Vârful Kékes, denumit și Kékestető, este un vârf carpatin din lanțul montan Matra, Ungaria de Nord. Având o înălțime de , vârful reprezintă punctul de maximă altitudine din Ungaria.
Din punct de vedere administrativ, vârful este situat pe granița dintre teritoriile comunei Parád și orașului Gyöngyös. Este a treia cea mai populară atracție turistică a Ungariei, după lacul Balaton și fluviul Dunărea. În 1981, pe vârf a fost ridicat Turnul TV Kékestető, care are o înălțime de .
Kékestető este și numele unei stațiuni balneoclimaterice din orașul Gyöngyös, județul Heves. Stațiunea Kékestető se află la 8,4 km de centrul orașului și are cod poștal propriu (3221). La recensământul din 2022, populația număra 14 locuitori.
Etimologie Kékes se traduce prin „albăstrui” și provine din cuvântul maghiar kék care înseamnă „albastru”. Denumirea se datorează nuanței albăstrui în care apare uneori vârful montan.
Geografie
Munții Matra fac parte din lanțul montan nordic din Ungaria și aparțin, prin origine, celei mai mari zone vulcanice tinere din Europa. Sunt delimitați de văile râurilor Tarna și Zagyva. Kékes cel mai înalt vârf din munții Mátra, este situat în județul Heves, Ungaria de Nord, la 12 kilometri nord-est de orașul Gyöngyös. Regiunea este cunoscută pentru podgoriile sale.
Vârful Kekes are o proeminență de 774 metri față de vârful Javorie, înalt de 1.044 de metri, de care îl desparte un col situat la o altitudine de , în vecinătatea comunei Hajnáčka din Slovacia.
Masivul Mátra este bogat în ape curgătoare, fiind identificate aproximativ . Debitele acestora variază, depinzând în mare măsură de cantitatea de precipitații, iar pentru debitul depășește 10 l/min. La o altitudine de , lângă Kékestető, se găsește fântâna Diznó (Disznós-kút). Cel mai mare izvor din masivul Mátra este Nagy-forrás („Izvorul Mare”), situat în partea de nord a vârfului Kékes, care are un debit de pe minut.
Geologie Cele mai vechi roci găsite la suprafața masivului Mátra sunt calcare triasice de adâncime, șisturi și radiolarit găsite pe dealul Darnó (Darnó-hegy) din Sirok și în împrejurimi, precum și bazalți formați sub mare. Formarea masei principale din Mátra a avut loc în miocen. În urmă cu aproximativ de ani, vulcanismul a început cu împrăștiere de riolit, perioadă care s-a finalizat acum 13 milioane de ani. Cea mai mare rată de producție de material vulcanic a avut loc în miocenul mijlociu, când au apărut o serie de straturi vulcanice de grosime formate din andezit și alte roci vulcanice, acestea formând cea mai mare parte a lanțului montan. În etapa târzie a activității vulcanice, s-au creat andezitele. Cele mai tinere roci de lavă sunt riolitele găsite în jurul Gyöngyössolymos și Lőrinci. Seria erupțiilor a fost completată de o împrăștiere de riolit. Conurile vulcanice formate din zăcăminte de cuarțit reflectă o activitate postvulcanică .
Formațiunile vulcanice din miocen au fost fragmentate ca urmare a mișcărilor structurale ale crustei, întregul lanț montan fiind înclinat spre sud, expunând astfel formațiunile mai vechi din partea de nord. În pliocen, rocile vulcanice au fost acoperite de sedimente, iar eroziunea generată de clima mai umedă a format văi. Alternanța erelor glaciare și a perioadelor mai calde din pleistocen a intensificat procesul de fragmentare a rocilor, rezultând formarea unor suprafețe întinse de piatră periglaciară în părțile mai stâncoase ale lanțului montan (Óvár, Ágasvár, Galyatetó, Kékes etc..
Climă Stația meteo de pe vârful Kékes este stația meteorologică din Ungaria situată la cea mai mare altitudine. Deși clima muntelui este clasificată drept climat temperat continental umed (Dfb) conform clasificării climatice Köppen, este foarte aproape de un climat subarctic (Dfc). Numărul de ore însorite, depășind două mii pe an, este cu mult peste media națională, în special în lunile septembrie-octombrie și din ianuarie până la sfârșitul lunii martie.
