Facultatea de Mecanică a Universității Politehnica Timișoara

Facultatea de Mecanică din Timișoara este cea mai mare dintre facultățile Universității Politehnica Timișoara. Ea oferă studenților formarea ca inginer mecanic, cu diverse specializări.

Facultatea, având în jur de 2400 de studenți, are o bază materială corespunzătoare acestui număr, și o tradiție bogată, disciplinele studiate fiind predate din momentul înființării în 1920 a „Școalei Politehnice”.Silaș, p. 7Anton, p. 34Mădăras, p. 3Neguț, p. 5 Actual oferă ciclurile de licență, masterat și doctorat.

Activitatea de cercetare științifică se desfășoară atât la nivelul departamentelor și catedrelor, cât și în două centre de cercetare de tip baze de cercetare cu utilizatori multipli. Prestigiul facultății este relevat de cadrele didactice care au devenit membri ai Academiei Române și ai altor academii, cei care au obținut titlul de profesor emerit, doctor honoris causa, premii naționale, ordine și medalii și de absolvenți.

Studenții dispun de facilități de cazare și masă, petrecerea timpului liber și sport.

Obiective În sens restrâns, Facultatea de Mecanică a luat ființă în anul 1948, prin restructurarea Școalei Politehnice și transformarea în Institutul Politehnic. Facultatea de Electromecanică, înființată în 1920, s-a scindat în Facultatea de Mecanică, care a rămas în sediul tradițional al Politehnicii, și Facultatea de Electrotehnică, care s-a mutat în localul Liceului Piarist.

Misiunea Facultății de Mecanică constă în: formarea profesională inițială și continuă prin învățământ universitar și postuniversitar; formarea științifică prin studii aprofundate și doctorale; cercetarea științifică și transferul de tehnologie și expertiză spre mediul economic și social; cooperarea interuniversitară națională și internațională.

Spații de învățământ În total, Facultatea de Mecanică are spații de peste 30 000 m2.Neguț, p. 37

Pavilioane thumb|Clădirea facultății, în 1923 Clădirea principală în care funcționează facultatea este primul pavilion construit pentru Politehnică, fiind realizată în stil brâncovenesc, după planurile arhitectului Duiliu Marcu.Silaș, p. 14Universitatea „Politehnica”, timisoara.online.ro, accesat 14 mai 2009 A fost inaugurată în 11 noiembrie 1923, în prezența regelui Ferdinand I și a reginei Maria.Placă pe clădirea Facultății de mecanică - Timișoara, Bulevardul Mihai Viteazul nr. 1 , banaterra.eu, accesat 12 mai 2009 În cuvântul său, regele a spus:Nicolae Ilieșiu - Timișoara. Monografie istorică, Timișoara, 1943, reeditat de Editura Planetarium, Timișoara, 2006, ISBN 973-97327-2-0, ISBN 978-973-7836-92-2, p. 202

Ultimele sale cuvinte vor deveni deviza întregii politehnici timișorene.

Evenimentul este eternizat pe o placă de marmură, la intrarea în edificiu.

thumb|Aripa nouă a corpului principal, cum arăta în anul 1970. Inițial clădirea conținea un amfiteatru, două săli de curs, două săli de desen, 15 laboratoare, 3 muzee, 9 birouri și un atelier.Neguț, p. 35 În anul 1970 clădirii i s-a adăugat înspre nord aripa nouă, care va fi supraetajată în 1978, spațiile obținute prin supraetajare fiind folosite ca ateliere de cercetare-proiectare.Neguț, p. 36

thumb|left| Laboratoare în curte, UMP în spate, iar și mai în spate căminul 1MV (clădirea roșie). În perioada 1971–1972 se realizează Atelierul școală, cunoscut inițial ca Secția de Prototipuri și Microproducție (SPM), actual Unitatea de Microproducție și Practică (UMP). Spațiul, de 2900 m2, este destinat practicii studenților din facultățile cu profil mecanic și electric, prin producerea și comercializarea unor produse de concepție proprie, sau conform solicitărilor beneficiarilor. În anul 1982 UMP a fost completată cu o aripă spre est.

thumb|Pavilionul Orologerie. În anii 1982–1983 în curtea facultății s-a construit pavilionul Orologerie. În clădirea cu o suprafață de 6900 m2 se vor amplasa Catedrele de Mecanică și Vibrații, Rezistența Materialelor, Organe de Mașini și Mecanisme, Mecatronică și Mecanică Fină. Aici, ținând de Catedra de Mecanică și Vibrații se află Centrul de Modelare a Protezării și Intervențiilor Chirurgicale asupra Scheletului Uman. Într-o aripă a Orologeriei Catedra de Mașini Hidraulice are laboratoarele de pompe, de aerodinamică și cel de fluide magnetice. Tot aici, ținând de aceeași catedră se află Centrul Național pentru Ingineria Sistemelor cu Fluide Complexe (CNISFC).

