Bucur Șchiopu (n. 1911, Ungra, comitatul Târnava Mare – d. 1991, București) a fost un eseist, om politic socialist, de profesie economist. I s-a atribuit în mod controversat vina sacrificării cailor în perioada anilor 1950-1960, ca măsură de mecanizare forțată a agriculturii.

Activitatea Bucur Șchiopu economist, eseist, vol. "Pledoarie pentru OM".

A fost ministru al Agriculturii în primul deceniu de regim comunist în România, a condus Ministerul Gospodăriilor Agricole de Stat (1955-1965), Ministerul Industriei Alimentare în guvernele Petru Groza (15 aprilie 1948 - 23 noiembrie 1949) și Ion Gheorghe Maurer (9 decembrie 1967 - 12 martie 1969). Bucur Șchiopu a fost primul demnitar care a ocupat funcția de ambasador al Republicii Socialiste România în Canada (1970-1976). Bucur Șchiopu a făcut parte din delegația României la Congresul de Pace de la Paris din 1946, fiind numit reprezentantul comisiei economice a delegației. A fost profesor universitar și membru al Academiei de Știinte Agricole din București. Bucur Șchiopu a fost o personalitate, care a avut ca preocupare constantă de-a lungul vieții, dezvoltarea și modernizarea agriculturii românești și propășirea spirituală și materială a țăranilor, din mijlocul cărora s-a ridicat. I s-a atribuit în mod controversat vina sacrificării cailor din perioada anilor '50 - '60, ca măsură de mecanizare forțată a agriculturii. A avut un rol important în comasarea pământurilor.

Bucur Șchiopu este autorul lucrării Gospodăriile agricole de stat (București: Editura Politică, 1966)

Originile Bucur Șchiopu este originar din comuna Ungra, fiind fiul unei familii de țărani români, Ioan Șchiopu (1873-1947) și Ana născ. Blaga (1883-1962), familie care a avut patru copii (Ioan, Gheorghe, Bucur și Ana), dintre care au trăit doar fiii Ioan și Bucur. Bucur Șchiopu a păstrat tot timpul legătura cu satul natal Ungra, precum și cu familia rămasă în vatra satului, a și construit o casă pe strada Românilor, ulița copilăriei, pe jumătate din vechea curte a bunicului său Iosif Blaga (pe linie maternă). Cronica satului Ungra menționează originile familei Șchiopu și amintește de păstorul Schiopu Iohan sosit în sat în jurul anului 1664 din zonele de munte. Tatăl său, Ioan Șchiopu, a rămas orfan de mic, fiind crescut de o mătușă. Acesta nu a avut frați. Mama sa, Ana Blaga, a fost singura fiică a familiei lui Iosif Blaga. Ea a avut șansa să învețe manierele de societate în casa unor nobili din Hoghiz, unde a lucrat în tinerețe. Mama sa a mai avut doi frați, Gheorghe Blaga și Bucur Blaga, după cărora și-a botezat și cei doi băieți mai mici, pe domnul Bucur și fratele Gheorghe. Gheorghe Blaga emigrase definitv în America, iar Bucur Blaga a murit de tânăr, lăsând în urma sa două fete, verișoarele Ana Blaga căs. Blaga (1908-1992) și Maria Blaga căs. Barta (1914-2003). Gheorghe Blaga l-a sprijint mai apoi material pe domnul Bucur în ceea ce privește urmarea studiilor liceale și universitare, precum și la ridicarea casei din satul natal, pe jumătate din curtea bunicilor materni. Fratele său Ioan Șchiopu (1910? - 1992), a rămas în sat, căsătorindu-se în casa părintească, casa bunicilor paterni, loc la care domnul Bucur avea să revină cu fiecare ocazie.

Deși greu încercați în viață, înaintașii lui Bucur Șchiopu au fost oameni gospodari, țărani înstăriți. Bucur Șchiopu a urmat clasele primare la Ungra (învățători Roșca și Popilean), apoi gimnaziul la Rupea, iar mai apoi Liceul Andrei Șaguna din Brașov. Studiile universitare le-a urmat la Universitatea din Cluj, unde a absolvit două facultăți, cu distincția "Magna Cum Laude". Prenumele Bucur, un nume frecvent în onomastica veche ungreană, are adânci rădăcini etimologice românești, denotă originile păstorești ale comunității. Din datele biografice prezentate, reies originile țărănești ale domnului Bucur Șchiopu. A fost intelectualul care și-a tras seva din înțelepciunea satului transilvan, a fost militantul valorilor pământului. A avut idei solide de dezvoltare și modernizare a agriculturii românești. A contribuit și la dezvoltarea comunei Ungra.

Bucur Șchiopu a fost înmormântat (1991) în satul Joița de lângă București.

Distincții Ordinul „Coroana României” în grad de Mare Ofițer (7 august 1945) Ordinul Muncii clasa I (12 august 1959) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 179. Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite în opera de construire a socialismului”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 393. Ordinul „23 August” clasa a III-a (26 mai 1961) „pentru merite în construirea socialismului, cu prilejul împlinirii a 50 de ani”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 137 din 26 mai 1961 pentru conferirea ordinului „23 August” clasa a III-a tov. Bucur Schiopu, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 15, 24 iunie 1961, p. 228. Ordinul „23 August” clasa a II-a (10 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500 din 10 august 1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 18, 9 decembrie 1964, p. 134. Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a III-a (30 aprilie 1966) „cu prilejul celei de-a 45-a aniversări de la înființarea Partidului Partidului Comunist din România, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 339 din 30 aprilie 1966 pentru conferirea ordinului „Tudor Vladimirescu”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul II, nr. 25, Partea I, 18 mai 1966, p. 158. Ordinul „23 August” clasa a II-a (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, [...] pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 157 din 4 mai 1971 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VII, nr. 96, Partea I, vineri 6 august 1971, p. 623. Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa I (7 mai 1981) „pentru rezultatele obținute în îndeplinirea cincinalului 1976–1980, pentru contribuția deosebită adusă la înfăptuirea politicii Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră, cu prilejul aniversării a 60 de ani de la făurirea Partidului Comunist Român”Decretul prezidențial nr. 95 din 7 mai 1981 privind conferirea unor distincții ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul XVII, nr. 32, Partea I, sâmbătă 9 mai 1981, p. 2.

Note

Categorie:Nașteri în 1911 Categorie:Decese în 1991 Categorie:Miniștri comuniști români Categorie:Politicieni români din secolul al XX-lea Categorie:Profesori universitari români Categorie:Membri ai Partidului Muncitoresc Român Categorie:Ambasadori ai României în Canada