Neamul Șoimăreștilor (film)

Neamul Șoimăreștilor este un film istoric românesc în două părți din 1965, regizat de Mircea Drăgan. Scenariul filmului a fost realizat după romanul istoric omonim scris de Mihail Sadoveanu. Filmul este prezentat pe generic ca „o povestire din Moldova anului 1612”. Rolurile principale au fost interpretate de actorii George Calboreanu, Ștefan Ciubotărașu, Colea Răutu, Dina Cocea, Mihai Boghiță, Amza Pellea și Ion Besoiu.

Fiilmul este împărțit în două părți inegale ca durată: partea I-a are 78 de minute, iar partea a II-a doar 60 de minute. Acțiunea filmului se petrece în Moldova de la începutul secolului al XVII-lea, în contextul luptelor pentru putere dintre Ștefan Tomșa al II-lea și urmașii lui Ieremia Movilă). Personajul principal este Tudor Șoimaru, oștean în armata voievodului Tomșa, descendent dintr-o veche familie de răzeși dintr-un sat de pe malul Răutului. El se îndrăgostește de Magda, frumoasa fiică a boierului Stroie Orheianu, pe care o salvase din mâinile cazacilor zaporojeni. Tudor Șoimaru este sfâșiat între dragostea pentru Magda, fiica celui care-i ucisese tatăl și-i jefuise neamurile, și dorința de a se face dreptate. În final, el îl ucide pe boier și dă foc curții boierești.

Neamul Șoimăreștilor este primul film românesc în format „ecran lat-color”.Elena Saulea - „Constantin Simionescu sau dialogul maestrului cu posteritatea”, în vol. „Maeștri scenografi ai filmului românesc: cinci scenografi la rampă” (Ed. Reu Studio, București, 2009), p. 98. El se află pe locul 5 în topul celor mai vizionate filme românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România.Sebastian S. Eduard - Top - „Nea Mărin miliardar”, cel mai vizionat film, în „Jurnalul Național”, 22 noiembrie 2006.

Rezumat

Partea I-a În secvențele de început ale filmului, un narator anonim (care vorbește în numele lui Sadoveanu) precizează următoarele: „Părea că i-a fost sortit țării acesteia și norodului ei să aibă hodina vântului și tihna valurilor. De la adormirea slăvitului Ștefan Voievod trecuse un veac. Puterea paloșului și rânduielile Măriei Sale au îngăduit Moldovei să se țină neatârnată tot începutul veacului al XVI-lea. Mai apoi, luptele pentru domnie dintre urmașii marelui voievod au slăbit țara și lumina ei s-a întristat. La 1612, pe vremea când înfloresc teii, la locul care se cheamă Cornul lui Sas Ștefan Tomșa și Elisabeta Movilă cu oaste adunată de mercenari și pământeni se înfruntau pentru putere.”.

După instalarea lui Ștefan Tomșa al II-lea (Ion Besoiu) ca domn al Moldovei cu ajutorul turcilor, boierii fugari rămași credincioși fostului domnitor Constantin Movilă și mamei acestuia, Doamna Elisabeta (Dina Cocea), și câțiva magnați polonezi au strâns o oaste de mercenari și au invadat țara în vara anului 1612. Bătălia are loc la Cornul lui Sas, pe malul Prutului, iar oastea moldovenească a lui Tomșa învinge, cu ajutorul hoardei tătarilor din Bugeac conduse de hanul Temir Bey (Colea Răutu). În timpul luptei, căpitanii de oști Tudor Șoimaru (Vasile Boghiță) și Simeon Bârnovă (Amza Pellea) îl salvează viața hanului și cei trei devin frați de sânge potrivit unei vechi tradiții tătărești.

Șoimaru provenea dintr-o veche familie de răzeși din satul Șoimărești de pe malul Răutului, pribegise prin străinătate o lungă perioadă și nu-și mai văzuse locurile natale de aproape 20 de ani. El hotărăște să se ducă într-acolo pentru a-și revedea rudele, iar cei doi frați de sânge ai săi îi propun să-l însoțească. Ei fac un popas la hanul de la Fântâna lui Albotă și acolo îl întâlnesc pe boierul Stroie Orheianu (Ștefan Ciubotărașu), salvându-i acestuia fata din mâinile cazacilor zaporojeni care o răpiseră. Boierul avea conacul la Murgeni, în apropiere de Șoimărești, și merge o porțiune de drum împreună cu cei trei frați de sânge. Tudor Șoimaru se îndrăgostește de Magda (Ana Maria Nicolau), iar fata îi răspunde la sentimente.

