Mieszko I (n. c. 935 — d. 25 mai 992) a fost duce al polanilor (un trib slav stabilit pe malurile Warta în secolul al VIII-lea),Witold Chrzanowski: Kronika Słowian: Polanie. 2006, p. 238; Fragments of the history of Western Slavs. t.1–3; Gerard Labuda: Poznańskie Towarzystwo Przyjaciół Nauk, 2003 fiind primul conducător atestat al statului polonez din dinastia Piast. El este fiul lui Siemomysł, nepotul lui Lestek și tatăl primului rege polonez încoronat, Boleslau I cel Viteaz. El a fost probabil tatăl reginei Świętosława (Sigrid) - o regină nordică - și astfel bunic al fiului ei, Knut cel Mare. Mieszko I al Poloniei a fost botezat în anul 966 de misionari din Regatul Ceh. Creștinarea Poloniei a început în această perioadă și s-a desfășurat concomitent cu combaterea credințelor slave păgâne.
Primul domnitor istoric al Poloniei, Mieszko I este considerat creatorul de facto al statului polonez. El a continuat politica atât a tatălui său cât și pe cea a bunicului său, cei doi strămoși ai săi fiind conducători ai triburilor păgâne situate în zona Poloniei Mari din zilele noastre. Fie prin alianțe sau prin folosirea forței militare, Mieszko a extins cuceririle în curs de desfășurare și la începutul domniei sale a cucerit Kujawy și Pomerania și probabil Gdańsk și Masovia. În cea mai mare parte a domniei sale, Mieszko I a fost implicat într-un război pentru controlul Pomeraniei Occidentale, în cele din urmă cucerind o parte a acesteia până lângă cursul inferior al râului Oder. În ultimii ani ai vieții sale el s-a luptat cu statul Boemia, câștigând probabil Silezia și Polonia Mică.
Căsătoria sa din 965 cu prințesa cehă din dinastia Přemyslid, Dobrawa a Boemiei și botezul său din anul 966 l-a pus pe Mieszko I și pe țara sa în sfera culturală a creștinismului occidental. În afară de marile cuceriri realizate în timpul domniei sale (care s-au dovedit a fi fundamentale pentru viitorul Poloniei), Mieszko I a fost renumit pentru reformele sale interne, care au vizat extinderea și îmbunătățirea așa-numitul sistem monarhic de război.
Potrivit unor surse, Mieszko I a fost un politician înțelept, un talentat lider militar și un conducător carismatic. El a folosit cu succes diplomația, încheind prima oară o alianță cu Boemia și apoi cu Suedia și cu Sfântul Imperiu Roman. În politica externă, el a pus interesele țării sale în primul rând, chiar și prin încheierea unor acorduri cu foștii săi inamici. La moartea sa, el a lăsat fiilor săi o țară cu un teritoriu foarte mare, având o poziție bine stabilită în Europa.
Mieszko I, de asemenea, a apărut ca "Dagome" într-un document papal întocmit la cca. 1085 și numit Dagome iudex. Documentul menționează un cadou sau acordarea unui pământ Papei (act care a avut loc cu aproape o sută de ani mai devreme).
Data nașterii
Nu există nici o informație exactă cu privire la viața lui Mieszko înainte ca el să ia controlul asupra terenurilor sale. Doar cronicarii Poloniei Mici au estimat data de naștere undeva între anii 920 - 931, cu toate acestea, cercetătorii moderni nu recunosc Cronica ca pe o sursă de încredere. Pe baza informațiilor, mai mulți istorici au postulat data de naștere între anii 922 - 945, conform activității ducelui din acea perioadă.
Originea și semnificația numelui Există două teorii majore în ceea ce privește originea și semnificația numelui lui Mieszko. Cea mai populară teorie, propusă de Jan Długosz, este faptul că Mieszko este un diminutiv de la Mieczysław, o combinație de două elemente sau lexeme: Miecz înseamnă sabie și Sław înseamnă celebru. Astăzi, această teorie este respinsă de majoritatea istoricilor polonezi, care consideră că numele Mieczysław a fost inventat de Jan Długosz, pentru a explica originea numelui Mieszko. Slavii antici nu și-au format niciodată numele folosind nume de animale sau de arme. Numele slave vechi au fost abstracte în natură. Aceeași explicație exclude o altă teorie despre originea numelui, care leagă numele cu Miś/Misko, care înseamnă urs, însă nici un nobil polonez nu a folosit nume de animale.
