Evgheni Aleksandrovici Evtușenko (în rusă: Евге́ний Алекса́ндрович Евтуше́нко; n. 18 iulie 1933, Zima, URSS – d. 1 aprilie 2017, Tulsa, SUA) a fost un poet, romancier, eseist, dramaturg, scenarist, editor, actor, montor și regizor rus.Илья Фаликов, Евтушенко: Love story, Москва: Молодая гвардия, 2017, p. 12. Reprezentant de seamă al „dezghețului” de după moartea lui Stalin, a fost una dintre primele voci umaniste care s-au făcut auzite în spațiul comunist totalitarist sovietic, ca apărător al libertății individuale.Фаликов, op. cit., p. 22.

Viața timpurie și educația Evtușenko s-a născut la 18 iulie 1933, în orășelul Zima din regiunea Irkutsk, într-o familie de intelectuali cu origini mixte – tatăl său era geolog, mama profesoară de germană.Фаликов, op. cit., p. 18. Copilăria i-a fost marcată de evacuările și lipsurile celui de-al Doilea Război Mondial, dar și de contactul precoce cu literatura, prin biblioteca familiei.Фаликов, op. cit., p. 20.

A urmat școala în Siberia, iar în 1949 familia s-a mutat la Moscova. În capitală a intrat în cercurile literare ale tinerilor poeți, debutând în 1952 cu volumul de versuri Cercetașii viitorului (Разведчики грядущего), care l-a consacrat drept vocea unei generații în căutarea schimbării.Фаликов, op. cit., p. 35.

La scurt timp, a fost primit în Uniunea Scriitorilor Sovietici, devenind unul dintre cei mai tineri membri ai organizației.Фаликов, op. cit., p. 37.

Debutul și anii „dezghețului” hrusciovist În anii ’50, Evtușenko s-a afirmat ca lider al noii poezii sovietice. Recitările sale publice, adesea în stadioane sau săli pline, atrăgeau mii de spectatori, ceea ce i-a adus o popularitate fără precedent.Фаликов, op. cit., p. 41.

Poemul Babi Yar (1961) a denunțat tăcerea oficială privind masacrul evreilor din Kiev și antisemitismul latent în societatea sovietică, devenind un manifest moral și civic.Фаликов, op. cit., p. 55.

A fost considerat vocea tineretului sovietic al „dezghețului”, iar Nikita Hrușciov l-a tolerat și chiar sprijinit, în pofida tensiunilor cu conservatorii.Фаликов, op. cit., p. 60.

Anii ’70–’80 În deceniile următoare, Evtușenko și-a diversificat opera: a publicat romane, a scris scenarii de film și a regizat pelicule inspirate din propria literatură. Poemul Mama și bomba cu neutroni (1982) a ilustrat preocuparea sa pentru amenințarea nucleară și responsabilitatea omenirii.Фаликов, op. cit., p. 110.

A călătorit intens în străinătate, devenind unul dintre puținii scriitori sovietici cu recunoaștere internațională. În Occident a fost perceput ca o voce critică, dar în URSS a fost adesea acuzat de conformism sau compromisuri.Фаликов, op. cit., p. 125.

Perioada post-sovietică După destrămarea URSS, Evtușenko a continuat să fie activ ca scriitor și profesor. A predat literatură rusă la universități din SUA, în special la University of Tulsa, Oklahoma, unde a trăit o parte importantă a vieții sale.Фаликов, op. cit., p. 175.

A publicat volume de poezie și eseuri, fiind prezent în presa rusă și internațională. De asemenea, a susținut recitaluri poetice în diverse țări, menținându-și reputația de „poet global”.Фаликов, op. cit., p. 190.

Viața personală Evtușenko a fost căsătorit de patru ori și a avut copii din mai multe mariaje.Фаликов, op. cit., p. 160. Relațiile sale personale au fost intens mediatizate, contribuind la imaginea sa de „poet carismatic” și controversat.

A avut prietenii literare internaționale cu scriitori precum Pablo Neruda, Ernest Hemingway și Jean-Paul Sartre, ceea ce i-a consolidat statutul de figură literară mondială.Фаликов, op. cit., p. 140.

Ultimii ani și moartea În anii 2000, Evtușenko a publicat ultimele volume de poezie și memorii, fiind sărbătorit la Moscova, New York și alte capitale pentru contribuția sa literară.Фаликов, op. cit., p. 210.

A murit la 1 aprilie 2017, în Tulsa, Oklahoma, la vârsta de 83 de ani, în urma unui stop cardiac.Фаликов, op. cit., p. 230. Conform dorinței sale, a fost înmormântat în cimitirul scriitorilor din Peredelkino, lângă Moscova, alături de părinții spirituali ai poeziei ruse moderne.Фаликов, op. cit., p. 231.

Moștenire Evtușenko este considerat unul dintre cei mai importanți poeți ai secolului XX în Rusia. A fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură și a primit numeroase distincții în URSS și în străinătate.Фаликов, op. cit., p. 220.

Opera sa a influențat generații de poeți post-sovietici și rămâne tradusă în multe limbi. A fost elogiat pentru capacitatea de a aduce poezia în spațiul public și de a transforma recitările literare în evenimente de masă.Фаликов, op. cit., p. 225.

Opera (selecție) 1952: Cercetașii viitorului ("Разведчики грядущего") 1956: Șoseaua entuziaștilor ("Шоссе Энтузиастов") 1957: Mormintele partizanilor 1961: Babi Yar 1970: Universitatea din Kazan ("Казанский университет") 1982: Mama și bomba cu neutroni ("Мама и нейтронная бомба")

Premii și distincții Premiul Lenin pentru literatură (1967) Premii literare în Italia, Mexic și SUA Nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură Titlul de Artist al Poporului al Federației Ruse (2007)

Note

Bibliografie Danțiș, Gabriela – Scriitori străini, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981 Фаликов, Илья – Евтушенко: Love story, Москва: Молодая гвардия, 2017

Legături externe

Biografie la The Canadian Encyclopedia

Exclusiv / Evgheni Evtusenko mărturisește: "În România mi s-a deschis lumea!", 3 iulie 2006, Paula Mihailov Chiciuc, Jurnalul Național Poezii Poezii

Categorie:Nașteri în 1933 Categorie:Decese în 2017 Categorie:Poeți ruși Categorie:Poeți sovietici Categorie:Romancieri ruși Categorie:Eponime ale asteroizilor