Ajuns în satul natal, Tudor Șoimaru află de la moș Mihu (George Calboreanu), unchiul său, că boierul Stroie Orheianu ocupase jumătate din moșia răzășească în urma unei judecăți strâmbe făcute în timpul lui Aron Vodă și îl ucisese cu buzduganul pe Ionașcu, tatăl lui Tudor, care se ridicase pentru drepturile răzeșilor. Casa părinților lui fusese incendiată apoi de oamenii boierului. Între timp, după scurtul popas făcut la Murgeni, Orheianu a fugit în Podolia, alăturându-se curții Doamnei Elisabeta Movilă de la Ianev.

Șoimaru și Bârnovă, împreună cu slujitorii lor, pleacă în Podolia pentru a o găsi pe Magda. Tătarii lui Temir intră și el în Polonia, prădând localitățile de graniță. La un bal organizat la palatul șleahticului Vladimir Coribut (Fory Etterle) de la Ianev, Tudor o vede pe Magda și vrea să-i vorbească, dar fata se preface că nu-l cunoaște, moment în care boierul Stroie Orheianu îl prezintă celor din sală ca pe un spion al lui Tomșa. Șoimaru este arestat, dar reușește să fugă cu ajutorul lui Bârnovă și al oamenilor săi de încredere.

Partea a II-a Întors în Moldova, Tudor Șoimaru cere lui Tomșa Vodă să le facă dreptate răzeșilor șoimăreșteni. Moș Mihu îi prezintă voievodului abuzurile săvârșite de Stroie Orheianu care le răpise pământurile dăruite lor de Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare. Ștefan Tomșa le dă dreptate răzeșilor, poruncind să li se restituie moșiile moștenite din moși-strămoși până dincolo de Murgeni cu toată curtea lui Stroie Orheianu care fusese clădită pe pământul luat cu japca. Dreptatea lui Tomșa îi nemulțumește pe unii boieri care îngroașă rândurile fugarilor din Polonia. Deoarece magnații polonezi ezită să o mai ajute cu bani pentru formarea unei noi oști, Doamna Elisabeta Movilă își pune la dispoziție propriile bijuterii pentru plata mercenarilor.

Răzeșii șoimăreșteni iau în posesia vechea lor moșie, iar Tudor se stabilește în sat unde-și construiește o casă nouă. El se îndrăgostește de țăranca Anița (Ioana Drăgan), o fată simplă, dar cinstită. Liniștea nu ține mult, iar Simeon Bârnovă aduce vestea că boierii moldoveni s-au răsculat împotriva domnitorului și au pornit cu o oaste de strânsură asupra Iașilor. Căpitanul Tudor îi ridică la luptă atunci pe răzeșii din împrejurimile Șoimăreștilor pentru a-l apăra pe domnitorul care le făcuse dreptate. Bătălia este câștigată de oastea domnitorului, iar boierii trădători prinși sunt uciși.

La scurtă vreme intră în țară oastea de mercenari plătită de Doamna Elisabeta Movilă. Deși i se alătură hoarda lui Temir Bey, mica oaste a lui Tomșa este copleșită de numeroșii inamici. Domnitorul fuge în străinătate cu puținii slujitori credincioși rămași, dar Tudor Șoimaru hotărăște să se întoarcă în satul părintesc. Alexandru Movilă, un al fiu al Doamnei Elisabeta, este înscăunat ca domnitor. Stroie Orheianu își recapătă privilegiile deținute anterior și se întoarce la curtea boierească de la Murgeni. Șoimaru îi anunță pe răzeși să fie pregătiți și înarmați pentru a-și apăra pământurile atunci când boierul va veni în sat. Magda, care se măritase între timp cu șleahticul Anton Ludno (Oleg Danovski), îl previne pe Șoimaru să fugă pentru că Orheianu a venit cu gânduri de răzbunare.

În duminica următoare, boierul vine la biserică pentru a vorbi cu răzeșii. El le spune că i-a cerut noului domnitor să-i ierte pe șoimăreșteni pentru că au luptat de partea lui Tomșa, pretinzând în schimb ca sătenii să-i dea de bunăvoie întregul lor pământ pentru a-și întregi moșia sa. Tudor Șoimaru îi spune boierului că nu înțelege judecata lui, iar Orheianu ridică buzduganul pentru a-l lovi așa cum făcuse cu ani în urmă și cu tatăl său. În acel moment, fostul căpitan de oști scoate sabia și îl lovește cu ea pe boier drept în moalele capului, apoi îi târăște cadavrul pe mormântul lui Ionașcu. În acest timp, șoimăreștenii îi atacă pe dragonii polonezi care-l însoțeau pe boier și îi ucid, dau foc curții boierești sub privirile Magdei și a soțului ei care sunt alungați din sat, iar apoi ară cu plugurile pământul unde a fost odinioară conacul lui Stroie Orheianu.

