Biblioteca Națională a Republicii Moldova

Biblioteca Națională a Republicii Moldova (BNRM), cu sediul în municipiul Chișinău, este principala bibliotecă a statului care răspunde de conservarea, valorificarea și salvgardarea moștenirii culturale scrise. Biblioteca funcționează în conformitate cu principiile directoare UNESCO referitoare la acest tip de biblioteci; ea este parte componentă a Bibliotecii Digitale Europene. Biografia Bibliotecii Naționale începe la 22 august 1832,Soltan, Petru. Biblioteca Publică Gubernială din Chișinău și succesoarea funcțională a sa, Biblioteca Națională a Republicii Moldova. În: Calendar Național 2007. Chișinău, 2007, p. 249-252. dată la care a avut loc inaugurarea Bibliotecii Publice Guberniale a Basarabiei. În prezent, Biblioteca Națională este unul din obiectivele de valoare deosebită ale patrimoniului național și prezintă tezaurul moștenirii culturale scrise și imprimate a Republicii Moldova. Biblioteca asigură accesul publicului larg la colecțiile sale în scop de cercetare, studiu și/sau informare. Biblioteca este accesibilă tuturor cetățenilor care au atins vârsta de 14 ani.

Din 1992 până în ziua decesului său, 8 aprilie 2015, funcția de director al Bibliotecii Naționale a fost exercitată de Alexe Rău, doctor, bibliolog, filozof, poet și eseist. Din 2015 și până în prezent, funcția de director general al Bibliotecii Naționale este exercitată de către Elena Pintilei.

Misiune

Biblioteca Națională este instituție de stat în subordinea administrativă a Ministerului Culturii al Republicii Moldova. Biblioteca își desfășoară activitatea în baza principiilor autonomiei, libertății, neangajării politice și identității culturale naționale, legislației în vigoare și statutului său.

BNRM efectuează: completarea, deținerea și punerea la dispoziția utilizatorilor a unei colecții cât mai complete de ediții naționale, publicații străine valoroase, manuscrise, materiale audiovizuale și multimedia etc.; conservarea memoriei naționale cuprinse în patrimoniul imprimat, furnizarea ei către beneficiari și transmiterea către generațiile noi; valorificarea științifică a colecțiilor patrimoniale de care dispune.

Istorie

Biblioteca Publică Gubernială din Chișinău (ulterior Biblioteca Publică din Chișinău) a fost înființată de jure în 1830, printr-o dispoziție-acord a Ministerului de Interne al Rusiei care rămâne fondator al bibliotecii până în 1917. Inaugurarea ei a avut loc în august 1832, în timpul aflării în exercițiul funcțiunii a guvernatorului A.I. Sarokumski. Cel care a organizat căutarea sediului, achiziționarea de fonduri de carte și inaugurarea ca atare a instituției a fost tutorele (epitropul) ei, doctorul în drept Petru Manega, originar din București. Primul bibliotecar a fost Gavriil Bilevici, un intelectual cu studii făcute la Cernăuți, profesor la Gimnaziul nr.1 de băieți din Chișinău, unde a fost găzduită un timp biblioteca. La baza fondului inițial de documente au stat cărțile procurate de la colonelul I.P. Liprandi, de la Kelhner și de la profesorul Arhanghelski, de asemenea publicațiile donate de către G. Polonski și Balen de Bal. Pentru organizarea funcționării Bibliotecii chișinăuiene, directorul școlilor din regiune, Grinevici, a adoptat Regulamentul Bibliotecii Publice din Odesa.

În 1831, negustorul Bogaciov pune la dispoziția Bibliotecii Publice din Chișinău una din casele sale în care a și fost inaugurată Biblioteca. În 1832, negustorul I. Kriukov cumpără casa lui Bogaciov și propune bibliotecii să prelungească contractul de închiriere până la 1853. După ce Petru Manega a obținut în 1832 banii necesari pentru reînnoirea arendei casei lui Kriukov, Biblioteca a rămas acolo până în 1834, în trei camere mici. În 1835, Petru Manega închiriază pentru Bibliotecă o clădire nouă, construită de același negustor Bogaciov, vizavi de bulevardul orășenesc, care însă nu avea intrare din stradă. Următorii bibliotecari – Kozlov, Saburov, Tanski – încearcă, fără să reușească, o îmbunătățire a condițiilor de funcționare a instituției. Presa vremii consemna în acei ani că sediul bibliotecii era în fosta clădire a Administrației Guberniale, astăzi str. M. Kogălniceanu, fapt care rămâne a fi elucidat.

