Joan Chandos Baez () este o cântăreață americană de origine mexicană, foarte cunoscută datorită vocii sale foarte individuale. Este deseori numită „conștiința și vocea anilor '60”. Multe cântece au o tematică socială.
Este cunoscută în special pentru hitul Diamonds and Rust și pentru numeroasele preluări cum ar fi There but for Fortune al lui Phil Ochs și The Night They Drove Old Dixie Down al trupei The Band. Într-o măsură mai mică, lumea o cunoaște pentru Farewell, Angelina și Love Is Just a Four-Letter Word. În 1969 ia parte la festivalul Woodstock alături de artiști ca Jimi Hendrix, Santana, Jefferson Airplane unde cântă trei cântece, Sweet Sir Galahad, Joe Hill și We Shall Overcome, acest ultim cântec fiind un imn al mișcării pentru drepturile civile ale negrilor din Statele Unite ale Americii.
Rămâne de asemenea cunoscută pentru relația sa cu Bob Dylan și pentru marea sa pasiune pentru activism, în special în domeniile nonviolenței, al drepturilor civile și ale omului iar, mai recent, este cunoscută pentru acțiunile sale ecologice.
Baez are o carieră de peste 50 de ani, a lansat mai mult de 30 de albume și a înregistrat în opt limbi diferite. Este considerată un simbol al muzicii folk, deși după anii 60 stilul muzicii pe care îl va aborda va cunoaște numeroase schimbări, înglobând mai toate stilurile de la rock și pop la muzică gospel și country. Deși este și a fost ea însăși o compozitoare și textieră, în special la mijlocul anilor 70, Baez este adesea considerată ca fiind o interpretă a cântecelor altor persoane, preluând și interpretând cântece ale unor artiști precum The Beatles, Jackson Browne, Bob Dylan, Woody Guthrie, The Rolling Stones, Pete Seeger, Paul Simon, Stevie Wonder și mulți alții.
Vocea sa are trei octave Accessed 5 august 2008 și un vibrato rapid, ușor de recunoscut.
Cariera muzicală Primii ani Un prieten al tatălui său, i-a dăruit lui Joan Baez un ukulele. Învățând patru acorduri, Baez reușește să cânte cântece în stilul rhythm and blues, muzica pe care o asculta mai tot timpul. Cu toate acestea, părinții săi se temeau ca o viață în slujba muzicii ar putea să o conducă pe fiica lor spre vicii grave precum drogurile.Per Joan Baez, interviewed by Amy Goodman at Pete Seeger's 90th birthday celebration (3 mai 2009) La vârsta de opt ani, Baez participă la un concert al folkistului Pete Seeger, îndrăgostindu-se astfel de muzica folk. La scurt timp învață cântecele lui Pete Seeger și le cântă în public. În 1957 Joan Baez își cumpăra prima chitară acustică marca Gibson pentru 50 de dolari.
Scena muzicală de la colegiul din Massachusetts În 1958 tatăl ei acceptă un post la Institutul Tehnic din Massachusetts și își mută familia în Belmont, o suburbie a orașului Boston. În acei ani, acea zonă era centrul scenei folk americane, iar Joan Baez nu pierde șansa de a cânta la mici întâlniri, la unele baruri din Cambridge și Boston. Între timp este studentă la Boston University, universitate pe care mai târziu o va abandona pentru a se putea concentra asupra carierei sale. În 1958, Baez susținea primul său concert într-un mic club din Cambridge în fața părinților săi, a surorii sale, Mimi, și a încă altor opt persoane. Desenându-și singură posterul, Baez luase în considerare posibilitatea de a-și schimba numele de scenă în Rachel Sandperl (Sandperl, de la pacifista Ira Sandperl, care i-a fost mentor și profesor în liceu) sau Mariah (de la cântecul They Call the Wind Maria cântat de The Kingston Trio.) În final a renunțat la idee temându-se că lumea o va critica pentru că și-a schimbat numele doar pentru că era de origine spaniolă. În urma concertului, tânăra artistă a câștigat doar 10 dolari, însă curând ea va fi angajată pentru două concerte pe săptămână, fiecare fiind plătit cu 20 de dolari.