Cea de-a doua teorie populară despre originea și sensul numelui este provenită dintr-o legendă veche, prima dată fiind descrisă de Gallus Anonymus, în conformitate cu care Mesco (forma latinizată folosită de sursele vechi) cum că acesta a fost orb în primii șapte ani din viață. Cronicarul a legat această poveste după cum urmează:
La acel moment (după ce Mieszko și-a recăpătat vederea) Prințul Siemomysł a cerut persoanelor în vârstă din țara sa, să afle dacă recăpătarea vederii a fiului său a fost un semn miraculos. Aceștia i-au explicat că orbirea a însemnat că Polonia era oarbă atunci, dar că a fost luminată de Mieszko și că avea să crească peste neamuri vecine.
Această interpretare a fost o referință clară la botezul de mai târziu a ducelui:
Polonia a fost într-adevar oarbă înainte, neștiind nimic despre adevăratul Dumnezeu sau despre principiile credinței catolice, dar datorită iluminării lui Mieszko, țara a fost luminată, pentru că atunci a adoptat credința iar națiunea poloneză fusese salvată de la moarte și distrugere.
În plus, este cunoscut faptul că acest cuvânt slav mzec, poate fi interpretat ca a închis ochii sau a fi orb. Cu toate acestea, astăzi se crede aproape cu siguranță că totul nu este decât o legendă folosită ca metaforă, o aluzie la vechea ceremonie slavă păgână, cunoscută sub numele de postrzyżyny. În timpul ceremoniei, li se tăia părul copiilor masculi, la vârsta de șapte ani. În acest ritual simbolic, copilul devenea bărbat, acest lucru explicând clar că Mieszko nu fusese orb, ci era doar o metaforă.
Guvernarea Guvernarea timpurie
Mieszko a preluat guvernarea tribului după moartea tatălui său, în jurul anilor 950 - 960. Din cauza lipsei de surse, nu este posibil să se determine exact ce regiuni a moștenit. Cu siguranță printre regiunile moștenite erau Masovia și Gdańsk Pomerania. Noul conducător s-a confruntat cu sarcina de a integra teritoriul, atât etnic cât și cultural. Locuitorii din zonele controlate de Mieszko vorbeau în mare parte aceeași limbă, aveau convingeri similare și aveau un nivel similar de dezvoltare economică și generală, fiind conectați social de către structurile tribale.
Mieszko și oamenii lui au fost descriși, în anul 966, de către Abraham ben Jacob, un călător evreu, care la acel moment vizita curtea din Praga a Ducelui Boleslav cel Crud. Abraham l-a prezentat pe Mieszko ca unul dintre cei patru regi slavi, care domnea pe o vastă arie a nordului, cu o forță militară foarte apreciată. Până în momentul când Mieszko a preluat puterea tatălui său, federația tribală Polan, din Polonia Mare aveau de ceva timp o extindere activă. Continuând acest proces, probabil în primii ani ai domniei sale, Mieszko a cucerit Masovia. De asemenea, în această perioadă sau mai devreme, a obținut parțial Gdańsk Pomerania. Interesele lui Mieszko au fost concentrate în principal pe zonele ocupate din est (în apropierea de râul Oder), a ramurilor slavilor Polabian, unii dintre ei devenind curând în subordinea lui. Widukind de Corvey a scris că Mieszko a domnit peste tribul Licicaviki, identificat ca regiunea Lubusz. Având controlul asupra acelor triburi vestice, Mieszko a intrat în sfera de influență germană.
În 963, Margraful german Gero a cucerit teritoriile ocupate de triburile Polabian, Lusatian și Słupianiar ca o consecință, acesta a intrat în contact direct cu statul polonez. În același timp, Mieszko a început expansiunea sa împotriva triburilor Velunzani și Lutici. Războiul a fost înregistrat de către cronicarul Abraham ben Jacob. Potrivit acestuia, Mieszko s-a luptat cu tribul Weltaba, identificat cu Veleti. Wichmann cel Tânăr, un nobil saxon care fusese un lider al slavilor Polabian, l-a învins pe Mieszko de două ori, iar în jurul anului 963, fratele lui Mieszko, al cărui nume este necunoscut, a murit în bătălie. Frontierele de la gura de vărsare a râului Oder au fost dorite de margrafii germani. În plus, Veleti Boemia, care la acel moment poseda Silezia și regiunile din Polonia Mică, au constituit un pericol pentru tânărul stat polonez.
