Subtitrările sunt versiuni textuale ale dialogurilor din filme și programele de televiziune, de obicei afișate în partea de jos a ecranului. Ocazional, ele pot fi afișate în partea de sus a ecranului, pentru a nu sta în calea unei burtiere sau a altei porțiuni de text considerate importante. Subtitrările pot fi o simplă transcriere a dialogului original sau o traducere a unui dialog purtat într-o limbă străină. thumb|right|400px|alt=Imagine ce arată un cer pe care se află un nor alb și un soare care se ascunde după două dealuri. În partea de jos, apare o subtitrare centrată albă cu conținutul: „În acest exemplu, se poate vedea cum se poziționează și cum poate fi formatată o subtitrare.”|Exemplu de afișare a unei subtitrări.
Crearea, difuzarea și afișarea subtitrărilor Creatorii profesioniști de subtitrări obișnuiesc să lucreze cu programe de calculator specializate, putând accesa instantaneu fiecare cadru dintr-o înregistrare video salvată pe un disc dur. Pe lângă conținutul subtitrărilor, traducătorul mai poate specifica poziția lor pe ecran și momentele la care fiecare subtitrare ar trebui să apară și să dispară, care pot fi specificate ca indici temporali, dacă produsul finit se distribuie pe cale electronică (de ex. TV, DVD, Internet), sau ca unități de lungime sau indici de cadru, dacă produsul finit se distribuie pe rolă tradițională de film.
Odată terminat, un fișier de subtitrare poate fi utilizat pentru a introduce subtitrările peste imaginea originală, în diferite moduri: prin codarea fluxului video astfel încât subtitrarea să facă parte din imagine (hardcoding), caz în care aceasta nu mai poate fi înlăturată; prin randarea textului și suprapunerea acestuia peste imaginea originală în timp real de către software, cu ajutorul unui decodor al televizorului sau al calculatorului, caz în care subtitrarea poate fi dezactivată, recolorată, redimensionată sau înlocuită cu alta în orice moment; prin convertirea într-un format grafic raster (TIFF, BMP) înainte de difuzare, pentru ca echipamentul clientului să suprapună imaginile rezultate peste imaginea originală, caz în care subtitrarea poate fi dezactivată sau înlocuită, dar nu i se poate altera aspectul.
Subtitrările pot fi create și cu ajutorul unor programe disponibile gratuit, cum ar fi Subtitle Workshop pentru Windows, Aegisub pentru Mac/Windows, MovieCaptioner pentru Mac/Windows sau Subtitle Composer pentru Linux.
Subtitrări în limba de origine Subtitrările în limba de origine (adică netraduse) sunt create cu intenția de a ajuta oamenii cu deficiențe de auz. Există mai multe studii care demonstrează că subtitrările netraduse pot ajuta la alfabetizarea populației, influențând puternic dezvoltarea unor abilități diverse legate de lectură și de înțelegerea textului.Biswas, Ranjita (2005). Hindi film songs can boost literacy rates in India Acest tip de subtitrare este folosit de televiziunile naționale din India și Republica Populară Chineză. Conform academicianului indian Brij Kothari, subtitrările în limba de origine fac din exersarea cititului o activitate incidentală, automată și subconștientă, ceea ce poate îmbunătăți rata alfabetizării în India la un cost redus.
Subtitrări în timp real Unele transmisiuni, cum ar fi buletinele de știri, programele informative, sportive, talk-show-urile și evenimentele politice, pot fi difuzate împreună cu subtitrări în timp real. Practica este din ce în ce mai răspândită, mai ales în Regatul Unit și în Statele Unite, datorită unor legi care stipulează că aproape toate programele de televiziune ar trebui să fie ușor accesibile persoanelor surde sau cu deficiențe de auz. În practică, totuși, subtitrările „în timp real” au o întârziere de câteva secunde față de partea auditivă. Acest lucru se datorează faptului că subtitrările trebuie tastate manual de un operator, apoi codate și transmise. Ele pot conține și erori tipografice sau transcrieri eronate datorate înțelegerii greșite a cuvintelor de către operator și lipsei timpului necesar pentru corectarea acestora înainte de a fi transmise.
