Corneliu Zelea Codreanu () a fost un politician român de extremă dreaptă, fascist cu orientare spre naționalismul românesc, anticomunist și antisemit, fondatorul și liderul organizației de extremă dreaptă Mișcarea Legionară, cunoscută și sub denumirile de Legiunea Arhanghelul Mihail și Garda de Fier, o organizație ultranaționalistă și violent antisemită activă în perioada interbelică, care a reprezentat principala varietate a fascismului românesc și care s-a remarcat prin mesajul său mistic-religios de inspirație creștin-ortodoxă română. Garda de Fier a câștigat proeminență pe scena politică românească, recurgând adesea la acte de terorism. Legionarii s-au referit la Codreanu drept Căpitanul, iar el a deținut autoritate absolută asupra organizației până la moartea sa în 1938.
Codreanu, care și-a început cariera în urma Primului Război Mondial ca agitator anticomunist și antisemit asociat cu Alexandru Constantin Cuza și Constantin Pancu, a fost co-fondator al Ligii Apărării Național-Creștine și asasin al prefectului poliției din Iași, Constantin Manciu. Codreanu a părăsit LANC pentru a fonda o serie de organizații politice de extremă dreaptă, atrăgând treptat adeziunea unui segment din ce în ce mai larg de reprezentanți ai mediului intelectual, precum și a unor segmente ale populației rurale, incitând la pogromuri în diverse regiuni ale Regatului României. Legiunea a fost interzisă în repetate rânduri de guvernele României interbelice, dar a continuat să activeze sub diverse denumiri sau prin structuri succesoare, timp în care Codreanu i-a delegat în mod formal conducerea lui Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul. Urmând instrucțiunile lui Codreanu, legionarii au fost implicați în mai multe acte de violență politică, inclusiv în asasinarea unor politicieni pe care mișcarea îi considera ca fiind corupți, inclusiv premierul Ion Gheorghe Duca, dar și fostul său asociat, Mihail Stelescu. În același timp, Corneliu Zelea Codreanu a susținut aderarea României la o alianță politico-militară (Pactul Tripartit și Operațiunea Barbarossa) cu Germania Nazistă.
În timpul alegerilor din 1937, partidul său a înregistrat 478.378 (15,8% din voturi), plasându-se pe locul al treilea și câștigând 66 de mandate în Adunarea Deputaților și 4 mandate în Senat. A fost blocat de la putere de regele Carol al II-lea, care a invitat partidul fascist rival, plasat pe locul al patrulea la alegeri, Partidului Național Creștin, să formeze un guvern de scurtă durată, guvernul Goga-Cuza, care a fost urmat de dictatura regală a Frontului Renașterii Naționale, prezidat de rege. Rivalitatea dintre Codreanu și Carol al II-lea, pe de o parte, și cea cu politicieni moderați precum Nicolae Iorga pe de alta s-a încheiat cu încarcerarea lui la închisoarea Jilava și eventuala sa asasinare de către Jandarmerie. Codreanu a fost succedat ca lider al Mișcării Legionare de Horia Sima. În 1940, în perioada Statului Național-Legionar proclamat de Garda de Fier, uciderea sa a servit drept o cauză pentru inițierea unei succesiuni de răzbunări violente împotriva oponenților politici ai legionarilor.
Opiniile politice ale lui Corneliu Zelea Codreanu au influențat extrema dreaptă modernă. Grupurile care îl pretind ca precursor includ Noua Dreaptă și alți succesori din România ai Mișcării Legionare, Poziția a treia din Occident și diverse organizații neofasciste din Italia, dar și din alte părți ale Europei.
