Pál Kitaibel () a fost un botanist și chimist de origine maghiară.
S-a născut la Mattersburg și a studiat botanica și chimia la universitatea din Buda. În 1794 a devenit profesor și a predat în Pesta.
În timp ce studia flora și hidrografia Ungariei a descoperit telurul, pentru care însă i-a oferit creditul de descoperitor colegului sau Franz-Joseph Müller von Reichenstein (Müller Ferenc József), care îl descoperise deja în 1782, deși nu a mai continuat să-l studieze.
A publicat împreună cu Franz de Paula Adam von Waldstein (1759–1823) Descriptiones et icones plantarum rariorum Hungariae (M. A. Schmidt, Vienna, trei volume, 1802–1812).
A murit în Budapesta în 1817.
Genul de nalbă kitaibela a fost numit după el de către Carl Ludwig von Willdenow.
Șopârlița de frunzar a primit denumirea științifică Ablepharus kitaibelii în onoarea savantului.
Categorie:Nașteri în 1757 Categorie:Decese în 1817 Categorie:Botaniști maghiari Categorie:Chimiști maghiari