Papa Shenouda al III-lea al Alexandriei (în ; ) a fost cap al Bisericii Copte Ortodoxe din Alexandria, cea mai importantă biserică creștină din Egipt având aderenți cca 90 % dintre creștinii egipteni (în jur de 11.000.000 de credincioși). A fost cel de-al 117-lea papă de Alexandria și patriarh al întregii Africi, pe scaunul apostolic al sfântului Marcu Evanghelistul, înscăunat în 1971.
De asemenea, a fost capul Sfântului Sinod al Bisericii Copte Ortodoxe de Alexandria. A fost o figură conservatoare a bisericiiThe Times of Israel, http://www.timesofisrael.com/egyptian-copts-mourn-death-of-pope/, accesat la data de 1.02.2014, și respectat de comunitatea musulmanăEkklesia, http://www.ekklesia.co.uk/node/16406, accesat la data de 1.02.2014. Născut sub numele de Nazeer Gayed Roufail, în data de 3 august 1923, a devenit călugăr în 1954, luându-și numele de Părintele Antonius Sirianul, după ce s-a alăturat Mânăstirii Siriene, a Fecioarei Maria Theotokos. În 1962, Papa Cyril al VI-lea de Alexandria l-a convocat pe Părintele Antonius și l-a numit Episcop General pentru Educația Creștină și Decan al Seminarului Teologic Copt Ortodox, după care și-a asumat numele de Shenouda, care a fost și numele sfântului copt Shenouda (348-466)St. Takla, http://st-takla.org/Pope-1.html, accesat la data de 1.02.2014, precum și numele a doi papi anteriori, Shenouda I (cu episcopatul în perioada 859-880) și Shenouda al II-lea (episcopatul: 1047-1077).
În urma morții Papei Cyril al VI-lea, în data de 9 martie 1971, procesul de selecție a a hotărât alegerea Episcopului Shenouda în această funcție, începând cu data de 14 noiembrie 1971. În timpul pontificatului său, biserica coptă a crescut semnificativ. A numit primii episcopi pentru diocezele din America de Nord, care conțin acum peste 200 de parohii (214 în Statele Unite, 34 în Canada și una în Mexic), de la doar 4 în 1971. De asemenea, a numit primii episcopi copți din Europa, Australia și America de Sud. În Egipt s-a luptat pentru bunăstarea poporului său și a bisericii. Papa Shenouda al III-lea a fost cunoscut și pentru angajamentul său la ecumenism și a pledat pentru dialogul creștin inter-confesional. Și-a dedicat scrierile, învățăturile și acțiunile pentru răspândirea și propagarea înțelegerii, păcii, dialogului și iertării. La momentul morții sale, era văzut drept unul dintre marii patriarhi ai Bisericii de Alexandria, un apărător al credinței și lider notabil egiptean al secolelor al XX-lea și al XXI-lea.
Prima parte a vieții Nazeer Gayed Roufail s-a născut în data de 3 august 1923, în satul Salām, care din punct de vedere administrativ aparține guvernoratului din Asyut, din Egiptul de Sus, dar ecleziastic aparține diocezei Manfalut. A fost cel mai mic dintre cei 8 frați. Mama lui a murit la puțin timp după nașterea sa. A fost crescut de fratele său mai mare, Rafael, în Damanhur, în Egiptul de Jos, unde a frecventat o școală primară coptă. Apoi a studiat la Școala gimnazială americană din Banha. După ce s-a mutat în Shubra, o suburbie a capitalei Cairo, a urmat acolo liceul. De la vârsta de 16 ani, a fost membru activ al Școlii Copte de Duminică..
În 1943 s-a înscris la Universitatea din Cairo, studiind pentru o diplomă de licență în engleză și istorie. Între timp, și-a petrecut vacanțele de vară la Mânăstirea Deșertului de Vest Sfânta Maria (mânăstire siriană). În timpul studenției a fost și stagiar al Corpului Militar Egiptean de Rezervă.
În 1946, în ultimul an de licență, i s-a permis să se înregistreze la clasele de seară ale Seminarului Teologic Copt, deschis de obicei absolvenților de facultate, însă decanul seminarului, arhidiaconul Habib Girgis, a făcut o excepție în cazul lui Nazeer.
