thumb|Biserica rotundă din Lețcani Biserica rotundă din Lețcani este o biserică ortodoxă din satul Lețcani (județul Iași), considerată unicat în România prin planul ei perfect rotund asemănător Bisericii Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Ea se află la o distanță de 10 km de municipiul Iași, pe partea stângă a Drumului European E583.
Biserica rotundă din Lețcani, cu hramul Sfântul Spiridon, este un monument istoric din județul Iași. Actuala clădire a fost construită în anul 1802.
Istoricul Nicolae Stoicescu, membru de onoare al Academiei Române, o considera „o construcție singulară în felul său”.Nicolae Stoicescu - "Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Moldova" (Direcția Patrimoniului Cultural Național, Biblioteca Monumentelor Istorice din România, București, 1974), p. 536 Cercetătorul Sorin Iftimi afirmă că "planul circular al acestei construcții, privit prea adesea ca o simplă curiozitate arhitectonică, i-a adus o anumită faimă, fiind considerată un unicat, pe teritoriul României".Sorin Iftimi - "O „formă fără fond“? Biserica Rotundă din Lețcani (Iași)", în "Monumentul. Lucrările celui de al II-lea Simpozion "Monumentul. Tradiție și viitor"" (Ed. Junimea, Iași, 2001), p. 73.
Istoric
Ctitorire thumb|250px|right|Pisania bisericii
Data construirii Bisericii Rotunde din Lețcani nu este cunoscută. Istoricul N.A. Bogdan (1858-1939), care a vizitat biserica la începutul secolului al XX-lea, menționa o tradiție conform căreia această biserică ar data din vremea lui Ștefan cel Mare.„Spre apusul Iașului, la vreo 10 kilometri, un alt sat mic Lețcanii, are în el o biserică veche, de care se crede că ar fi durînd chiar din vremea lui Ștefan-cel-Mare. N'am avut putință de a verifica legenda aceasta, căci popăsind odată în acest sat, n'am găsit nici preot acolo, nici eclisiarh, care să'mi deschidă sfîntul locaș, și pe cine am întrebat, între cari și pe unii clerici din Iași, de rostul acestei biserici, mi-au răspuns că nu știu nimic despre dînsa.” - N.A. Bogdan – “Orașul Iași (monografie istorică și socială)” (1913; reeditată la Ed. Tehnopress, Iași, 2004), p. 467
Biserica din satul Lețcani a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea sau începutul secolului al XIX-lea de către marele logofăt Constantin Balș "Ciuntul" (1744-1828) - fiul marelui logofăt Lupu Balș - și soția sa, Ana Catargi (d. 1812). Hramul inițial al bisericii a fost "Sf. Împărați Constantin și Elena", împărăteasa Elena a Bizanțului fiind cea care a construit pentru prima dată o biserică de plan rotund, deasupra mormântului lui Iisus Hristos de la Ierusalim.Pr. Nicolae Dascălu, Prof. Sorin Iftimi - "Pelerin în Iași" (Ed. Trinitas, Iași, 2000), p. 119 Hramul inițial al bisericii (Sf. Constantin și Elena), în afară de legătura cu numele ctitorului, era o trimitere către ctitorii Bisericii Sfântului Mormânt de la Ierusalim. În Diata marelui logofăt Constantin Balș din 30 ianuarie 1822, publicată în “Uricariul”, XI, p. 337-359, boierul lăsa suma de 1.000 de lei pentru a fi trimisă, cu pomelnic, la Sf. Mormânt, devenind astfel ctitor al Bisericii Sf. Mormânt.Sorin Iftimi - "O „formă fără fond“? Biserica Rotundă din Lețcani (Iași)", în "Monumentul. Lucrările celui de al II-lea Simpozion "Monumentul. Tradiție și viitor"" (Ed. Junimea, Iași, 2001), p. 77.
