Hannah Arendt (Johanna Arendt; ) a fost o evreică-germană, teoreticiană politică, filosoafă, deși ea nu s-a considerat niciodată ca atare și, una dintre figurile marcante ale gândirii socio-politice contemporane. Hannah Arendt a abordat în lucrările sale cele două mari și dificile teme ale epocii postbelice: totalitarismul și antisemitismul.
Biografie S-a născut într-o familie de evrei la Linden, Germania în 14 octombrie 1906. Tatăl ei era inginer iar mama ei era muziciană. În 1924 s-a înscris la Universitatea din Marburg pentru a studia inițial, teologia(surse?), dar a trecut la filosofie, unde și-a luat doctoratul (Ph.D) la Heidelberg (1929), unde studiase cu Heidegger, Husserl și Jaspers.
În anul 1925, relațiile cu Heidegger au evoluat, atât pe plan intelectual cât și amoros, deși acesta era cu 15 ani mai în vârstă. În 1929, ea obține o bursă de studii care îi permite să lucreze până în anul 1933 la o biografie a scriitoarei evreice din epoca romantismului german Rahel Varnhagen, lucrare care s-a publicat în 1958. Sub influența lui Kurt Blumenfeld, președintele organizației sioniste, a devenit conștientă de identitatea ei evreiască în timp ce Jaspers încerca s-o determine să adere la esența germană a lui Max Weber.
A fost arestată de Gestapo în 1933, a reușit să scape și s-a refugiat în Franța. În 1941 a ajuns în SUA, unde inițial a scris pentru ziarul de limba germană „Aufbau” și a lucrat la editura „Schoken Books”, ocupând în același timp poziții-cheie în diverse organizații evreiești.
În 1951 a apărut monografia monumentală „Originile totalitarismului” ("The Origins of Totalitarianism"), în care analiza mecanismelor care au făcut posibilă instaurarea unor regimuri totalitare, fasciste sau comuniste, este completată de evidențierea structurilor care le asigura menținerea, precum și a consecințelor antiumane pe care le generează. În anii '60 și '70 a ținut cursuri la mai multe universități (Berkeley, Princeton, Chicago) și la New School for Social Research (New York). A scris pentru numeroase ziare și reviste, între care "Review of Politics", "Journal of Politics", "The New Yorker", "Social Research". În prelegerile publicate sub titlul "The Life of the Mind" („Viața cugetării”) își exprimă îngrijorarea în privința neputinței filosofiei de a influența în bine acțiunile oamenilor. A murit la New York pe 4 decembrie 1975.
În 2012, cunoscuta regizoare de film Margarethe von Trotta produce un film, „Hannah Arendt” despre viața ei, rolul titular fiind interpretat de Barbara Sukowa.
Cariera În 1929, anul în care disertația ei a fost publicată, se căsătorește la Berlin cu Günther Stern, cunoscut mai târziu ca Günther Anders. Ei divorțează în anul 1937. În anul 1932, Hannah Arendt a fost profund tulburată de rapoartele care spuneau că Heidegger a ținut discursuri la întâlnirile naziștilor. Ea i-a scris, rugându-l să nege că a fost atras de nazism. Heidegger a replicat că nu caută să nege zvonurile (care erau adevărate) și a asigurat-o că sentimentele lui pentru ea sunt neschimbate. Fiind evreică în Germania Nazistă, Arendt a fost prevenită de o viață în care va fi discriminată. Ea a studiat antisemitismul pentru câtva timp înainte de a fi arestată și pentru scurt timp întemnițată de către Gestapo în anul 1933.
Paris În anul 1933, Hannah Arendt a părăsit Germania pentru Cehoslovacia iar mai apoi pentru Geneva, unde a lucrat pentru o perioadă de timp la Liga Națiunilor. Mai apoi, în Paris, ea s-a împrietenit cu vărul primului său soț, criticul literar și filozof, marxistul Walter Benjamin. În timp ce era în Franța, ea a lucrat pentru ajutorarea refugiaților evrei. În anul 1937, i s-a retras cetățenia germană. În anul 1940, Hannah Arendt se căsătorește cu poetul german și filozof marxist, Heinrich Blücher, membru fondator al Partidului Comunist German, din care a fost exclus datorită muncii sale în cadrul Fracțiunii Conciliatoare. Acesta era un grup de opoziție în cadrul Partidului Comunist German în timpul Republicii de la Weimar și a Germaniei naziste. În luna mai a anului 1940, după invazia Franței de către Germania nazistă, Hannah Arendt este închisă în lagărul de la Gurs din sud-vestul Franței ca „inamic străin”, dar reușește să scape înainte ca germanii să cucerească zona.
Opera The Origins of Totalitarianism (Originile totalitarismului), 1951 The Human Condition (Condiția umană), 1958
Between Past and Future (Între trecut și viitor), 1961 Eichmann in Jerusalem: A Report on the Banality of Evil (Eichmann în Ierusalim. Un raport asupra banalității răului), 1963 On Revolution, 1963 Men in Dark Times, 1968 Thoughts on Politics and Revolution (Gânduri despre politică și revoluție), 1969 The Life of the Mind, operă postumă, 1978
Note
Legături externe
Hannah Arendt European Graduate School - Hannah Arendt Hannah Arendt at Jewish Virtual Library Hannah Arendt: Biography at FemBio Cu trei minute înaintea morții, am să mai râd o dată Lumea și revoluția Condiția umană, înainte și după prăjitură Însemnări despre vină și iertare Hannah Arendt: (opera de artă) între acțiune și aparență
Categorie:Nașteri în 1906 Categorie:Nașteri pe 14 octombrie Categorie:Decese în 1975 Categorie:Decese pe 4 decembrie Categorie:Absolvenți ai Universității din Heidelberg Categorie:Absolvenți ai Universității din Marburg Categorie:Apatrizi Categorie:Evrei germani Categorie:Evreice Categorie:Filozofi din secolul al XX-lea Categorie:Filozofi americani Categorie:Filozofi-femei Categorie:Filozofi evrei Categorie:Filozofi germani Categorie:Filozofi politici Categorie:Istorici ai nazismului Categorie:Oameni din Hanovra Categorie:Oameni din Königsberg Categorie:Persoane care au emigrat din cauza nazismului Categorie:Școala de la Frankfurt Categorie:Teoreticieni ai propagandei Categorie:Teoreticieni politici americani