Mahmud Ahmadinejad (născut Sabbaghian; ) un politician iranian care a ocupat funcția de al șaselea din 2005 până în 2013. Ideologic un și , a fost membru al și un susținător fervent al . De asemenea, a fost principalul lider politic al , o coaliție de grupări politice conservatoare din țară, și a servit ca din 2003 până în 2005, anulând multe dintre reformele predecesorului său.

Inginer și profesor provenind dintr-un mediu sărac, a fost format ideologic de gânditori precum , și .Avideh Mayville, „The Religious Ideology of Reform in Iran” în (ed.), Winning Revolutions: The Psychosocial Dynamics of Revolts for Freedom, Fairness, and Rights [3 volume], ABC-CLIO (2013), p. 311 După Revoluția Iraniană, Ahmadinejad s-a alăturat . Numit guvernator provincial în 1993, a fost înlocuit împreună cu toți ceilalți guvernatori provinciali în 1997, după alegerea președintelui , revenind la activitatea didactică. Consiliul local din Teheran l-a ales primar în 2003. Acesta a adoptat o linie religioasă dură, anulând reformele primarilor moderați anteriori. Entekhab News. Accesat la 31 august 2006. Campania sa prezidențială din 2005, susținută de , a obținut 62% din voturi în al doilea tur, devenind președinte la 3 august 2005.

În timpul președinției sale, Ahmadinejad a fost o figură controversată atât în Iran, cât și la nivel mondial. A fost criticat pe plan intern pentru politicile sale economice, și acuzat de nerespectarea drepturilor omului de către organizații din America de Nord și Europa. În afara Iranului, a fost criticat pentru ostilitatea sa față de țări precum , Arabia Saudită, Regatul Unit și Statele Unite, precum și alte state occidentale și arabe. În 2007, Ahmadinejad a introdus un pentru a reduce consumul de combustibil al țării și a redus ratele dobânzilor pe care facilitățile bancare private și publice le puteau percepe. De asemenea, a introdus măsuri sociale pentru sprijinirea familiilor sărace. A susținut . Alegerea sa pentru un al doilea mandat în 2009 a fost intens contestată, ducând la proteste masive pe plan intern și critici din partea țărilor occidentale. A că Israelul va fi anihilat în viitorul apropiat. De asemenea, a declarat că Holocaustul este un mit, afirmând ulterior că promovarea negării Holocaustului a fost una dintre realizările majore ale președinției sale.

În timpul celui de-al doilea mandat, Ahmadinejad s-a confruntat cu o luptă pentru putere cu reformiștii și alți tradiționaliști din Parlament și din Gardienii Revoluției, precum și cu Liderul Suprem Ali Khamenei, din cauza demiterii ministrului de informații și a susținerii consilierului său apropiat și controversat, . La 14 martie 2012, Ahmadinejad a devenit primul președinte al Republicii Islamice Iran chemat de (parlamentul) pentru a răspunde la întrebări privind președinția sa. Limitat la două mandate conform , Ahmadinejad a susținut campania lui pentru președinție. În 2013, Hassan Rouhani a fost ales ca succesor al lui Ahmadinejad.

La 12 aprilie 2017, Ahmadinejad a anunțat că intenționează să candideze pentru un al treilea mandat în , împotriva obiecțiilor Liderului Suprem Khamenei. Candidatura sa a fost respinsă de . În timpul , Ahmadinejad a criticat actualul guvern al Iranului. A făcut o a doua încercare de înscriere pentru , fiind din nou respins de Consiliul Gardienilor. S-a înscris ca candidat la , dar a fost ulterior respins.

Biografie

Mahmoud Ahmadinejad s-a născut pe 28 octombrie 1956 în satul , lângă Garmsar, . Mama sa, Khanom, era o , un titlu onorific acordat celor despre care se crede că sunt descendenți direcți ai profetului islamic Mahomed. Tatăl său, Ahmad, era băcan și frizer persan și era un musulman șiit religios care preda Coranul.