Subtitrări complexe
Subtitrările complexe sunt destinate persoanelor surde sau cu deficiențe de auz. Acestea prezintă mai degrabă o transcriere decât o traducere și conțin descrieri are unor elemente auditive nonverbale, precum oftatul sau scârțâitul unei uși. Acest tip de subtitrare este folosit cu precădere în Statele Unite și în țări din vestul Europei.
Utilizarea de către persoanele cu auz normal Deși subtitrările în limba de origine sunt produse în special pentru persoanele cu probleme de auz, și alte persoane aleg să le folosească, fiindcă, prin prezența lor, se pot asigura că nu pierd niciun cuvânt. Astfel de subtitrări pot fi utile în baruri sau în alte locuri publice unde este zgomot.
Filmele și emisiunile TV sunt însoțite adesea de subtitrări în cazul în care vorbitorul are un defect de vorbire. Este posibil și ca telespectatorii să aibă probleme cu înțelegerea unor dialecte cu care nu sunt familiarizați.
Subtitrările pot scoate în evidență și informații greu de obținut prin auz, precum versuri de cântece, replici șoptite sau rostite într-un accent regional cu care publicul larg nu este familiarizat, sau replici rostite de figuranți în fundal.
Persoanele care studiază o limbă străină pot, de asemenea, să se folosească de subtitrări în limba originală pentru a înțelege mai ușor replicile, fără să apeleze la subtitrări traduse.
În Asia În unele țări est-asiatice, precum Republica Populară Chineză, Hong Kong și Taiwan, se obișnuiește folosirea de subtitrări în toate emisiunile preînregistrate. În aceste țări, scrierea este, în mare parte, uniformă, însă, fonetic, dialectele regionale pot fi complet neinteligibile pentru unii telespectatori. În consecință, subtitrajul conferă publicului un avantaj major în înțelegerea dialogului.
Subtitrările folosite în emisiunile de divertisment din Japonia sunt folosite mai mult în scop decorativ, artistic. Este un lucru obișnuit ca publicul să vadă cuvintele apărând unul câte unul, în ritmul vorbirii, în culori, fonturi și dimensiuni diferite, care să zugrăvească spiritul cuvintelor rostite. Japoneza și limbile asemănătoare au și un vocabular bogat de onomatopee, care sunt folosite în subtitraj, uneori însoțite de efecte sonore pentru un efect dramatic. Practica s-a răspândit și în țările apropiate Japoniei, precum Coreea de Sud și Taiwan.
În India, se practică subtitrarea filmelor și a videoclipurilor în limba de origine, cuvintele fiind evidențiate ca la karaoke, în ritmul vorbirii.
Traduceri în alte limbi Subtitrările pot fi folosite pentru traducerea dialogului dintr-o limbă străină în limba maternă a unui public anume. Nu este doar cea mai rapidă și mai ieftină metodă de a traduce conținutul, ci este, de obicei, și de preferat, fiindcă publicului i se dă oportunitatea de a asculta dialogul original și vocile actorilor.
Traducerile din subtitrări pot diferi de traducerile literale. În general, în procesul creării de subtitrări pentru un film sau o emisiune TV, traducătorul analizează partea vizuală și fiecare frază de dialog și interpretează înțelesul a ceea ce se vorbește, uneori în detrimentul formei inițiale a mesajului. Publicul nu apreciază întotdeauna acest lucru și se poate simți frustrat dacă cunoaște limba de origine a conținutului; limba vorbită poate conține cuvinte de umplutură sau cuvinte care reflectă implicații culturale și sociale care nu pot fi traduse corespunzător în formă scrisă. De asemenea, traducătorul se poate vedea nevoit să comprime dialogul pentru a obține o viteză de citire rezonabilă.
În subtitrările făcute de amatori, traducătorul poate alege să traducă și forma, și înțelesul. El poate afișa o notă informativă (de obicei între paranteze sau ca bloc separat de text). De exemplu, în limba japoneză există numeroase pronume de persoana I și numeroase particule onorifice, fiecare cu un grad diferit de politețe. Pentru a compensa, traducătorul poate reformula o frază, poate adăuga cuvinte sau poate adăuga note.