Nazeer a absolvit Universitatea din Cairo cu o licență în domeniul istoriei. După absolvire, și-a efectuat serviciul militar, apoi a lucrat ca profesor de engleză, istorie și științe sociale la un liceu din Cairo. Între timp, a participat la cursuri postuniversitare de arheologie, specializându-se în istoria Egiptului Antic și a Egiptului Islamic. După absolvirea seminarului, în 1949, a fost numit să predea Vechiul Testament și Noul Testament la Seminarul Teologic Copt. În același an, a devenit redactor-șef al revistei lunare a Școlii de Duminică. În 1950, Nazeer a renunțat la funcția sa laică și s-a dedicat predării la seminar.
În 1953, a fost numit lector la Colegiul Monastic din Helwan, ținând cursuri de teologie. În același an, a început un dialog cu Martorii lui Iehova, scriind articole despre credințele lor în Revista Școlii de Duminică.
A fost un cititor avid, și a studiat mai multe limbi, vorbind fluent arabă, engleză, coptă, franceză, și citind în greacă, latină și amharică.
Viața monahală În data de 18 iulie 1954, Nazeer a intrat în viața monahală la Mânăstirea Siriană Sfânta Maria din Wadi el Natrun (Deșertul de Vest din Egipt), și a primit numele de Părintele Antonius Sirianul. Între 1956-1962, a trăit ca pustnic într-o peșteră din apropierea mânăstirii, dedicându-și timpul meditației, în rugăciune și asceză.
La 31 august 1958 a fost hirotonit ca preot, apoi stareț al mânăstirii Sfânta Maria. Antonius Sirianul a fost printre candidații numiți pentru scaunul papal în 1959, dar în acel moment Cyril al VI-lea a fost ales în această funcție.
Episcop La 30 septembrie 1962, Papa Cyril al VI-lea l-a numit la Episcopia Educația Creștină și decan al Seminarului Teologic Copt Ortodox, schimbându-i numele în Shenouda, în onoarea celui mai renumit scolastic și scriitor în limba coptă, Sfântul Shenouda Arhimandritul (348-466).Coptic Orthodox Church Network, http://www.copticchurch.net/topics/pope/#Biography, accesat la data de 1.02.2014 În timpul conducerii episcopatului de către Shenouda, numărul studenților de la seminar s-a triplat. Acesta a fost însă suspendat în 1966 de către Papa Cyril al VI-lea, din cauza unor „campanii pentru schimbare”, inițiate de Shenouda și studenții săihttp://www.coptichistory.org/new_page_1494.htm, accesat la data de 1.02.2014. Aceste campanii solicitau alegerea populară a episcopilor și a preoților, un principiu pe care episcopul Shenouda l-a aplicat mai târziu, când a devenit Papă de Alexandria. Acest conflict între Shenouda și Papa Cyril al VI-lea s-a rezolvat mai târziu.
Papă și Patriarh A fost întronat ca Papa Shenouda al III-lea, al 117-lea Papă de Alexandria și Patriarh al Scaunului Sfântul Marcu, la data de 14 noiembrie 1971, la aproape 9 luni de la moartea lui Cyril al VI-lea.
La mai puțin de un an de la întronare, în octombrie 1972, i-a vizitat pe Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, și pe Papa Romei, devenind primul Papă de Alexandria care a efectuat o vizită de la schisma cristologică de la Conciliul de la Calcedon, din 451. În mai 1973, a scris o declarație cristologică, prin care a fost de acord cu Bisericile Romano-Catolică, Orientală și Ortodoxă-Răsăriteană, asupra naturii lui Hristos, făcând un pas în față spre soluționarea disputei veche de 15 secole și îndreptându-se spre unitatea creștină. În septembrie 1974, a efectuat o vizită la Biserica Etiopiană, în timpul domniei împăratului Haile Selassie I al Etiopiei.
Între 14 aprilie și 23 mai 1974, a devenit primul Arhiepiscop de Alexandria care a vizitat America de Nord (SUA și Canada). A fost prima dintre multele vizite pe care le-a făcut în acea parte a lumii în timpul episcopatului său îndelungat. De asemenea, a vizitat Australia de șase ori. A condus un turneu cu ocazia jubileului de argint (18 mai – 20 decembrie 1996), în Europa, Canada, SUA și Australia.