Abia după 1857, noul bibliotecar Venedict Beller, profesor de germană și matematică la Gimnaziul nr.1, a reușit să-l convingă pe guvernatorul Fonton de Verraion că biblioteca nu mai poate rămâne în stare de provizorat. În 1860, Biblioteca este transferată într-un spațiu frumos în situl ocârmuirii guberniale, situat în perimetrul actualei USM. V. Beller se ocupă de trecerea la inventar și de aducerea la cunoștința publicului a componenței colecției și de asigurarea accesului la ea. Anul 1860 a fost numit în presa vremii Anul bibliotecii lui Beller. Din cauza lipsei de finanțe, la cererea administrației guberniale, în 1869 biblioteca a fost trecută la finanțarea orașului. În 1877, conform ordonanței Ministerului de Interne, Biblioteca cu tot patrimoniul său este mutată în sediul Dumei orășenești.

În august 1940 în nou-creata RSSM la Chișinău se instituie Biblioteca Republicană, care a fost amplasată în sediul fostei Biblioteci Centrale românești evacuate deja peste Prut. În perioada 1918-1940 însă, așa cum arată istoricul Gheorghe Buluță, din ordinul guvernului român se adunau din bibliotecile rusești din Basarabia câte 2 exemplare de cărți vechi și rare pentru a fi depozitate în colecții prestigioase din România.

În vara anului 1961, pe timpul directoratului lui Alexandru Chirtoacă, Biblioteca se mută în actualul bloc central al BNRM. Inaugurarea acestui edificiu a fost unul din cele mai mari evenimente din istoria postbelică a Moldovei. În 1987, în virtutea creșterii vertiginoase a fondurilor care depășeau de trei ori capacitatea proiectată pentru sediul central, Biblioteca a obținut blocul A al fostului Seminar Teologic din Chișinău, abandonat de către Institutul Politehnic după cutremur ca fiind în stare avariată. În perioada directoratului lui Alexei Rău, administrația Bibliotecii a depus eforturi mari în vederea obținerii resurselor necesare, organizării reparației capitale și restaurării acestei clădiri, care are o istorie de peste 100 de ani.

În 1990, prin hotărârea Ministerului Culturii al RSSM, Bibliotecii i se atribuie denumirea de Biblioteca Națională a Republicii Moldova. Din 1992, Biblioteca Națională traversează faza unei reforme complexe. Schimbarea la față a bibliotecilor moldovenești, depolitizarea, deideologizarea lor, includerea în procesul de renaștere națională etc. – acestea sunt câteva dintre obiectivele trasate după declararea Independenței Republicii Moldova. Ministerul Culturii a constituit o comisie din 28 de experți care a elaborat modelul strategic al sistemului național de biblioteci și noua concepție a Bibliotecii Naționale. De atunci încoace, s-au realizat o serie de proiecte de anvergură, care au contribuit la schimbarea imaginii bibliotecii în societate și realizarea unor performanțe deosebite. Biblioteca a inițiat și a organizat acțiuni de anvergură cu impact major asupra bibliotecilor din țară. Aceasta a deschis noi perspective în planul afirmării Bibliotecii ca instituție cultural-științifică de prestigiu în țară și peste hotarele ei.

În 2002, pentru rezultate excelente în domeniul calității serviciilor prestate și pentru implementarea metodelor efective de conducere Comitetul organizatoric al Proiectului «UNIUNEA EUROPEANĂ – SEC. XXI» a conferit BNRM și directorului general al Bibliotecii, dlui Alexei Rău, decorația internațională «Clasa europeană a calității» la categoriile «Instituția secolului XXI» și «Conducătorul secolului XXI».

