Costești este un oraș în județul Argeș, Muntenia, România, format din localitatea componentă Costești (reședința), și din satele Broșteni, Lăceni, Pârvu Roșu, Podu Broșteni, Smei și Stârci. Orașul are o populație de locuitori.
Localizare geografică Aflat la intersecția paralei de 44° 40’ latitudine nordică cu meridianul de 24° 52’ latitudine estică, orașul Costești are o amplasare central-sudică în cadrul României.
Cu privire la așezarea sa în cadrul județului Argeș, localitatea Costești este situată în partea central-vestică a acestuia, din punct de vedere longitudinal, și în partea sudică, sub aspect latitudinal.
Față de municipiul Pitești, reședința județului Argeș, orașul Costești se află la distanță de 25 km, situându-se ca întindere, prin suprafața sa de 108,74 km², între localitățile mari ale Argeșului, deținând 1,40% din aria totală a acestuia.Radu Iacob-Morteni, Mădălina Țibrian Cuceanu, Orașul Costești - pagini de monografie, Editura Universității din Pitești, Pitești, 2009, p. 12.
Din punct de vedere al poziționării geografice, orașul Costești este situat în partea central-vestică a Câmpiei Înalte a Piteștilor, la o altitudine de 248 m. La data de 1 iunie 1968, Costești a devenit oraș și s-au stabilit limitele administrativ-teritoriale ale localității. La nord, orașul se întinde până în zona de tranziție către Piemontul Cotmeana și cuprinde cel mai înalt punct al zonei, Dealul Zarzărului (301 m). Spre est, orașul se învecinează cu comuna Suseni, pe o limită ce corespunde cu fruntea terasei râului Argeș, având o altitudine relativă de 10 m. În vest, limita localității se desfășoară aproximativ pe cumpăna de ape dintre Teleorman și Cotmeana, separând orașul de comuna Lunca Corbului. La sud se învecinează cu localitatea Buzoiești.Ibidem, p. 12.
În lucrarea sa „Câmpia Română”, geograful George Vâlsan arată că „Teleormanul curge pe un vechi făgaș al Argeșului, din perioada când acesta avea orientarea de la nord la sud. Urmele eroziunii vechiului Argeș se întâlnesc numai până la Costești, iar spre sud nu mai există alte urme morfologice evidente, care să să indice acest lucru”.George Vâlsan, Descoperiri geografice, Editura Științifică, București, 1964, p. 133.
Prin nordul extrem al orașului trece drumul expres DX12 care leagă Craiova de Pitești, pe care este deservit de nodul Albota/Pitești Vest, care se descarcă lângă satul Podu Broșteni în șoseaua națională DN65A, care trece prin localitățile orașului și leagă Piteștiul de Roșiorii de Vede. La Costești, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ703B, care duce spre vest la , și spre est la , (unde are un nod rutier cu autostrada A1) și (unde se termină în DN7). Tot din DN65A, la Costești se mai ramifică și șoseaua județeană DJ659A, care duce spre nord la .
Istorie
Urme de locuire a teritoriului pe care se găsește azi orașul Costești, județul Argeș, datează încă de dinaintea cuceririi Daciei de către romani, din antichitatea timpurie. Existența unei comunități umane pe teritoriul actual al orașului Costești este atestată, printre altele și prin denarul imperial roman emis de împăratul Domițian, descoperit în anul 1966, pe Dealul Cimitirului din Costești.
Așezarea este atestată documentar inițial în hrisovul emis de cancelaria domnească a voievodului Radu Paisie la 30 iulie 1535, prin care se confirmă lui Șerb și altora proprietatea asupra unor „ocine în Costești”, Șerb „așezând piste ocini pe fiicele sale, Stana și Buna”. Prin secolul XIV, apar câteva mențiuni despre două călătorii ale voievodului Nicolae Alexandru Basarab, fiul lui Basarab I Întemeietorul, de la Curtea de Argeș către Dunăre, în decursul cărora s-au făcut popasuri pentru odihnă și schimbarea cailor „în așezarea Costeștilor”.Ștefan Savovici, Pagini de istorice la Costești, Editura Carminis, Pitești, 2002, p. 37.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Costești era o comună rurală, reședința plășilor Gălășești și Cotmeana ale județului Argeș, având o populație de 715 locuitori în satele Costești și Teleasca. În comună funcționau o biserică, o școală primară rurală, o moară cu aburi și un birou de telegraf și poștă. La acea dată, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționau, în plasa Cotmeana a aceluiași județ, și comunele Băseni-Stârci, Broșteni, Podu Broșteni și Telești. Comuna Broșteni, alcătuită din satele Broșteni, Lăceni și Pârvu Roșu, avea 900 de locuitori, trei biserici și două școli primare rurale. Din comuna Băseni-Stârci făceau parte satele Băseni, Stârcii de Jos și Stârcii de Sus, având în total 1030 de locuitori; existau în această comună două biserici și o școală primară rurală. Comuna Podu Broșteni era formată din satele Podu Broșteni și Zmei, cu 456 de locuitori; funcționau și aici două biserici, câte una în fiecare sat. Comuna Telești, cu două biserici și o școală avea 607 locuitori în satele Datcu, Târlești și Telești.
Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Teleorman a aceluiași județ, precum și desființarea comunelor Telești și Podu Broșteni, ale căror sate trecuseră la comunele Costești, respectiv Broșteni. Astfel, comuna Costești era reședința plășii și avea 2251 de locuitori în satele Costești, Dutcu, Târlești, Teleasca și Telești; comuna Broșteni avea 3067 de locuitori în satele Broșteni, Lăceni, Pârvu Roșu, Podu Broșteni și Smei. Comuna Băseni-Stârci se numea acum Băseni și avea aceeași alcătuire, și o populație de 1724 de locuitori.
În Vinerea Mare din 1930, pe 18 aprilie, a avut loc un incendiu în biserica din lemn din satul Costești, în care au murit 116 oameni, majoritatea copii. Între anii 1932 și 1934, pe locul vechii biserici a fost construită o nouă catedrală, renovată ulterior în două sau trei rânduri.
În 1931, comuna Băseni a fost desființată și ea, iar satele ei au fost incluse în comuna Costești. În 1950, comuna Costești a fost transferată raionului Costești din regiunea Argeș. Satul Băseni a căpătat în 1964 denumirea de Zorile. În 1968, comunele au revenit la județul Argeș, reînființat; comuna Costești a fost declarată oraș, formând o unică localitate urbană din fostele sate Costești, Telești, Datcu, Târlești și Zorile, celelalte așezări devenind sate componente ale orașului.
Descoperiri arheologice în zona orașului Costești
Epoca străveche și veche Pe teritoriul orașului Costești cât și pe teritoriul satelor componente au fost găsite unelte de piatră șlefuite și alte obiecte neolitice, mai ales topoare și fragmente de vase ceramice. Unele piese, până în anul 1960, se aflau în colecțiile școlilor din Costești și Broșteni.Radu Iacob-Morteni, Mădălina Țibrian Cuceanu, op. cit., p. 17.
Centrul culturii de prund din România, specific paleoliticului inferior este zona municipiului Pitești și a împrejurimilor sale, care cuprinde sectorul municipiului Slatina, jud. Olt, adică Piemontul Cotmeana și partea nordică a Câmpiei Române.
Epoca metalelor În diferite lucrări sunt menționate obiecte din epoca bronzului și epoca fierului descoperite pe teritoriul orașului Costești-Argeș.Paul I. Dicu, Autohtonii în documente arheologice și numismatice, în „Argeș”, XII, nr. 4 (110), Pitești, 1977, p. 4.
În localitățile din apropierea orașului Costești au fost descoperite, întâmplător, monede greco-macedonene (Săpata, Lunca Corbului, Siliștea ș.a.), însă mai numeroase sunt monedele geto-dacice, imitații ale monedelor greco-macedonene, de tip Filip al II-lea.
O piesă rară este moneda de argint (tetradrahmă) - imitație de tip Larissa-Apollo-Amphipolis, descoperită în Costești-Argeș, aflată acum într-o colecție particulară din București.Ibidem, p. 6.
Înainte de cucerirea Daciei de către romani, moneda imperială timpurie a pătruns în spațiul carpato-dunărean. Astfel, pe teritoriul de azi al orașului Costești-Argeș s-a găsit o monedă de argint (denar) emisă pe timpul împăratului Domițian (81-96 d.Chr.), în punctul Dealul Cimitirului-Costești.Ibidem, p. 7.
Perioada daco-romană În urma războaielor daco-romane din anii 101-102 și 105-106, vestul și nord-vestul Munteniei a făcut parte din provincia romană Moesia Inferior, apoi din provinciile Dacia Inferior și Dacia Malvensis.