Câteva luni mai târziu, Baez și încă doi prieteni ai săi, entuziaști ai folkului plănuiesc să înregistreze un album în pivnița unuia dintre ei. Cei trei cântau solouri și duete, iar un prieten de familie le-a desenat coperta. Albumul a fost lansat în același an sub denumirea de Folksingers 'Round Harvard Square. Baez apoi a cunoscut-o pe regina folkului la acea vreme, Odetta, pe care o va cita ca principală influență în cariera sa, urmată de Marian Anderson și Seeger. Muzicianul Bob Gibson să cânte alături de el la ediția din 1959 a Newport Folk Festival. Prestația sa i-a adus multe laude fiind numită Madonna desculță cu o voce nepământească. În urma acestei apariții, Baez semnează cu Vanguard Records.
Primele albume și succesul din anii `60 Adevărata sa carieră a început în 1959 la Newport Folk Festival; și-a înregistrat primul album pentru o mare casă de producție (Vanguard), intitulat Joan Baez, în 1960. Colecția de cântece tradiționale, de balade și de cântece blues acompaniate doar de chitara sa acustică s-a vândut destul de bine. Cuprindea mai multe balade ale copilăriei cunoscute la acea vreme, precum Mary Hamilton și a fost înregistrat în doar patru zile în sala de bal a hotelului Manhattan Towers din New York City. Albumul cuprindea și El Preso Numero Nueve, un cântec tradițional cântat în întregime în spaniolă. Același cântec va apărea în 1974 pe albumul Gracias a la Vida, un album dedicat în întregime muzicii tradiționale în limba spaniolă.
A doua sa lansare, Joan Baez, Vol. 2 (1961) a fost distins cu discul de aur, aceeași performanță reușind-o și Joan Baez in Concert, Part 1 (1962) și Joan Baez in Concert, Part 2 (1963). Ca și predecesorul său, Joan Baez, Vol. 2 conținea strict cântece folk tradiționale. Cele două albume de material live, Joan Baez in Concert, Part 1 și continuare sa în volumul 2, au fost unice pentru că, spre deosebire de majoritatea albumelor, acestea conțineau doar cântece noi, spre deosebire de niște cântece deja consacrate. Pe albumul Joan Baez in Concert, Part 2 se aude primul cover făcut de Joan Baez unui cântec de Bob Dylan. De la începutul anilor 1960 până la mijlocul lor, Baez ajunge la vârful mișcării renașterii folk din America, introducându-l în concertele sale pe atunci necunoscutul Bob Dylan. Cei doi se îndrăgostesc și vor fi împreună până în 1965.
right|thumb|Joan Baez la Marșul spre Washington în august 1963 Baez a simțit prima oară succesul comercial când There but for Fortune, scris de Phil Ochs, devine un hit în Marea Britanie în 1965. A fost profund influențată de ceea ce se numea la acea vreme Invazia britanică, adică de trupele rock din Marea Britanie care la acel timp schimbau istoria muzicii (The Beatles, The Rolling Stones) și acest lucru s-a simțit pe albumul Farewell, Angelina din 1965 prin schimbarea timbrului și intensității sunetului chitarei. Albumul cuprinde mai multe cântece scrise și deja înregistrate de Bob Dylan printre care amintim Farewell Angelina, It's All Over Now, Baby Blue. Hotărând să experimenteze după ce epuizase stilul omului cu chitara, Baez apelează la Peter Schickele, un compozitor de muzică clasică, care o va ajuta să-și orchestreze în stil clasic următoarele trei albume: Noël (1966), Joan (1967) and Baptism: A Journey Through Our Time (1968). Noël a fost un album tipic de Crăciun, în timp ce Baptism era un fel de album-concept, în care Baez cânta și recita din opera unor apreciați poeți precum James Joyce, Federico García Lorca și Walt Whitman.