Laboratoare thumb|left| Laboratorul de mașini hidraulice. Laboratorul de mașini hidraulice „Aurel Bărglăzan” este primul laborator de acest gen construit în România. Construcția sa a început în anul 1928 din inițiativa lui Pompiliu NicolauColeta de Sabata, Ioan Munteanu - Remember: Profesori ai Școlii Politehnice timișorene, Timișoara: Ed. Helicon, 1993, ISBN 973-9133-44-4, pp. 127-128 și instalațiile sale au început să funcționeze în 1931. În anul 1953 s-a construit pentru el o clădire nouă.Silaș, p. 20

Laboratorul este destinat în special studierii turbinelor Francis și Kaplan, dar are standuri și pentru studiul turbinelor Pelton.

thumb|Laboratoarele de tehnologia construcțiilor de mașini. Laboratoarele de tehnologia construcțiilor de mașini (TCM) sunt amplasate în două hale construite în curtea facultății. Prima hală a fost construită în anul 1956 și era destinată atât laboratoarelor de TCM, cât și unei părți din laboratoarele de tehnologie mecanică (TM), iar a doua, construită în 1959 a fost destinată inițial laboratoarelor de rezistența materialelor.Silaș, p. 21

Laboratorul de tehnologie mecanică (TM), înființat în anul 1924, a fost amenajat inițial în clădirea corpului principal, iar în anul 1956 a fost mutat într-una din halele în care actual sunt laboratoarele TCM.

În laboratoarele de TCM și TM s-au făcut în decursul timpului lucrări privind prelucrările la rece, procedeele de măsurare și toleranțele, tratamentele termice, tehnologiile neconvenționale.

În prezent laboratoarele de TM care sunt amplasate în corpul principal există pe lângă laboratorul de tehnologii neconvenționale amintit, cele de procesarea produselor alimentare, de prelucrare electrochimică și chimică, de prelucrarea numerică a datelor și de proiectare asiatată, control dimensional normal și CNC. În clădirea UMP sunt laboratoarele de prelucrări mecanice convenționale și CNC, de prelucrări prin tehnologii de deformare plastică, turnare și sudare, precum și cele de prelucrare prin tehnologii neconvenționale.

Laboratorul de rezistența materialelor și-a început activitatea în anul 1923, în clădirea corpului principal, iar în 1959 a primit o clădire destinată, în curtea facultății. Actual, laboratorul este reamplasat în pavilionul Orologerie, spațiul său fiind folosit pentru extinderea laboratorului de TCM. Laboratorul are mai multe secțiuni cu utilaje specializate, în care se pot executa încercări de tracțiune pe mașini de tracțiune de până la 100 tf, analiză experimentală a tensiunilor pe standuri de electrotensometrie și fotoelasticitate, încercări dinamice pe standuri pentru determinarea rezistenței la oboseală și încercări la temperaturi ridicate pentru studiul fluajului.

Laboratorul de mașini termice a fost înființat în anul 1924, fiind și el primul cu acest profil din România. Între anii 1952–1954 în curtea facultății s-a construit o clădire destinată pentru laboratorul de motoare cu ardere internă, care a început să funcționeze aici în anul 1955, iar între anii 1962–1969 s-au construit, tot în curtea facultății, două săli pentru laboratorul de turbine cu abur, respectiv laboratorul de turbine cu gaze, amplasate de o parte și de alta a clădirii care adăpostea laboratorul de cazane de abur, cazanul de aici alimentând inițial cu abur laboratorul de locomotive, amplasat vizavi. În anul 2008 laboratoarele de cazane și turbine au fost reamplasate în laboratorul multifuncțional de mașini termice și energii neconvenționale, situat între laboratoarele de locomotive și motoare.