Subtitraj vs. dublaj Preferința pentru subtitraj sau dublaj în diverse țări se bazează, în principiu, pe decizii luate în anii 1920 și anii 1930. Odată cu apariția filmelor sonore, importatorii de filme din Germania, Italia, Franța și Spania au decis să dubleze vocile originale, în timp ce restul Europei a decis să folosească subtitrări. Alegerea a ținut, în mare parte, de situația financiară a fiecărei țări (subtitrajul e mai economic și mai rapid decât dublajul), dar în anii 1930, dublajul a devenit o preferință de ordin politic în Germania, Italia și Spania, datorită posibilității de a cenzura idei nedorite prin crearea unui dialog total diferit de original. Dublajul este și astăzi norma și forma favorizată în aceste patru țări, însă proporția de conținut subtitrat se află în creștere lentă, din necesitatea de a tăia costurile de traducere, dar și datorită acceptării tot mai mari din partea generațiilor tinere, ai căror membri sunt mai bine alfabetizați, ale căror cunoștințe de engleză (limba dominantă în film și televiziune) sunt tot mai bune și care ar putea prefera să audă dialogul original.
Cu toate acestea, în Spania, de exemplu, numai canalele publice de televiziune difuzează filme străine subtitrate, de obicei noaptea târziu. Odată cu apariția televiziunii digitale, însă, adăugarea de fluxuri audio originale și de subtitrări în spaniolă a devenit o practică destul de populară. Foarte puține cinematografe din Spania (dar și din Germania) rulează filme subtitrate. Filmele cu replici în galiciană, catalană sau bască sunt mereu dublate atunci când sunt rulate în regiunile în care nu se vorbesc aceste limbi.
În țările în care tradiția este de a se subtitra conținutul, dublajul este, în general, considerat ciudat și nenatural, fiind folosit doar pentru filmele de animație și pentru transmisiunile TV destinate copiilor. Cum filmele de animație sunt „dublate” chiar și în versiunea originală și cum zgomotele și efectele de fundal sunt deseori înregistrate separat, dublarea acestora într-o altă limbă produce doar efecte minore asupra experienței de vizionare. La conținutul filmat, însă, publicul este distras de faptul că sunetul nu se potrivește cu mișcarea buzelor actorilor. De asemenea, vocile dublate pot părea deplasate, nepotrivite cu personajele sau excesiv de expresive, iar unele sunete de fundal pot lipsi, de unde rezultă o experiență mai puțin plăcută de vizionare.
Subtitrajul ca practică
În numeroase țări/regiuni, aproape toate transmisiunile TV într-o limbă străină sunt subtitrate, nu dublate, în special în: Africa de Nord și Orientul Mijlociu — Se folosesc subtitrări în araba modernă standard pentru conținut străin, dar și pentru conținut în unele dialecte de limbă arabă. În unele țări, precum Liban, Algeria și Maroc, se transmit, simultan, și subtitrări în franceză. Africa de Sud — Din afrikaans, sesotho, xhosa și zulu în engleză. Albania — Programele pentru copii se dublează. Argentina — Doar televiziunile de cablu/satelit. Armenia — Programele pentru copii se dublează. Australia — În special de către SBS. Belgia — Subtitrări în olandeză în Flandra, dublaj în franceză în Valonia, subtitrări bilingve (olandeză-franceză) în cinematografele flamande și din Bruxelles, versiuni dublate în Valonia. Teleshoppingul și programele pentru copii se dublează. Birmania Bolivia Bosnia și Herțegovina Brazilia Chile — Doar televiziunile de cablu/satelit. Columbia — Doar televiziunile de cablu/satelit. Coreea de Sud Cuba Costa Rica — Televiziunile de cablu/satelit, dar și câteva canale naționale, precum Canal 7. Croația Danemarca — Programele pentru copii se dublează. Estonia Finlanda — Subtitrări în finlandeză sau suedeză. Programele pentru copii și vocile din off (în documentare) se dublează. Grecia — Programele pentru copii se dublează. Hong Kong — Uneori programele sunt dublate în cantoneză, dar este comun și subtitrajul.