Când Mahmoud avea un an, familia sa s-a mutat la Teheran. Tatăl lui Mahmoud le-a schimbat numele de familie din „Saborjhian” sau „Sabbaghian” ()داستان داوود و محمود: داوود احمدی‌نژاد چرا عليه محمود احمدی‌نژاد سخنرانی می‌كند؟ lui Ahmadinejad în 1960 pentru a evita discriminarea atunci când familia s-a mutat la oraș. Sabor înseamnă pictor în broderie în persană, o ocupație cândva comună în industria covoarelor Semnan. Ahmadinejad este un compus al numelor Ahmadi și Nejad. Ahmad era numele tatălui său. Sufixul Nejad în persană înseamnă rasă, prin urmare, termenul Ahmadi Nejad înseamnă „neamul lui Ahmad”. Conform interviurilor cu rudele lui Ahmadi Nejad, tatăl său, care lucra la acea vreme ca negustor, și-a vândut casa din Teheran și a cumpărat o casă mai mică, dând fondurile în exces organizațiilor caritabile și oamenilor săraci.

În 1976, Ahmadinejad a susținut examenul național de admitere la universitatea din Iran. Conform autobiografiei sale, în acel an s-a clasat pe locul 132 din 400.000 de participanți și s-a înscris curând la (IUST), situată la Teheran, ca student la licență în inginerie civilă.

Cariere administrative și academice

Unele detalii din viața lui Ahmadinejad în anii 1980 nu sunt cunoscute publicului, dar se știe că a deținut o serie de funcții administrative în provincia Azerbaidjanul de Vest, Iran.

Ahmadinejad a fost acceptat la un program la alma mater în 1986. S-a alăturat facultății de acolo ca lector în 1989, și în 1997 a obținut doctoratul în inginerie civilă și planificarea transportului rutier. Cariera politică timpurie

După Revoluția Islamică, Ahmadinejad a devenit membru al , o organizație creată pentru a împiedica studenții să simpatizeze sau să se alieze cu organizația militantă emergentă .

Ahmadinejad a preluat pentru prima dată o funcție politică ca guvernator neales atât în Maku, cât și în Khoy, în provincia Azerbaidjanul de Vest, în anii 1980. În cele din urmă, a devenit consilier al guvernatorului general al provinciei Kurdistan timp de doi ani. În timpul studiilor doctorale la Teheran, a fost numit guvernator general al provinciei Ardabil, nou formată, din 1993 până când l-a înlăturat din funcție în 1997, după care s-a întors la predare. Primarul Teheranului (2003–2005)

stanga|miniatura|Ahmadinejad în 2003 În calitate de primar, a inversat schimbările făcute de foștii primari și reformiști. A pus accent religios pe activitățile centrelor culturale pe care le fondaseră, a promovat separarea lifturilor pentru bărbați și femei în birourile municipalității și a sugerat ca persoanele ucise în războiul Iran-Irak să fie înmormântate în Teheran.

După alegerea sa la președinție, demisia lui Ahmadinejad din funcția de primar al Teheranului a fost acceptată pe 28 iunie 2005. După doi ani ca primar, Ahmadinejad a fost unul dintre cei 65 de finaliști pentru în 2005, selectat dintre 550 de nominalizați, dintre care doar nouă proveneau din Asia. El a fost printre trei candidați pentru lista primilor zece, dar demisia sa l-a făcut neeligibil.

Președinția (2005–2013)

Alegerile Campania din 2005 miniatura|Ahmadinejad în 2005 Ahmadinejad nu era deosebit de cunoscut când a intrat în campania pentru alegerile prezidențiale, deoarece nu candidase niciodată anterior pentru o funcție electivă (fusese primar al Teheranului timp de doar doi ani, fiind numit, nu ales), deși își lăsase deja amprenta în Teheran prin anularea unor reforme anterioare. Era/este membru al Consiliului Central al , dar sprijinul său politic cheie se află în cadrul (Abadgaran sau Dezvoltatorii).Aneja, Atul (2006). He was also known as tir khalas zan before becoming president. Frontline. Accesat la 28 iulie 2007. De asemenea, a beneficiat de sprijinul liderului suprem Ali Khamenei, unii descriindu-l pe Ahmadinejad drept un protejat al acestuia.

Ahmadinejad a fost în mare măsură evaziv cu privire la planurile sale pentru președinție, probabil pentru a atrage atât conservatorii religioși, cât și clasele economice inferioare. Sloganul său de campanie a fost: „Este posibil și o putem face”.