Variația zilnică a valorilor temperaturii este echilibrată, valorile maxime în perioada de vară nu depășesc 26°C, în timp ce valorile minime în perioada de iarnă nu scad de obicei sub -15°C. Presiunea atmosferică scăzută și umiditatea ridicată sunt caracteristice regiunilor montane. Presiunea atmosferică este cu 10% mai mică decât media din Ungaria. Numărul de zile cu ceață în 1970 a fost de 221, un număr surprinzător de mare. Cele mai mari valori zilnice ale precipitațiilor, 228 mm, au fost înregistrate în perioada 11-. În iarna 1943-1944, vârful a fost acoperit cu zapadă timp de . La s-a măsurat cel mai gros strat de zăpadă, 106 cm.
Temperatura medie anuală pe vârful Kékes este de 6,4°C, cu aproximativ 5°C mai mică decât cea din Budapesta sau Miskolc. August este cea mai caldă lună, cu o temperatură medie de 16,4°C, iar ianuarie cea mai rece, cu -3,4°C. Valorile extreme ale temperaturii au variat de la -22,6°C în ianuarie 1987 la 31,4°C la .
Aria naturală protejată Mátra
Aria naturală protejată Mátra este un sit Natura 2000 fondat în 2004 ca zonă specială de protecție a .
Zona de protecție a peisajului Mátra a fost înființată în 1986 pe un teritoriu de 12.141 hectare, pentru a proteja natura și peisajul regiunii Mátra. Această organizație, care aparținea Direcției Parcului Național Bükk, avea rolul de a asigura că starea inițială a Mátra nu este perturbată de nicio intervenție care ar putea provoca daune peisajului și naturii acestuia pe termen lung. Patrimoniul natural era păstrat în siguranță pe o zonă strict protejată de 2.209 hectare, acoperită în principal cu păduri.
În 2004 a fost înființată Zona de protecție specială (Directiva Păsări) Mátra, care găzduiește de păsări protejate în Uniunea Europeană, incluse în lista roșie europeană a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN European Red List).
Floră
Mátra este un lanț montan acoperit de diverse comunități forestiere, cele mai caracteristice fiind pădurile de cireș-stejar. La o altitudine de 550 m în nord și 650 m în sud, pădurile de cireș-stejar sunt înlocuite cu păduri de pin-stejar și apoi cu păduri de fag. Peste 900 m, comunități de fag și Aconitum (Aconito-Fagetum) pot fi găsite pe versanții nordici ai Kékes, Galyatető și .
Pe versanții nordici mai reci ai masivului Mátra se regăsește habitatul mai multor specii alpine. Comunitatea de pădure montană de fag din partea de nord a Kékes oferă un habitat pentru multe specii de plante rare. Aici trăiesc trandafirul de munte (Rosa pendulina) și pecetea lui Solomon (Polygonatum verticillare). Pe laturile nordice, pădurile de tei (Tilia) crescute în zonele de grohotiș și de chei de andezit (Parietario-Aceretum) asigură microclimatul specific. Plantele rare sunt cimicifuga (Cimicifuga europaea, curpen de munte (Clematis alpina), lopățea (Lunaria rediviva), caracteristică locurilor pietroase și o specie de valeriană (Valeriana tripteris). Aici trăiesc mai multe specii protejate de ferigă, precum Polystichum braunii, Polystichum aculeatum și Woodsia alpina. O specie de păiuș (Festuca amethystina), care poate fi considerat o relicvă a epocii glaciare, trăiește pe crestele care se extind spre nord. Pe stânci, lichenul Parmelia conspersa este planta pionieră. În crăpăturile stâncilor se găsesc ruginița arctică (Asplenium septentrionale), saxifraga albă (Saxifraga paniculata), barba lui Jupiter (Jovibarba hirta). Pe rocile din andezit cu sol fertil subțire se dezvoltă o vegetație de stâncă, apoi, pe măsură ce stratul de sol se îngroașă, apar treptat desișuri de păiuș (Festuca pseudodalmatica) și rogoz unguresc (Poa pannonica subsp. scabra). Taula (Spiraea media) formează desișuri de până la un metru înălțime, aproape impenetrabile, alături de care se pot găsi și bârcoace de Mátra (Cotoneaster matrensis.