În 1968, Baez călătorește în Nashville, Tennessee, unde în urma unei foarte lungi sesiuni de înregistrări vor rezulta nu unul, ci două albume. Primul, Any Day Now (1968), este compus doar din cântece ale lui Bob Dylan (unul dintre ele, Love Is Just a Four-Letter Word, deși scris de Bob Dylan, acesta nu l-a înregistrat niciodată devenind unul din cântecele principale în concertele lui Joan Baez). Celălalt album, influențat de muzica country David's Album (1969) a fost înregistrat pentru soțul său David Harris, un important activist ce lupta împotriva războiului din Vietnam, care în final a fost încarcerat pentru atitudinea sa. Harris, un fan al muzicii country, a influențat soundul muzicii lui Baez și în anii următori, acesta apropiindu-se de muzica country.
În 1968 își publică prima carte de memorii, intitulată Daybreak.
În 1969, apariția sa la Woodstock a pus-o pe podiumul internațional al muzicii și al politicii, în special după lansarea filmului documentar Woodstock în 1970.
La sfârștiul anilor 60, Baez a început să-și compună multe dintre cântece, începând cu Sweet Sir Galahad și A Song For David (ultimul fiind dedicat soțului său ce a fusese condamnat pentru opoziția sa în legătură cu războiul din Vietnam).
Anii 1970 și sfârșitul perioadei la casa de înregistrări Vanguard thumb|left|Baez în Hamburg, 1973 După unsprezece ani de colaborare cu Vanguard, Baez decide în 1971 să pună punct relației cu casa de discuri ce i-a lansat toate albumele din anii 60. Ultimul album la această casă de discuri, Blessed Are... (1971), a fost un succes absolut, mai ales prin hitul, The Night They Drove Old Dixie Down, un cover după melodia cea mai cunoscută a trupei The Band. Cu albumul Come from the Shadows (1972), Baez se mută la A&M Records, unde rămâne pentru patru ani și șase albume.
În această perioadă, la sfârșitul anului 1971, se reunește cu Schickele pentru a înregistra două piese (Rejoice in the Sun și Silent Running) pentru filmul science-fiction, Silent Running (1972). Compania producătoare, Universal Studios, spera ca cele două cântece să devină hituri, însă nu avea să fie așa din pricina eșecului pe care l-a avut filmul.
Where Are You Now, My Son?, albumul din 1973, cuprindea un cântec omonim de 23 de minute ce ocupa atât partea A cât și partea B a discului. Pe jumătate vorbit și pe jumătate conținând fragmente înregistrate, cântecul este practic un documentar al vizitei lui Joan Baez la Hanoi, Vietnamul de Nord, în Decembrie 1972, timp în care ea și echipa de înregistrare au supraviețuit unui bombardament.
Gracias a la Vida (1974) (cântecul cu același nume fiind originar din Chile și cântat de Violeta Parra) a fost un succes atât în Statele Unite cât și în America Latină. Includea cântecul Cucurrucucu paloma.
Cochetând cu muzica pop comercială cât și compunându-și propriile cântece, Joan Baez înregistrează Diamonds & Rust (1975), albumul care devine cel mai vândut album al artistec. Cântecul care dă și titlul albumului, o baladă despre relația sa cu Bob Dylan, va ajunge în top 10 și de departe cea mai cunoscută melodie a artistei.
După Gulf Winds (1976), un album ce cuprindea doar cântece compuse de ea, și From Every Stage (1976), un album live pe care se găsesc melodii din toate etapele carierei lui Joan Baez de până atunci, artista renunță la contractul cu casa de discuri mutându-se la CBS Records unde înregistrează albumele Blowin' Away (1977) și Honest Lullaby (1979).
Anii 80 și 90 thumb|Bob Dylan, Joan Baez și Carlos Santana în concert în Hamburg (mai 1984). în 1980, lui Baez i-a fost acordat titlul de Doctor în Științe Umane de către Antioch University și Rutgers University pentru activismul său politic și pentru universalitatea muzicii sale.
În 1983, apare pentru prima oară la Premiile Grammy, unde cântă melodia simbol a lui Bob Dylan, Blowing in the Wind.
Baez joacă un rol important în 1985 la concertul Live Aid pentru ajutorare Africii, deschizând partea americană a showului în Philadelphia, Pennsylvania. De asemenea, Baez a participat în mai multe turnee organizate de Amnesty International.
În 1987, Baez își lansează a doua auto-biografie intitulată And a Voice to Sing With care odată publicată devine un bestseller New York Times. În același an va concerta pentru pace în Israel și fâșia Gaza.