Biografie Tinerețea thumb|Nașterea Căpitanului. Gravura lui Alexandru Bassarab îl reprezintă simbolic pe pruncul Corneliu Zelea Codreanu în ipostază hristică, în iesle și cu un nimb schițat în jurul capului, sugerând nașterea lui Iisus Hristos. Este vegheat de Arhanghelul Mihail, simbolul Mișcării Legionare. În partea superioară, data nașterii. Gravura a fost difuzată de Horia Sima și Garda de Fier, în 1940.Teacă, Corina: Artă și ideologie: expoziția „Munca legionară”, în Studii și cercetări de istoria artei. Artă plastică (SCIA.AP), Vol. 1, 2011Corneliu Codreanu s-a născut la Huși, județul Fălciu, Regatul României, cu numele Corneliu Codreanu (conform actului de naștere) ca fiu al lui Ion Zelea Codreanu și al soției sale Elizabeth (n. Brunner sau Brauner), la 13/25 septembrie 1899. În anul 1902, tatăl său, Ion Zelinski, și-a românizat numele în Zelea Codreanu. Ion Zelea Codreanu, profesor și el însuși naționalist român, avea să devină ulterior o figură politică în cadrul Mișcării Legionare înființate de fiul său. Era originar din Bucovina, pe atunci parte a Austro-Ungariei, iar soția lui era etnic germană,Hugh Seton-Watson, The East European Revolution, Frederick A. Prager, New York, 1961, p. 206 provenind dintr-o familie de germani bucovineni, care emigrase inițial din Bavaria.Berend, Iván T. (2020). A Century of Populist Demagogues: Eighteen European Portraits, 1918–2018, p. 79. Budapest–New York: Central European University Press, Sfințescu, Duiliu T., Răspuns la întrebări ale tinerilor care doresc tot adevărul despre Mișcarea Legionară, p. 21, Ed. Crater, 1996. Străbunicul din partea mamei, pe numele său Adolf Brunner, a sosit în Bucovina din Bavaria ca funcționar vamal.Cristian Sandache, Istorie si biografie: Corneliu Zelea Codreanu, Editura Mica Valahie, București, 2005 Istoricul Dragoș Zamfirescu susține că Eliza Brauner avea origini mai diverse, tatăl ei fiind german bavarez, iar mama unguroaică. Corneliu a fost botezat într-o biserică ortodoxă odată cu părinții săi, care s-au convertit și ei la credința ortodoxă. Corneliu și tatăl său, Ion Zelea Codreanu, s-au străduit să-și afișeze o origine neaoș-română, reclamându-se a se trage dintr-o veche familie de răzeși și arătând că numele Zelea ar fi provenit de la zale și nu de la Zelinski, care înseamnă în . La procesul din anul 1938, avocata lui Corneliu Zelea Codreanu susținea că străbunicul său, pe care ea îl numea Simion „Zelea”, se trăgea dintr-o familie de răzeși moldoveni din satul Igești din Bucovina, care în perioada 1786-1848, când Bucovina aflată sub stăpânirea Imperiului Austriac a făcut parte din provincia Galiția, a fost obligată de autorități să-și schimbe numele în Zelinski. Afirmațiile conform cărora Ion Zelea Codreanu a fost inițial un slav de origine ucraineană sau poloneză Jelavich, pp. 204–205; Emil Cioran, a philosopher who, early in his life, had been attracted to the Iron Guard, stated in a later interview that he believed Corneliu Zelea Codreanu to be "in fact, Slavic, more of a Ukrainian hetman type" (Cioran, Convorbiri cu Cioran, Humanitas, Bucharest, 1993, in Ornea, p. 198) Ilarion Țiu, "Relațiile regimului autoritar al lui Carol al II-lea cu opoziția. Studiu de caz: arestarea conducerii Mișcării Legionare", in Revista Erasmus , 14/2003–2005, at the University of Bucharest Faculty of History; retrieved 13 February 2008 contrastează cu șovinismul românesc pe care l-a îmbrățișat pentru tot restul vieții, tatăl lui Codreanu fiind asociat cu figuri antisemite precum profesorul de la Universitatea din Iași, A. C. Cuza.Ornea, p. 286 Chiar înaintea procesului lui Corneliu Zelea Codreanu din 1938, originile sale etnice au făcut obiectul unei campanii propagandistice antilegionare organizate de autorități, care au distribuit copii ale unei variante a genealogiei sale în care se pretindea că ar fi de origine mixtă, fiind descendent de nu doar ucraineni, germani și români, dar și cehi și ruși, și că mulți dintre strămoșii lor erau delincvenți. Istoricul Ilarion Țiu descrie acest lucru ca pe o încercare de a-l jigni și calomnia pe Codreanu.
Corneliu a urmat cursurile școlii primare la Iași și Huși, iar între anii 1912-1916 a fost înscris la Liceul militar de la Mănăstirea Dealu.