Era un „”, acționând politic pe baza principiilor islamice și revoluționare. Unul dintre obiectivele sale a fost „punerea veniturilor din petrol pe mesele oamenilor”, ceea ce însemna că profiturile din petrolul Iranului urmau să fie distribuite săracilor.

În campania pentru turul al doilea, el a declarat: „Nu am participat la revoluție pentru o guvernare prin rotație. ... Această revoluție încearcă să ajungă la un guvern mondial.” A vorbit despre un program extins care să utilizeze comerțul pentru a îmbunătăți relațiile externe și a cerut legături mai strânse cu vecinii Iranului și eliminarea cerințelor de viză între statele din regiune, afirmând că „oamenii ar trebui să viziteze liber orice loc doresc. Oamenii ar trebui să aibă libertate în pelerinajele și călătoriile lor.”

Echipa sa a susținut cu putere campania prezidențială a lui Ahmadinejad din 2005.

Alegerile prezidențiale din 2005 Ahmadinejad a câștigat 62% din voturi în al doilea tur de scrutin împotriva lui . Liderul Suprem, Ayatollahul Khamenei, i-a autorizat președinția la 3 august 2005. Ahmadinejad a sărutat mâna lui Khamenei în timpul ceremoniei pentru a-și demonstra loialitatea.

La scurt timp după ce Ahmadinejad a fost ales președinte, unele canale media occidentale au publicat afirmații conform cărora acesta s-ar fi aflat printre studenții care au , declanșând . Această afirmație a fost negată de guvernul iranian, de , precum și de o investigație americană a CIA.

Numirile în cabinetul din 2005 MinisterulMinistrulAgriculturăComerțComunicații și Tehnologia InformațieiEconomie și Afaceri FinanciareHossein SamsamiEnergieLocuințe și Dezvoltare UrbanăIndustrii și MineMuncă și Afaceri SocialeDrumuri și TransporturiȘtiință, Cercetare și TehnologieBunăstare și Securitate Socială Președintele Iranului este obligat constituțional să obțină confirmarea din partea pentru selecția miniștrilor săi. Ahmadinejad a prezentat o listă scurtă la o întâlnire privată pe 5 august și lista finală pe 14 august. Majlis (parlamentul) a respins toți candidații săi pentru portofoliul petrolului și s-a opus numirii aliaților săi în funcții guvernamentale înalte. Majlis a aprobat un cabinet la 24 august. Miniștrii au promis să se întâlnească frecvent în afara Teheranului și au ținut prima întâlnire pe 25 august la Mashhad, cu patru locuri rămase vacante pentru nominalizații neaprobați.

Alegerile pentru consiliile locale și Adunarea Experților din 2006 Echipa lui Ahmadinejad a pierdut alegerile pentru consiliile locale din 2006. În primele alegeri naționale de când Ahmadinejad a devenit președinte, aliații săi nu au reușit să domine rezultatele pentru și consiliile locale. Rezultatele, cu o prezență la vot de aproximativ 60%, au sugerat o deplasare a alegătorilor către politici mai moderate. Conform unui editorial din ziarul independent Kargozaran, „Rezultatele arată că alegătorii au învățat din trecut și au concluzionat că trebuie să susținem... figuri moderate.” Un analist politic iranian a declarat că „aceasta este o lovitură pentru Ahmadinejad și lista lui .”

Alegerile prezidențiale din 2009 La 23 august 2008, Liderul Suprem Ali Khamenei a anunțat că îl „vede pe Ahmadinejad ca președinte în următorii cinci ani”, comentariu interpretat ca indicând sprijinul pentru realegerea sa. La alegerile din 12 iunie 2009 au fost exprimate 39.165.191 de voturi, conform sediului electoral al Iranului. Ahmadinejad a câștigat 24.527.516 voturi (62,63%). Pe locul al doilea, a obținut 13.216.411 (33,75%) de voturi.

Protestele de după alegerile prezidențiale din 2009 Rezultatele alegerilor au rămas în dispută, atât Mousavi, cât și Ahmadinejad și susținătorii lor respectivi crezând că au avut loc fraude electorale. Liderul Suprem, Ayatollahul Ali Khamenei, l-a confirmat oficial pe Ahmadinejad ca președinte la 3 august 2009, iar acesta a depus jurământul pentru al doilea mandat la 5 august 2009. Constituția Iranului stipulează o pentru funcția de președinte.