miniatura Kabylie (sau Kabylia) este o regiune situată în nordul Algeriei.
Istoria Regiunea kabylă nu a cunoscut frontiere fixe și riguros definite. Dar istoria sa ne arată alte lucruri permanente : o continuitate lingvistică care datează cu câteva milenii înaintea erei noastre :Gilbert Meynier, L'Algérie des origines : De la Préhistoire à l'avènement de l'islam, Paris, La Découverte, coll. « La Découverte/Poche », 2010 (1re éd. 2007), p. 48, folosirea perpetuă a sistemelor de semne și simboluri cunoscute ȋn protoistorie Meynier 2010, p. 33, o formă de atestare tribală atestată din timpul Antichității, caracterizată prin controlul direct și riguros al conducătorilor desemnați și o formă de guvernare constant opusă nașterii unui pol de putere unic și centralizat. Chiar dacă regiunea a fost divizată ȋn interior, aceasta și-a găsit unitatea față de lumea exterioară, ajungând să fie un refugiu al tuturor celor care au dorit să reziste cuceritorilor succesivi sau statelor ȋn construcție. In funcție de circumstanțe granițele au fost reduse pana ȋn zonele cele mai muntoase, loc unde inamicul nu putea ajunge sau unde puterea era recunoscută oficial, dar ȋn practică era ignorată, sau granițele s-au întins pe câmpiile învecinate, ȋn urma victoriilor.
Mai mulți autori Nedjma Abdelfettah Lalmi (2004, p. 514-516) citându-i mai ales pe Émile-Félix Gautier (1952), Salah Baïzig (1997) et Robert Brunschvig (1940 et 1947) subliniază, de asemenea, locul unic ocupat ȋn regiune de orașele și statele care au cunoscut creșterea, și de asemenea relațiile care au fost menținute cu societățile de munte: nu putem vorbi de "republici sat", produse ale unei "Kabylie izolate" zidite în puritatea sa originală, dar putem vorbi de o poveste legată de istoria urbană, precum și serifate, regatele și domniile in care lumea rurală a văzut de mai multe ori renașterea Nedjma Abdelfettah Lalmi, « Du mythe de l'isolat kabyle », Cahiers d'études africaines, no 175, 2004,p 516
Preistorie și protoistorie În Wilaya din Setif, vestigiile arheologice de la Hanech Ain, în apropierea munților Kabyliei, au arătat expansiunea hominizilor ȋn urma cu aproximativ 1.7 milioane de ani ȋn Africa Nord Ginette Aumassip, L'Algérie des premiers hommes, Paris, Éditions de la Maison des sciences de l'homme, 2001, 224p, p.37-44, așezăminte asemănătoare au fost semnalate ȋn apropierea raului Sebaou Aumassip 2001, p. 39. În Babors, rezultatele săpăturilor din peștera Afalou și așezămintele vecine indică pătrunderea ȋn masiv între anii 15 000 și 11 000 înaintea erei noastre, a unei populații de Cro-Magnon din Africa, numita Mechta-Afalou, purtătoare a culturii iberomaurusiene. Aceștia au lăsat ȋn urma lor morminte și figurine modelate, zoomorfe și antropomorfe Colette Roubet et Slimane Hachi, « Liens entre l’Encyclopédie berbère, la Préhistoire récente et la Protohistoire en Afrique septentrionale » [archive], Centre de recherche berbère (CRB), Inalco, 2 juin 2010 consultata 30 august 2012. Regiunea kabylă maritimă a lăsat ȋn urmă la Takdempt, unelte de piatră, caracteristice zonei Acheuléen Aumassip 2001, p. 28 dar și vestigii neolitice, ca de exemplu topoare de piatră lustruite, cioburi de ceramică și fragmente de obiecte de piele găsite la Dellys Meynier 2010, p. 25
Începând cu cel de-al doilea mileniu înaintea erei noastre Africa de Nord, izolată de restul continentului prin deșertificarea Saharei, înclină ȋnspre lumea mediteraneană Meynier 2010, p. 32. Monumente megalitice pe care protoistoria le-a lăsa în Kabylie, de multe ori avand, ca cele de la Aït Raouna, o pasarelă mare acoperită, sunt foarte apropiate de cele din Sardaigne Gabriel Camps, « Sur trois types peu connus de Monuments funéraires nord-africains (note de Protohistoire) », Bulletin de la Société préhistorique de France, vol. 56, no 1-2, 1959, p 104. Obiectele de ceramică sunt decorate cu semne și simboluri a căror utilizare a fost perpetuată pană ȋn zilele noastre ȋn regiune, precum și cele din Aures: tehnica lor ar putea să vină din epoca bronzului, din peninsula italiană și din insulele occidentale ale Marii Mediteraneene Gabriel Camps, Monuments et Rites funéraires protohistoriques : Aux origines de la Berbérie, Paris, Arts et Métiers graphiques, 1962, 627 p. (notice BnF noFRBNF374517216), chap. IV, (« La poterie peinte »), p 391.
