anii 1860
Marxismul este o filozofie politică și o metodă de analiză socio-economică care utilizează o interpretare materialistă dialectică a evoluției istorice, cunoscută sub numele de materialism istoric, pentru a înțelege relațiile de clasă și conflictul social. Având originea în operele filozofilor germani din secolul al XIX-lea Karl Marx și Friedrich Engels, abordarea marxistă consideră lupta de clasă drept forța motrice centrală a schimbării istorice. Din punct de vedere teoretic, filozofia Marxistă cuprinde materialismul dialectic și istoric, analiza teoriei economice și critica capitalismului, precum și aplicarea socialismului ca sistem economico-social.
Analiza marxistă consideră modul de producție economic al unei societăți drept fundamentul vieții sale sociale, politice și intelectuale, concept cunoscut sub numele de modelul infrastructurii și suprastructurii. În critica sa la adresa capitalismului, marxismul susține că clasa dominantă (burghezia), care deține mijloacele de producție, exploatează sistematic clasa muncitoare (proletariatul), care trebuie să-și vândă forța de muncă pentru a supraviețui. Această relație, potrivit lui Marx, duce la alienare, crize economice periodice și escaladarea conflictului de clasă. Marx a teoretizat că aceste contradicții interne ar alimenta o revoluție proletară, ducând la răsturnarea capitalismului și la instaurarea unui mod de producție socialist. Pentru marxiști, această tranziție reprezintă un pas necesar către o societate comunistă fără clase și fără stat.
După moartea lui Marx, ideile sale au fost dezvoltate, adoptate și adaptate de numeroși gânditori și mișcări politice, dând naștere unei game largi de curente filozofice, doctrine politice și economice, pe diverse meridiane și în diverse epoci. Cel mai important dintre acestea a fost marxism-leninismul din secolul al XX-lea, care s-a dezvoltat după moartea lui Vladimir Lenin și a servit drept ideologie oficială a Uniunii Sovietice și a altor state marxiste. Pe de altă parte, au apărut diverse tradiții academice și disidente, inclusiv marxismul occidental, umanismul marxist și marxismul libertarian, adesea critice față de socialismul de stat și axate pe aspecte precum cultura, filozofia și libertatea individuală. Această evoluție diversă înseamnă atunci că nu există o singură teorie marxistă clar definitivată, iar termenul în sine poate desemna noțiuni teoretice sau practici politice foarte diferite.Citation source (MLA 7e édition): Megill, Allan. "Marxism: Overview." New Dictionary of the History of Ideas. Ed. Maryanne Cline Horowitz. Vol. 4. Detroit: Charles Scribner's Sons, 2005. pp. 1357-1364. Gale Virtual Reference Library. Web. 15 June 2013. Această situație se datorează și faptului că fondatorul marxismului, Karl Marx, filozoful german de origine din evrei creștinațiE. J. E. Hobsbawm, ‘Marx, Karl Heinrich (1818–1883)’, Oxford Dictionary of National Biography, Oxford University Press, 2004., a avut o vastă curiozitate în privința multor aspecte ale umanității, dublată de o vigoare pe măsura acestei curiozități.
Marxismul se impune ca una dintre cele mai influente și controversate tradiții intelectuale din istoria modernă. Acesta a inspirat revoluții, mișcări sociale și partide politice în întreaga lume, contribuind totodată la formarea a numeroase discipline academice. Conceptele marxiste precum alienarea, exploatarea și lupta de clasă au devenit parte integrantă a științelor sociale și umaniste, influențând domenii de la sociologie și critica literară până la științele politice și studiile culturale. Interpretarea și punerea în practică a ideilor marxiste rămân subiecte de dezbatere intensă, atât pe plan politic, cât și academic.
Prezentare generală
Marxismul a dorit să explice fenomenele sociale din cadrul oricărei societăți pe baza analizei condițiilor materiale și a activităților economice necesare pentru satisfacerea nevoilor materiale ale omului. El pornește de la premisa că forma de organizare economică, sau modul de producție, influențează toate celelalte fenomene sociale, inclusiv relațiile sociale mai largi, instituțiile politice, sistemele juridice, sistemele culturale, estetica și ideologiile. Aceste relații sociale și sistemul economic formează o infrastructură și o suprastructură. Pe măsură ce forțele de producție (de exemplu, tehnologia) se îmbunătățesc, formele existente de organizare a producției devin depășite și împiedică progresul. Precum a scris Karl Marx: „La un anumit stadiu de dezvoltare, forțele productive materiale ale societății intră în conflict cu relațiile de producție existente sau — ceea ce exprimă pur și simplu același lucru în termeni juridici — cu relațiile de proprietate în cadrul cărora au funcționat până atunci. Din forme de dezvoltare a forțelor productive, aceste relații se transformă în lanțurile lor. Atunci începe o eră a revoluției sociale.”
Aceste ineficiențe se manifestă prin contradicții sociale la nivelul societății care, la rândul lor, duc la o luptă de clasă. În modul de producție capitalist, această bătălie se materializează între o minoritate, care deține mijloacele de producție (burghezia), și marea majoritate a populației, cea care produce bunurile și serviciile (proletariatul). Pornind de la premisa ipotetică că schimbarea socială are loc ca urmare a luptei dintre diferite clase sociale aflate în contradicție între ele, un marxist ar concluziona că capitalismul exploatează și oprimă proletariatul; prin urmare, capitalismul va conduce inevitabil la o revoluție proletară. Într-o societate socialistă, proprietatea privată asupra mijloacelor de producție ar fi înlocuită de proprietatea cooperativă. O economie socialistă nu ar fundamenta producția pe obținerea de profituri private, ci pe criteriul satisfacerii nevoilor umane – adică pe producția destinată consumului. Friedrich Engels a explicat că „modul capitalist de însușire, în care produsul îl înrobește mai întâi pe producător, apoi pe cel care îl însușește, este înlocuit de modul de însușire a produselor care se bazează pe natura mijloacelor moderne de producție; pe de o parte, însușirea socială directă, ca mijloc de menținere și extindere a producției — pe de altă parte, însușirea individuală directă, ca mijloc de subzistență și de bucurie.”