Directorii Instituției Directorii Bibliotecii de-a lungul timpului:Directori, bnrm.md Gavriil Bilevici (1832-1835) Nicolai Kozlov (1835-1846) Mihail Saburov (1846-1847) Ivan Tanski (1848-1855) Platon Globaciov (IX-XII, 1852) Botean (1855-1856) Petru Șușchevici (1856-1857) Venedict Beller (1857-1871) Kurkovskaia (1871-1877) Daria Harjevskaia (1884-1924) Maria Arionescu (1931-1934) Elena Nițescu (1934-) Adel Cernovițkaia (1944-1946) Ignatie Teleuță (1946-1948) Alexandr Suhomlinov (1948-1955) Ion Borș (1956-1959) Alexandru Chirtoacă (1959-1963) Gheorghe Cincilei (1963-1964) Petru Ganenco (1965-1983) Grigore Sudacevschi (1984-1987) Tatiana Levandovskaia (1987-1992) Alexei Rău (1992–2015) Elena Pintilei (2015–)

Colecții

Una din misiunile principale ale BNRM este constituirea, păstrarea și punerea la dispoziția utilizatorilor a unei colecții cât mai complete de ediții naționale și publicații străine valoroase. Colecțiile sunt completate prin depozitul legal, prin cumpărare, donații, precum și prin schimb interbibliotecar. Anual fondul Bibliotecii crește cu 13-14 mii de documente. BNRM este păstrătoarea unui valoros fond de documente volumul căruia constituie 2,5 mln. unități în 30 de limbi. Orizontul tematic și lingvistic al colecțiilor este universal. Colecțiile BNRM cuprind diferiți purtători de informații: tradiționale (monografii, seriale) și netradiționale (discuri, benzi magnetice, microfilme, hărți, documente electronice etc.).

Colecția de carte veche și rară

Colecția conține peste 21 de mii de documente: opere eminente prin autori, măiestrie grafică, valoare bibliofilă și constituită din cărți manuscrise, carte veche românească tipărită în centre tipografice din țară și de peste hotare, cărți în limbi străine editate până la 1725, ediții princeps și antume, cărți cu o prezentare poligrafică și artistică deosebită, cărți cu ex-libris, curiozități tipografice, colecții personale, publicații periodice vechi etc. Colecția cuprinde cărți care au făcut parte din fondul inițial, cel din 1832, când a fost inaugurată biblioteca. Printre ele un loc aparte îl ocupă cărțile generalului Liprandi, dar și două volume de Aristotel, comentate de Donati Acciaioli și de Simplicius, cele mai vechi cărți din colecțiile Bibliotecii, opere care ne leagă de epoca incunabulelor și ne include astfel în concertul celor mai valoroase biblioteci europene.

Biblioteca deține ediția a doua a Cazaniei lui Varlaam (prima carte scrisă și tipărită în Moldova, la Trei Ierarhi, în 1643), editată la Râmnic (Muntenia) în 1792; Apostolul, editat la București în anul 1683, Descrierea Moldovei a lui Dimitrie Cantemir în versiune germană (1771), rusă (1789), românească (1825); Trebnicul lui Petru Movilă, editat în 1646 și ilustrat de gravorul Ilie.

Fondul de manuscrise include cca 200 de unități, 43 din ele fiind ediții facsimile. Semnalăm celebrul monument de cultură și artă românească, Evangheliarul slavo-grecesc, copiat la Mănăstirea Neamț în 1429 de călugărul Gavriil Uric (microfilm). Dintre celelalte manuscrise: De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor, scris în anii 1680-1691 în limba română de către Miron Costin (microfilm); copiile manuscriselor Aritmologhion (1672), Hrismologhion (1673) și Vasiliologhion (1673) de Nicolae Milescu Spătarul; un Pateric scris în Mitropolia din Chișinău de monahul Manasie în 1816 (original).

Colecția de cărți cu autografele scriitorilor, savanților, altor personalități este un obiect de interes pentru mulți bibliofili. Cele mai prețioase autografe aparțin personalităților: Vasile Alecsandri, Dumitru Moruzi, Leon Boga, Paul Mihail, G.O. Zlatov, Nicolai Moghileanski, Ioan G. Sbiera ș.a. Imaginea nouă ce și-a creat-o BNRM în țară și peste hotare contribuie la alegerea de către diferite personalități marcante sau de către rudele acestora a Bibliotecii drept loc de conservare și de punere la dispoziția generațiilor viitoare a unor importante biblioteci particulare. În acest scop, în cadrul colecțiilor speciale sunt constituite fonduri ale acestor personalități. Cele mai reprezentative sunt: biblioteca familiei Bârsan, familiei Balmuș, a lui Anton Crihan, Alexandru Sturdza, Nicolai Moghileanski.