În final, același narator mărturisește: „Bunicii mei sînt strănepoții acestor oameni, iar eu am scris această povestire având în sufletul meu răsunetul durerii lor”.

Distribuție

George Calboreanu — moș Mihu, unchiul lui Tudor Șoimaru Ștefan Ciubotărașu — boierul Stroie Orheianu Colea Răutu — Temir Bey, hanul tătarilor din Bugeac Dina Cocea — Doamna Elisabeta Movilă, văduva lui Ieremia Movilă Mihai Boghiță — căpitanul de oști Tudor Șoimaru Amza Pellea — boierul Simeon Bârnovă, căpitan de oști Ion Besoiu — Ștefan Tomșa al II-lea, domnul Moldovei Costache Antoniu — hangiul moș Chirilă Fory Etterle — nobilul polonez Vladimir Coribut (menționat Fory Eterle) Oleg Danovschi — nobilul polonez Anton Ludno, soțul Magdei George Mărutză — Nicoriță Armașul Toma Dimitriu — vornicul Nistor Ureche Titus Lapteș — vornicul Negură George Aurelian — mitropolitul Moldovei Dem Rădulescu — Lie, slujitorul lui Tudor Șoimaru (menționat Dem. Rădulescu) Constantin Rauțchi — Ilun, omul de încredere al lui Temir Bey Ernest Maftei — Ispas, slujitorul lui Bîrnovă Ana Maria Nicolau — Magda, fiica boierului Stroie Orheianu Ioana Drăgan — țăranca Anița, fiica lui Savin Jean Lorin Florescu — nobilul polonez Samoil Corețki Alois Krateil Florin Piersic — nobilul litvan Pavel Minski Petre Gheorghiu — boierul moldovean Alexa Vulpe Matei Alexandru — boier loial Elisabetei Movilă Mihai Soroțchi Eugen Harizomenov Alexandru Virgil Platon — călăul Iancu Țiganul Simion Negrilă Gheorghe Pătru Marcel Gîngulescu Felix Caroli Silvia Fulda — hangița Dem Niculescu Elisabeta Preda — Vanda, doamna de companie a Elisabetei Movilă Ion Anghel — ceauș al lui Tomșa Constantin Lungeanu Dinu Gherasim Traian Petruț Dan Nicolae Mircea Cojan Mircea Balaban — pan Zubovski, șleahtic polonez Tănase Gavril Minel Kleper Mihai Badiu Mircea Cosma — logofătul Stroici Gheorghe Poiană N. Gr. Bălănescu Dorel Sireteanu Maricel Laurențiu Mihail Milcoveanu Alexandru Azoiței Napoleon Crețu Marius Vulpe Mariana Georgescu Costin Popescu Ileana Cadariu Vasile Lupu Nicolae Dolea Grigore Ștefănescu Ion Bog

Producție Pregătiri Scenariul filmului a fost scris de Alexandru Struțeanu și Constantin Mitru după romanul Neamul Șoimăreștilor de Mihail Sadoveanu. Călin Căliman - „Istoria filmului românesc (1897-2000)” (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), p. 197. Decupajul regizoral al lui Mircea Drăgan a fost trimis spre aprobare la 23 decembrie 1960, dar a fost modificat de mai multe ori.Neamul Șoimăreștilor pe secvente.ro, accesat la 21 februarie 2013. Între timp, Mihail Sadoveanu a decedat la 19 octombrie 1961.

Într-un interviu publicat în iunie 1963 în revista Cinema, regizorul Mircea Drăgan afirma că opera literară a lui Sadoveanu „cuprinde subiecte extrem de «cinematografice»”, conflictele și dezvoltarea dramaturgică putând da filmului multă autenticitate, „scoțîndu-l din sfera convențiilor obișnuite ale filmului istoric, plasîndu-l pe linia unui realism apropiat naturii umane și vieții sociale”.Val. S. (Valerian Sava), „«Neamul Șoimăreștilor» și convențiile filmului istoric”, în revista Cinema, nr. 7, iulie 1963, p. 4. El își exprima intenția de a se abate de la tradiția filmelor istorice care recurgeau la poetizarea trecutului, idealizarea personajelor și schematizarea caracterelor. Personajele din film urmau a fi prezentate în legătură cu „interesele lor de clasă și sociale”, iar faptele lor erau astfel doar consecința acestor interese. Regizorul afirma că nu va accentua elementele anacronice în îmbrăcăminte și machiaj, iar bătăliile urmau să nu fie tratate la modul fastuos și grandios prezent în filmele istorice ale epocii, folosindu-se mai mult sugestia în redarea luptelor.

Rolul Tudor Șoimaru urma să fie interpretat inițial de Ilarion Ciobanu, dar acesta a fost înlocuit după prima lună de filmări cu Mihai Boghiță.

Filmări