Economia marxistă consideră că capitalismul este nesustenabil din punct de vedere economic și incapabil să îmbunătățească nivelul de trai al populației, din cauza necesității sale de a compensa scăderea ratei profitului prin reducerea salariilor și a beneficiilor sociale ale angajaților, în paralel cu desfășurarea unor acțiuni de agresiune militară. Modul de producție socialist ar urma să înlocuiască capitalismul ca mod de producție al umanității prin intermediul unei revoluții a muncitorilor. Conform teoriei marxiste a crizelor ciclice, socialismul nu este o inevitabilitate, ci o necesitate economică.
Etimologie Termenul „marxism” a fost popularizat de Karl Kautsky, care se considera un marxist ortodox în timpul disputei dintre adepții ortodocși și cei revizioniști ai lui Marx.; ; Rivalul revizionist al lui Kautsky, Eduard Bernstein, a adoptat și el ulterior acest termen.
Engels nu a susținut folosirea termenului de marxism pentru a descrie nici opiniile lui Marx, nici pe ale sale. El a susținut că termenul era folosit abuziv ca un calificativ retoric de către cei care încercau să se prezinte ca adepți autentici ai lui Marx, în timp ce îi catalogau pe ceilalți în termeni diferiți, cum ar fi lassallienii. În 1882, Engels a susținut că Marx îl criticase pe autoproclamatul marxist Paul Lafargue, spunând că, dacă opiniile lui Lafargue erau considerate marxiste, atunci „un lucru este sigur și anume că eu nu sunt marxist”.
Materialism istoric
Marxismul utilizează o metodologie materialistă, denumită de Marx și Engels „concepția materialistă a istoriei” și cunoscută ulterior sub numele de „materialism istoric”, pentru a analiza cauzele profunde ale dezvoltării și schimbării societății din perspectiva modurilor colective prin care oamenii își câștigă existența. Expunerea lui Marx asupra teoriei se regăsește în Ideologia germană (1845) și în prefața la Contribuții la critica economiei politice (1859). Se presupune că toate trăsăturile constitutive ale unei societăți (clasele sociale, piramida politică și ideologiile) provin din activitatea economică, formând ceea ce este considerat infrastructura (sau baza) și suprastructura. Metafora bazei și suprastructurii descrie totalitatea relațiilor sociale prin care oamenii își produc și reproduc existența socială. Potrivit lui Marx, „suma totală a forțelor de producție accesibile oamenilor determină condiția societății” și formează baza economică a unei societăți.
Această bază include forțele materiale de producție, precum munca, mijloacele de producție și relațiile de producție, cu alte cuvinte, aranjamentele sociale și politice care reglează producția și distribuția. Din acestea se întemeiază o suprastructură alcătuită din „forme de conștiință socială” juridice și politice, care derivă din baza economică ce condiționează atât suprastructura, cât și ideologia dominantă a unei societăți. Conflictele dintre dezvoltarea forțelor de producție și relațiile de producție conduc la revoluții sociale, în timp ce modificări ale bazei economice duce la transformarea socială a suprastructurii.
Această relație este reflexivă: inițial, baza formează suprastructura și rămâne fundația unei forme de organizare socială, iar apoi noile organizații sociale pot acționa în ambele direcții (bază și suprastructură). Astfel, relația aceasta nu este una statică, ci dialectică, exprimată și determinată de conflicte și contradicții. Engels a clarificat acest concept: „Istoria tuturor societăților de până azi este istoria luptelor de clasă. Omul liber și sclavul, patricianul și plebeul, nobilul și iobagul, meșterul și calfa, într-un cuvânt asupritorii și asupriții se aflau într-un permanent antagonism, duceau o luptă neîntreruptă, când ascunsă, când fățișă, o luptă care de fiecare dată se sfârșea printr-o prefacere revoluționară a întregii societății, sau prin pieirea claselor aflate în luptă.”„Manifestul Partidului Comunist“ Dicționar politic; accesat 25 aprilie 2026
Marx considera conflictele de clasă recurente drept forța motrice a istoriei omenirii, întrucât aceste conflicte s-au manifestat ca etape distincte de tranziție în dezvoltarea Europei de Vest. În consecință, Marx a definit istoria omenirii prin patru etape de dezvoltare a relațiilor de producție: Comuna primitivă: societățile cooperative tribale. Sclavia: dezvoltarea de la tribal la orașul-stat în care se naște aristocrația. Feudalismul: aristocrații sunt clasa dominantă, în timp ce negustorii evoluează spre burghezie. Capitalismul: capitaliștii sunt clasa dominantă, care creează și se folosesc de proletariat.
Critica asupra capitalismului
Conform teoreticianului și revoluționarului socialist Vladimir Lenin, „conținutul principal al marxismului” a fost „doctrina economică a lui Marx”. Marx a demonstrat cum burghezia capitalistă cât și economiștii asociați acestora promovau ceea ce el considera a fi o minciună: „interesul capitaliștilor și al muncitorilor sunt...unul și același”. El credea că ei au realizat acest lucru susținând conceptul că „cea mai rapidă creștere posibilă a capitalului productiv” era cea mai bună pentru capitaliștii și muncitorii bogați, deoarece le oferea locuri de muncă.