Antichitatea Din perioada Antichității provin stelele libiene unde apare un tip de scriere, scrierea Tifinagh este descendentul actual Meynier 2010, p. 29 si 219. Comunitățile patriarhale, care ȋn latină erau numite tributes și al căror nume în limba arabă a dat mai târziu numele regiunii, există deja. Dar, de asemenea există state: mai multe regate berbere, originare din confederațiile tribale, apar ȋncepand cu secolul al IV lea era noastra. În mai multe rânduri gura Ampsaga (raul El Kebir), este considerată frontieră ȋn secolul al III-lea era noastră între Regatul Masaesyles, la vest, și cel al Massyles, între teritoriile mauretaniene si numidiene in jurul anului 100 inaintea erei noastre.
Fenicienii, ale căror rețelele comerciale sunt în curs de înființare jurul anului 1100 ȋnaintea erei noastre pe coasta Africii de Nord, creează ȋn regiune contoarele de la Rusazus (Azzefoun) și Rusuccuru (Dellys). După fondarea Cartaginei, influența punică și, prin intermediul ei, amprenta greacă, se extinde de pe linia de coastă. Cu toate acestea, ele influentează mai putin mediul rural ȋn comaparație cu cel urban, care, la rândul său, de pe coastă, menține, fără îndoială, față de puterile autohtone o cvasi-autonomie Meynier 2010, p. 43-49 si 219.
Prima intervenție a romanilor are loc ȋn timpul războaielor punice, atunci când caută printre șefii berberi, aliații pentru a contracara puterea Carthaginei Meynier 2010, p. 39-40.. Acestea cucerite, regatele din Numidia și Mauritania sunt supuse treptat și în cele din urmă anexate ca provincii Meynier 2010, p. 54-64. La est de Ampsaga, în Numidia, portul Chullu ( Collo ) este inclus alături de Cirta ( Constantine ) , într- o " confederație cirteana" cu un statut administrativ particular Meynier 2010, p. 69.. La vest, la periferia Mons Ferratus (" muntele de fier ", de obicei identificat cu Djurdjuran ) țara Quinquegentiani ( cele " cinci triburi " ),Yidir Plantade, « Laïcité et athéisme en Kabylie : Mythes et ambigüités », Journal d'étude des relations internationales au Moyen-Orient, vol. 2, no 1, janvier 2007, p. 82. sunt stabilite alte colonii : pe coasta Igilgili , Saldae ( Bejaia ) și Rusuccuru Meynier 2010, p. 7 si 71-72., in interior între aceste două porturi , de-a lungul caii lui Antoniu și masei Peutingeriana, trecand prin valea Sava ( Summam ), la Thubusuptu ( Tiklat ) , apoi Bida ( Djemaa Saharidj ) și Taugensis ( Taourga ) Mohamed Seghir Feredj, Histoire de Tizi-Ouzou et de sa région : Des origines à 1954, Alger, Éditions Hammouda, 2002, 3e éd. (1re éd. 1990), p 14-15 , și mai departe spre sud la Auzia ( Sour El - Ghozlane ) . Acestea se încadrează în " Mauritania cezareana’’ , administrată de la Caesarea ( Cherchell ) Meynier 2010, p. 7 si p 71-72. La sfârșitul secolului al III-lea, la est de Sava se construiește în jurul orasului Sitifis ( Setif ), o Mauritanie setifiană Meynier 2010, p. 81.