Prea tânăr pentru recrutare în 1916, când România a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei, Codreanu a încercat totuși tot posibilul să se înroleze și să lupte în campania ulterioară în calitate de combatant voluntar. Educația sa între 1917 și 1918 la școala militară din Bacău (unde a fost coleg cu Petre Pandrea, viitorul activist de stânga)Veiga, pp. 51, 68 s-a încheiat în același an cu implicarea directă a României în război. În 1919, după ce s-a mutat la Iași, Codreanu și-a găsit comunismul ca noul său dușman, după ce a asistat la impactul agitației bolșevice în Moldova și mai ales după ce România și-a pierdut principalul aliat la Revoluția din octombrie, obligând-o să semneze Tratatul de la București din 1918; de asemenea, nou-înființatul Comintern s-a opus violent granițelor interbelice ale României Mari.Veiga, pp. 41, 47
În timp ce prezența bolșevică a scăzut în general în urma reprimării revoltelor Partidului Socialist de la București (decembrie 1918),Veiga, p. 47 a rămas sau a fost percepută ca relativ puternică în Iași și în alte orașe și orașe moldovenești. În acest context, regiunea cea mai estică a Basarabiei, care s-a unit cu România în 1918, era considerată de Codreanu și alții ca fiind deosebit de predispusă la influența bolșevică.Barbu, p. 196 Codreanu a învățat antisemitismul de la tatăl său, dar l-a legat de anticomunism, în credința că evreii erau, printre altele, agenții primordiali ai Uniunii Sovietice (iudeo-bolșevism).Veiga, pp. 48–49, 54
Garda Conștiinței Naționale și Liga Apărării Național-Creștine Codreanu a studiat dreptul la Iași, unde și-a început cariera politică. La fel ca tatăl său, a devenit apropiat de AC Cuza. Teama lui Codreanu de insurecția bolșevică a dus la eforturile sale de a se adresa el însuși muncitorilor industriali. La acea vreme, Cuza predica că populația evreiască este o amenințare vădită pentru români, susținea că evreii amenință puritatea femeilor tinere române și a început să militeze în favoarea segregării rasiale.Barbu, p. 196Istoricul Adrian Cioroianu l-a definit pe Codreanu din prima parte a vieții drept un „agitator cvasi-demagog”.Cioroianu, p. 16 Potrivit lui Cioroianu, Codreanu a iubit România cu „fanatism”, ceea ce presupunea că vedea țara „idilizat [și] diferită de cea reală a vremurilor sale”. Savantul britanic Christopher Catherwood s-a referit, de asemenea, la Codreanu drept „un antisemit obsesiv și fanatic religios”.Catherwood, p. 104 Istoricul Zeev Barbu a propus că „Cuza a fost mentorul lui Codreanu [...], dar nimic din ceea ce Codreanu a învățat de la el nu a fost izbitor de nou. Cuza a servit în principal drept catalizator pentru naționalismul și antisemitismul său”.Barbu, p. 196 După cum el însuși a recunoscut ulterior, tânărul activist a fost profund influențat și de fiziologul și ideologul antisemit Nicolae Paulescu, care a fost implicat în mișcarea lui Cuza.Final Report, pp. 35, 44, 45
La sfârșitul anului 1919, Codreanu s-a alăturat organizației de scurtă durată, Garda Conștiinței Naționale (GCN), un grup inițiat de electricianul Constantin Pancu.Barbu, pp. 196-197; Veiga, pp. 49–50 Pancu a avut o influență enormă asupra lui Codreanu. [ Cum? ]
Mișcarea lui Pancu, a cărei membri inițial nu depășeau 40,Barbu, p. 197 a încercat să revigoreze loialismul în cadrul proletariatului (oferind în același timp o alternativă la comunism, susținând mai multe drepturi ale muncii).Veiga, pp. 49–50 La fel ca alte grupuri reacționare, a câștigat sprijinul tacit al generalului Alexandru Averescu și al Partidului Poporului al acestuia care era din ce în ce mai popular (la care Cuza a devenit afiliat);Veiga, pp. 46–47 Ascensiunea lui Averescu la putere în 1920 a generat o nouă perioadă de necazuri sociale în zonele urbane mai mari.