Laboratorul de locomotive a fost construit și el în curtea facultății în anul 1953. Inițial el era dotat cu o locomotivă cu abur de cale îngustă. La sfârșitul anilor 1950 locomotivele cu abur sunt scoase din fabricație, iar în anul 1961 laboratorul de locomotive este reutilat cu o locomotivă diesel, iar până în anul 1968 s-au construit și standurile pentru studiul tracțiunii și frânării.Silaș, p. 22

Materiale didactice Studenții au acces la colecția de cărți a bibliotecii centrale a universității și la bibliotecile filiale, din care una este chiar în aripa nouă a facultății. Consultarea catalogului lucrărilor disponibile și rezervarea lor poate fi făcută online.Biblioteca centrală a Universității Politehnica Timișoara , upt.ro, accesat 21 mai 2009

Pentru a pune la dispoziția studenților a tratatelor și cursurile universitare la cel mai mic preț, cadrele didactice din facultate le pot edita inclusiv în editura „Politehnica”, a universității.

Structură Conducerea facultății +Decani ai Facultății de MecanicăNeguț, pp. 46-59     Decan între Aurel Bărglăzan (1905–1960) 1948–1960 Victor Gheorghiu (1907–1983) 1960–1962 Ioan M. Anton (1924–2011) 1962–1965 Nicolae Boboescu (1926–1966) 1965–1966 Gheorghe Savii (1909–1989) 1967–1974 Dan Perju (1935–2016) 1975–1976 Francisc Viliam Kovacs (1929–2009) 1976–1984 Iosif Groșanu (n. 1928) 1984–1989 Octavian Gligor (1934–2017) 1990–1996 Gavril Udrea (n. 1936) 1996–2000 Nicolae Neguț (n. 1941) 2000–2008 Liviu Bereteu (n. 1951) 2008–2012 Inocențiu Maniu (n. 1952) 2012–2020 Virgil Stoica (n. 1974) 2020–2023 Ilare Bordeașu (n. 1959) 2023–2024 Dragoș Uțu (n. 1978) 2024–prezent Facultatea este condusă de Consiliul Facultății, din care fac parte cca. 28 de cadre didactice și 9 studenți (număr care poate varia). Biroul Consiliului Facultății este format din decan, cei doi prodecani, secretarul științific și un student.Neguț, p. 43

Departamente În anul 2009 catedrele facultății sunt grupate în patru departamente, care au o anumită autonomie din punct de vedere al gestionării resurselor lor. Facultatea Departamentele sunt conduse de către un director, iar catedrele de un șef de catedră, aleși pe o perioadă de patru ani.

Departamentul de Mecatronică Departamentul este profilat pe realizarea produselor și sistemelor inteligente. În acest scop este nevoie de integrarea ingineriei mecanice, electronice și a informaticii.

Din departamentul de Mecatronică fac parte:Departamentul de Mecatronică, mec.upt.ro, accesat 14 mai 2009 Catedra de Mecatronică, Mecanică Fină și Roboți Industriali (MMFRI) (mecatronică, robotică, aparatură optică, medicală, periferice de calculatorNeguț, p. 230). Catedra de Organe de Mașini și Mecanisme (OMM) (organe de mașini, mecanismeNeguț, pp. 231-245) Catedra de Geometrie Descriptivă și Desen Tehnic (GDDT) (CAD, CAMNeguț, pp. 147-150).

Departamentul de Ingineria Materialelor și Fabricației Departamentul este profilat pe metodele și procedeele mecanice de fabricație ale produselor.

Din departamentul de Ingineria Materialelor și Fabricației fac parte:Departamentul de Ingineria Materialelor și Fabricației , eng.upt.ro, accesat 14 mai 2009 Catedra de Știința Materialelor și Sudării (SMTT) (materiale metalice și nemetalice, microscopie optică și electronică, defectoscopie utilaje pentru sudareNeguț, pp. 182-189 și 205-210); Catedra de Tehnologia Construcțiilor de Mașini (TCM) (mașini-unelte, scule așchietoare, presare la rece, CAD, CAE, CAMNeguț, pp. 190-200).

Departamentul de Mecanică și Rezistența Materialelor Departamentul este profilat pe probleme privind comportarea materialelor la diverse solicitări.

Din departamentul de Mecanică și Rezistența Materialelor fac parte:Departamentul de Mecanică și Rezistența Materialelor , mec.upt.ro, accesat 14 mai 2009 Catedra de Mecanică și Vibrații (MV) (mecanică teoretică, tensometrie, acustică, vibrații și vibropercuțiiNeguț, pp. 161-170); Catedra de Rezistența Materialelor (RM) (încercări statice și dinamice la rece, la cald, la oboseală, de duritate, fotoelasticitate, CAENeguț, pp. 170-181).