În Dacia independentă moneda republicană romană și moneda imperială timpurie pătrunsese încă din secolul I (a. Chr.), aceste monede înlocuind treptat monedele geto-dacice.Radu Iacob-Morteni, Mădălina Țibrian Cruceanu, op. cit., p. 18.
După cucerirea Daciei de către romani, în noua provincie, moneda romană imperială a avut o intensă circulație pe teritoriul actual al orașului Costești și al localităților aferente, situate la est de Limes Transalutanus și de castrele romane de la Săpata. Au fost descoperite monede romane imperiale timpurii și târzii.
În satul Pârvu Roșu a ieșit la lumină o monedă de argint (denar) emisă de împăratul Commodus (180-192 d. Chr.) iar în satul Telești integrat în orașul Costești, o monedă emisă de împăratul Traianus Decius (249-251) de tip Dacia Felix.Paul I. Dicu, op. cit., p. 8.
În satul Stârci au fost descoperite trei monede de bronz emise de împăratul Constantinus II (337-361) și o monedă de bronz emisă de împăratul romano-bizantin Anastasius (491-518).Ibidem, p. 10.
Descoperirile arheologice atestă desfășurarea procesului formării poporului român și a limbii române în vest-nordul-vestul Munteniei, zonă din care fac parte orașul Costești și satele componente.
Tezaurul monetar descoperit la Costești, județul Argeș (secolele XVIII-XIX) Acest tezaur a fost descoperit cu ocazia săpăturilor efectuate în vederea construirii blocurilor din zona pieței, în urma demolărilor făcute în orașul Costești, în anul 1984.
Tezaurul a intrat în proprietatea Muzeului Județean Argeș, în perioada 1986-1988, conținând 53 de monede care au fost aduse în două tranșe: 1986 - 28 de monede, iar în 1988, 25 de monede.Radu Iacob-Morteni, Mădălina Țibrian Cuceanu, op. cit., p. 19.
Tezaurul este compus din monede emise în Imperiul Otoman: Mustafa III (1757-1774) = 9 monede, Abdulhamid I (1774-1789) = 1 monedă și Selim III (1789-1807) - 34 de monede; Austria: Maria Theresa (1740-1780) = 4 monede; Saxonia: Fridrich Sugust III (1763 - 1706) - Linia Weiswnfels = 2 monede; Rusia: Petru I (1689-1725) = 1 monedă: Bavaria: Maximilian III Joseph (1745-1777) = 1 monedă; Ragusa = 1 monedă; Avers - Bustul cu perucă spre stânga al conducătorului republicii, cerc perlat; Revers - Ducat ET, SEM, REIP, RAC 1768, scut timbrat de o coroană cu stema republicii, cerc perlat exterior.Romeo Maschio, Tezaurul monetar descoperit la Costești, județul Argeș (secolele XVIII-XIX). Necesitatea înființării sistemului monetar național, în „Argessis”, 2003, XII, p. 233.
Componența depozitului (șapte nominaluri și opt emitenți) reprezintă una dintre trăsăturile caracteristice ale economiei monetare în acea perioadă, când în lipsa unei monede emise în Țările Române, circulau, concomitent, numeroase monede variate ca tip și origine. Un fenomen monetar însemnat atestat sporadic către mijlocului secolului al XVIII-lea a fost transformarea treptată a leului în monedă de calcul.
În ce privește corespondentul în lei de calcul al acestui tezaur, făcând transformările necesare pentru a afla valoarea acestui depozit, s-a ajuns la suma de 7.080 parale sau 177 de lei după cum urmeazăRomeo Maschio, op. cit., p. 242.:
- 25 monede Yuzluk x 100 parale bucata = 2.500 parale = 62 lei 20 parale;
- 9 monede Ikilik x 80 parale bucata = 720 parale = 18 lei;
- 8 monede Altmișlik x 60 parale bucata = 12 lei;
- 2 monede Kuruș x 40 parale bucata = 80 parale = 2 lei;
- 4 monede Taler Austria x 540 parale bucata = 2160 parale = 54 lei;
- 2 monede 2/3 Taler Saxonia x 180 parale bucata = 360 parale = 9 lei;
- 1 monedă 1/2 Rublă Rusia = 200 parale = 5 lei;
- 1 monedă Taler Raugsa = 40 parale = 1 leu.