Atitudini politice Neînțelegerea cu președintele Sadat În timpul celor zece ani de papalitate, până în 1981, Papa Shenouda al III-lea a avut neînțelegeri cu președintele egiptean Anwar Sadat. Relația dintre cei doi s-a deteriorat din mai multe motive:
de la venirea la putere, președintele Sadat a început să încurajeze creșterea extremismului islamic în țară, ca mijloc de combatere a grupurilor comuniste și pentru a-și consolida puterea. În timpul mandatului predecesorului lui Sadat, Gamal Abdel Nasser, grupuri islamice precum Frăția Musulmană. Sadat a impus un amendament constituțional prin care i s-ar fi permis să fie reales în funcția de președinte și după al doilea mandat. Pentru a face acest amendament mai atrăgător pentru populație, Sadat l-a alăturat altui amendament, prin care a declarat legea islamică šarīʻa principala sursă legislativă, acțiune percepută ca un pas în față spre un Egipt islamic, mai radical. sub Sadat, guvernul a lansat un recensământ în 1977, care a subevaluat numărul creștinilor, contrazicând recensămintele anterioare. între 1972 și 1981 au avut loc violențe împotriva creștinilor din Egipt, culminând cu masacrul creștinilor dintr-un cartier sărac al capitalei, în 1981. Papa Shenouda a considerat că tratatul de pace al lui Sadat cu Statul Israel a fost prost temporizat și ar fi trebuit să fie parte a unui tratat mai larg, care să cuprindă țările din Orientul Mijlociu. Sadat era văzut de Shenouda ca un dictator în devenire, după acordul cu Israelul. În septembrie 1981, Sadat a anulat decretul prin care Shenouda devenise Papă, și l-a alungat la o mânăstire veche, în deșert. Însă creștinii din Egipt au continuat să-l considere Papă al lor, și singurul lider, și Shenouda a continuat să-și exercite atribuțiile de la acea mânăstire. Ecleziastic, decizia lui Sadat nu a avut efect. Președintele a fost asasinat o lună mai târziu, la 6 octombrie 1981, de către extremiștii islamici. În ianuarie 1985, Papa Shenouda al III-lea a fost repus în funcție de către succesorul lui Sadat, Hosni Mubarak.
Atitudinea față de Israel Papa Shenouda al III-lea a avut discuții cu Sadat pe tema Acodurilor de la Camp David. Poziția față de Israel a fost exprimată prin cuvintele sale: „din punctul de vedere național, arab, nu trebuie să ne abandonăm frații palestinieni și frații arabi, normalizând relațiile cu evreii… Din punctul de vedere al bisericii, copții care merg la Ierusalim își trădează biserica” http://www.arabwestreport.info/sites/default/files/pdfs/AWRpapers/paper16.pdf, accesat la data de 1.02.2014. De asemenea, a anunțat că acei copți care vizitează Ierusalimul vor fi excomunicați, întrucât nu există o datorie în creștinism pentru pelerinaj, iar atât timp cât aceste vizite pot dăuna cauzei naționale, și poporului musulman și creștin, e mai bine ca ele să nu aibă loc.
La cererea unor episcopi, Sfântul Sinod Copt Ortodox, în baza directivei Papei Shenouda al III-lea, a decis că nu este potrivit pentru copți să viziteze Ierusalimul, până când posesiunile bisericilor și ale mânăstirilor vor fi înapoiate. În 2006, acest decret a fost reînnoithttp://www.copticpope.org/downloads/audio/kods_trip.zip , accesat la data de 1.02.2014.
Părerea sa cu privire la sinucigașii cu bombe palestinieni, Papa a declarat că i se pare o reacție naturală la presiunea și depresia în care trăiesc palestinienii. Nu găsesc altă alternativă decât să se arunce în aer, în fața unui dușman care folosește toate armele, fără milă.
Persecuția creștinilor din Egipt în timpul său Un număr mare de musulmani din Egipt consideră toate celelalte religii drept erezii. Persecuțiile împotriva creștinilor, în timpul Papei Shenouda al III-lea au fost conduse in general de organizații și persoane private, în special de Mișcarea Salafistă, iar statul a continuat să pună în aplicare politici discriminatorii. În mod particular, în Egiptul de Sus, creșterea grupurilor extremiste salafiste precum Al-Gama'a al-Islamiyya în timpul anilor 1980 a fost însoțită de atacuri împotriva copților și a bisericilor copte. Poliția a fost acuzată că ar fi fost de partea atacatorilor, ascunzând unele cazuri.BBC News, http://news.bbc.co.uk/2/hi/middle_east/589977.stm, accesat la data de 1.02.2014