Cronicile lui Thietmar ridicau unele probleme de interpretare a informațiilor cu privire la atacul Margrafului Gero asupra triburilor slave, ca urmare, pretinzând subordinea la autoritatea împăratului Lusatia și Selpuli, și asupra lui Mieszko și a supușilor săi. Potrivit majorității istoricilor moderni, Thietmar a făcut o eroare rezumând cronica lui Widukind, plasând raidul lui Gero, în loc de lupta pe care Mieszko o efectua la acea vreme împotriva lui Wichmann cel Tânăr. Pe de altă parte, susținătorii teoriei invaziei lui Gero sunt de părere că Margraful a efectuat de fapt o invazie de succes, în urma căreia Mieszko a fost obligat să plătească tribut împăratului și să adopte creștinismul prin Biserica germană. Această ipoteză care susține introducerea creștinismului ca urmare a acestui război nu este confirmată în nici o sursă germană.
Omagiul este o chestiune separată, în conformitate cu cronica lui Thietmar, Mieszko plătind de fapt tribut împăratului pentru terenurile din Vurta (o regiune de pe râul Warta). După toate probabilitățile, Mieszko a decis să plătească tribut pentru a evita o invazie similară cu cea suferită de Lusatia. Acest omagiu a fost adus în 965 sau 966. Este foarte probabil ca tributul să fi fost aplicat doar în regiunea Lubusz, care se află în sfera de influență germană. Această neînțelegere a problemei tributului explica de ca încă din 967, Mieszko era descris în cronicile saxone ca prieten al Împăratului (sau aliat, susținător - latină: amicus imperatoris).
Căsătoria și convertirea la creștinism Probabil în anul 964, Mieszko a început negocierile cu Boleslav cel Crud, conducătorul Boemiei. Ca rezultat, în 965, Mieszko s-a căsătorit cu fiica lui Boleslav, Dobrawa.
Următorul pas a fost botezul lui Mieszko. Exista diferite ipoteze cu privire la acest eveniment. Se presupune că a fost o decizie politică, menită să aducă statul lui Mieszko mai aproape de cehi și pentru a facilita activitățile sale în regiunea slavilor Polabian. În același timp, botezul a scăzut probabilitatea atacurilor margrafilor germani și i-a privat de încercarea de a prelua prin forță pământurile creștine ale lui Mieszko. Un alt motiv ar fi putut fi dorința lui Mieszko de a elimina de la putere influența casei preoților păgâni, care îi blocau accesul de a stabili o guvernare centralizată. O altă ipoteză este faptul că Mieszko a acceptat creștinarea în urma unei posibile invazii a lui Gero în Polonia. Potrivit acestui lucru, atacul Margrafului l-a forțat să adopte creștinismul, care trebuia să fie un act de subordonare în fața Împăratului, fără medierea Papei.
Potrivit lui Gallus Anonymus, au mai fost alte motive responsabile, pretinzând că este implicată și Prințesa Dobrawa a Boemiei care îl convinsese pe soțul ei să-și schimbe religia. De asemenea, cronicarul Thietmar atribuie conversia lui Mieszko în urma influenței soției sale. Botezul lui Mieszko a avut loc în 966. Locul este necunoscut și ar fi putut fi în oricare dintre orașele din Imperiu (posibil în Regensburg), însă este posibil să fi avut loc și în orașele poloneze, precum Gniezno sau Ostrów Lednicki.
Prin adoptarea creștinismului, Mieszko a inclus guvernarea sa poloneză în Comunitatea Europeană de vest. Sfântul Imperiu Roman sau orice altă țară creștină, în teorie, nu avea dreptul să atace Polonia, sub pretextul de a răspândi creștinismul sau pentru alte motive, deoarece Ducele Poloniei devenise membru cercului creștin.
Botezul a început, de asemenea, răspândirea culturii latine în Polonia, iar primii consilieri ai bisericii educați s-au alăturat curții lui Mieszko. Episcopia misionară începută de Iordania în 968 a folosit liturghia latină și a fost în subordinea directă a papalității. Au fost construite biserici în Gniezno, Poznań și Ostrów Lednicki.