Pe pajiștile montane din Mátra, se găsesc, printre altele, gențiana de turbărie (Gentiana pneumonanthe, anemona neagră (Pulsatilla pratensis subsp. nigricans) și orhideea globulară (Traunsteinera globosa). În locurile umede, firuța (Poa remota) este o specie endemică, găsită în Ungaria doar la poalele nordice ale vârfului Kékes. Primăvara, laleaua pestriță (Fritillaria meleagris) înflorește în singurul său habitat din Mátra, o pădure inundată de cireș-.
Faună Fauna lanțului montan Mátra include numeroase specii. Dintre melci, unele specii rare sunt relicve ale epocii glaciare, supraviețuind în zonele retrase, cu microclimat rece. Astfel de specii sunt, de exemplu, Discus ruderatus, Cochlodina cerata, Ruthenica filograna, Helicigona faustina.
Dintre nevertebrate, fluturii diurni sunt cei mai răspândiți. O mică populație de fluture alb de munte (Pieris bryoniae) încă se găsește în pădurile de fag. Se mai regăsesc fluturele mare al plopului (Limenitis populi), specie rară în toată Europa, fluturele lui Pallas (Argynnis laodice), fluturele-planor unguresc (Neptis rivularis). Larvele libelulei cu inele aurii (Cordulegaster bidentata) se dezvoltă în pâraiele din Mátra. Croitorul fagului (Rosalia alpina) apare doar în pădurile de fag. Printre speciile rare și protejate de amfibieni și reptile din Mátra se numără salamandra de uscat (Salamandra salamandra), salamandra alpină (Triturus alpestris), buhaiul de baltă cu burtă galbenă (Bombina variegata), broasca roșie de pădure (Rana dalmatina), broasca roșie de munte (Rana temporaria), șopârla apodă (Anguis fragilis), șopârla de câmp (Lacerta agilis) și gușterul (Lacerta viridis). Dintre șerpi, se regăsesc șarpele lui Esculap (Elaphe longissima și șarpele de casă (Natrix natrix.
Lista speciilor de păsări cuibăritoare include câteva specii special protejate, precum acvila de câmp (Aquila heliaca), acvila țipătoare mică (Aquila pomarina), șoimul dunărean (Falco cherrug), șorecarul (Buteo buteo), viesparul (Pernis apivorus), șerparul (Circäetus gallicus) și bufnița mare (Bubo bubo). Ierunca (Tetrastes bonasia) este de asemenea o specie care beneficiază de protecție specială. S-a observat o creștere a populațiilor de corb (Corvus corax) și ciocănitoare neagră (Dryocopus martius). Printre speciile rar întâlnite se numără mierla de apă (Cinclus cinclus) și barza neagră (Ciconia nigra.
Numeroase specii de mamifere protejate au habitatul în munții Mátra. Multe specii de lilieci își găsesc adăpost în trunchiurile de copaci putrezite ale pădurilor bătrâne de foioase sau în puțurile și bazinele miniere rămase după oprirea activităților de extracție a minereurilor. Aici se găsește una dintre cele mai importante specii de lilieci din Ungaria, liliacul cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi), care formează o colonie de 3- împreună cu liliacul comun (Myotis myotis). Dintre carnivore se găsesc jderul de copac (Martes martes), viezurele (Meles meles), pisica sălbatică (Felis sylvestris și râsul (Lynx lynx). Animalele sălbatice obișnuite din pădurile maghiare se regăsesc și în masivul Mátra. Cerbul (Cervus elaphus), căpriorul (Capreolus capreolus), mistrețul (Sus scrofa) sunt răspândite în număr mare, afectând capacitatea de regenerare a pădurilor și pășunilor montane, la fel cu muflonul (Ovis musimon) care este o specie alohtonă, originară din Corsica. Specia a fost introdusă în Mátra în 1923, dar s-a dovedit de-a lungul timpului o specie dăunătoare din punct de vedere al conservării naturii și al .
Istoric