În general, orașele , fie colonii sau simple municipalități, sunt relativ puține în regiune iar berberii sunt relativ puțin îngăduitori cu curentul roman Meynier 2010, p. 72 et 78 . Există , totuși , un creștinism activ, de pe urma căruia a rămas mărturie ceea ce gasim la Tigzirt, ȋn acea perioadă numit Iomnium : o bazilică din secolul al V -lea sau al VI lea Marc Côte, Guide d'Algérie : Paysages et Patrimoine, Constantine, Média-Plus, 1996, 319 ), « Les Kabylies », p. 124 sau prezența din aceeași epocă a episcopiei de la Saldae sau Bida Henri Genevoix, Djemâa-Saharidj : Éléments folkloriques pour servir à une étude monographique des Aït-Fraoussen (Kabylie), Fort-National, Fichier de documentation berbère, 1958, 74 p7 . In Kabylie , pare să fi fost unul dintre reperele donatismului , mișcare religioasă pe care generalul rebel Firmus s-a sprijinit în timpul revoltei pe care a condus-o in secolul al IV-lea împotriva legiunilor Plantade 2007, p. 82
Principalele ruine romane din regiune sunt la Djemila, vechiul Cuicul în munții de mijloc ai Micii Kabylie : site-ul , înscris de UNESCO ȋn patrimoniul mondial, certifică, prin ruinele sale și mozaicurile sale remarcabil conservate, viața înfloritoare a unei colonii conduse de o oligarhie prospera locală Meynier 2010, p. 116-117 La Akbou s-a păstrat un mausoleu de 13 metri ȋnălțime, construit probabil în mijlocul proprietății sale de catre un notabil Meynier 2010, p. 108-109 . Alte site-uri urmează să fie cercetate, ca Rusazus din Azzefoun, cea mai bogată dintre orașele din Kabylie ȋn perioada lui Augustus, unde au fost descoperiti pereți, conducte de apă și terme Côte 1996, p. 125
Istorisirile autorilor latini prezintă alternarea perioadelor de defensivă și expansiunea ȋn zonele de campie a războinicilor de la munte, care forțează în mod regulat coloniști să se refugieze în spatele fortificațiilor orașelor M'Barek Redjala et Bouziane Semmoud, « Kabyles », dans Encyclopædia Universalis, 2011 . Puterea de la Roma se confruntă ȋn mai multe rânduri cu o rezistență puternică, de la cei șapte ani de gherilă de la Tacfarinas, care se încheie în anul 24 sub zidurile de la Auzia, pană la revoltele, trei secole mai târziu ale lui Firmus și Gildo, amandoi fiii unui mare lider tribal Bibans Meynier 2010, p. 63 et 160-162 . Invazia vandalilor , care a ajuns ȋn Kabylie in anii 429-430, nu ȋntalnește nicio opoziție, unde populație vede sfârșitul dominației romane. Pe ruinele imperiul roman, regatul vandal ( 439-534 ), care iși intemeiază capitala pentru o perioadă de timp la Saldae, oferă posibilitatea creării unor principate berbere independente. Bizantinii, sub Iustinian, au reușit să recâștige controlul unei părti din Africa de Nord. Cu toate acestea ei trezesc ostilitatea berberilor, denumiți mauri, și puterea lor rămâne fragilă.Meynier 2010, p. 174-182 .
Islamizarea si dinastiile musulmane In 647, călăreții arabi și musulmani iau parte la primele incursiuni în Ifriqiya Meynier 2010, p. 195 . La vest , în munții care ȋnconjoară Saldae ( Bejaia ), opoziția pe care o ȋntampină este foarte puternică astfel ȋncat denumesc zona el aadua , " inamicul " Lalmi 2004, p. 513 . Aici , ca și în alte parți , sub conducerea căpeteniilor, cum ar fi Koceila sau Kahina, triburile berbere, uneori aliate cu bizantinii, au rezistat timp de mai multe decenii înainte ca Califatul Umayyad din 710 , să facă din ȋntreg Maghrebul una dintre provinciile sale . Ca și predecesorii săi , noua putere se sprijina în primul rând pe populația urbană. Cu toate acestea, religia cuceritorilor avansează rapid Meynier 2010, p. 196-197 . Dorința de a scăpa de inegalitatea juridică și fiscală care afectează non-musulmani joacă, fără îndoială, un rol important în convertirea populatiei locale. În 740 triburile autohtone se revoltă împotrivă politicii fiscale și a comerțului cu sclavi efectuate de reprezentanții Damascului; de la Muntii Atlas din Maroc pană in Libia, armatele berbere s-au adunat în numele egalitarismului kharidjit și recastigă ȋmpotriva trupelor califatului sunnit cea mai mare parte din Africa de Nord , in consecință prezența arabă dispare pentru un timp Plantade 2007, p. 83