Mult timp s-a crezut că pisania originală a bisericii a fost pierdută, dar ea a fost descoperită în 1924, sub pardoseala bisericii.Vezi micromonografia bisericii (dactilo) realizată de pr. ic. stavr. Sava Popovici, la Mitropolia Moldovei. Arhiva Protoieriei Iași, Parohia Lețcani, dosar 467/1940 (dactilo). Pisania se află amplasată în prezent deasupra intrării în bisericii și conține următorul text în limba greacă: "Ο ΝΑΟΣ ΟΥΤΟΣ ΙΕΡΑ ΠΙΣΤΩΝ ΣΚΕΠΗ ΕΠΩΝΥΜΙΑΝ ΙΣΑΠΟΣΤΟΛΩΝ ΦΕΡΩΝ ΚΩΝΣΤΑΝΤΙΝΟΥ ΤΕ ΦΗΜΙ Και ΕΛΕΝΗΣ ΗΝΥΣΤΑΙ ΚΑΛΩΣ ΑΔΡΟΤΑΤΗ ΛΑΜΒΑΝΗ ΚΩΝΣΤΑΝΤΙΝΟΥ ΛΟΥΜΙΔΟΥ ΛΟΓΟΘΕΤΟΥ ΜΕΓΑΛΟΥ ΚΑΙ ΤΗΣ ΣΥΖΥΓΟΥ ΕΥΛΑΒΕΣΤΑΤΗΣ ΑΝΝΗΣ ΤΟΥ ΜΕΝ ΑΓΟΝΤΟΣ ΑΠΟ ΤΟΥ ΜΠΑΛΣΑ ΤΟ ΓΕΝΟΣ ΤΗΣ ΔΕ ΚΑΤΑΡΤΖΗ ΕΥΓΕΝΩΝ ΑΜΦΩ ΠΑΝΟΥ ΟΠΩΣ ΠΡΕΣΒΕΙΕΣ ΙΕΡΑΙΣ ΤΩΝ ΑΓΙΩΝ ΟΦΟΩΣΙΓΗΣΤΩΣ ΔΕΞΙΟΙ ΠΑΡΑΣΤΑΤΑΙ." În lucrarea lui Gheorghe Balș, "Bisericile și mănăstirile moldovenești din veacurile XVII și XVIII" (București, 1933), p. 281, a fost publicată o fotografie a pisaniei pe baza căreia s-au făcut primele traduceri. Traducerea în limba română a pisaniei este următoarea: "Această Biserică, Sfânt Acoperământ al credincioșilor cu nume de sfinți, întocmai ca Apostolii, Constantin și Elena, s-au săvârșit frumos, cu mare cheltuială, de către Constantin Lupide marele logofăt, și cu binecredincioasa sa soție, Ana, unul trăgându-se din neamul lui Balș, cealaltă din al lui Catargiu, amândoi boieri de neam mare, ca prin rugăciunile sfinte ale Sfinților, să apară cu credință vrednici sprijinitori”.Sorin Iftimi - "O „formă fără fond“? Biserica Rotundă din Lețcani (Iași)", în "Monumentul. Lucrările celui de al II-lea Simpozion "Monumentul. Tradiție și viitor"" (Ed. Junimea, Iași, 2001), p. 74. Autorul studiului citează micromonografiile din Mitropolia Moldovei. Arhiva Protoieriei Iași, dosar 467/ 1940 (dactilo); Arhiva Centrului Eparhial. Sector Economic, dosar 93/1975 (dactilo). “O primă traducere, considerată de Sorin Iftimi ca fiind mai puțin fidelă, a fost publicată de Nicolae Iorga, în “Revista istorică” (RI), anul XIX (1933), p. 203: “Această biserică purtând hramul supt sfânta pază a credincioșilor asemenea cu apostolii Constantin și Elena s-a zidit frumos cu foarte bogata cheltuială a lui Constantin fiul lui Lupu, Marele Logofăt și a soției, prea-evlavioasa Ana, unul trăgându-și neamul din Balș, alta de la Catargiu, amândoi foarte nobili, pentru ca prin sfintele mijlociri ale sfinților să primească o credincioasă ocrotire”. (Vezi și Idem, "Inscripții din bisericile României"). O altă traducere, publicată în "Th. Codrescu” Revistă istorică, Iași, an III, 1934, p. 9, este datată aici “c. 1798” și are următorul conținut: "Templul acesta, sfânt acoperământ al credincioșilor cu numele celor întru totul cu apostolii împărați Constantin și a maicei sale Elenei, sa clădit frumos, cu foarte mare cheltuială, de Constandin al Lupului, marelui logofăt și al soției sale Annei, celuia ce se trage din neamul Balș, iar al ei Catargi, ambii din boieri evgeniști, ca preuți soli ai sfimților și drept stătători ai luminatei credințe”. Găsirea pisaniei a dus la aflarea ctitorilor bisericii: marele logofăt Constantin Balș și soția sa, Ana (din familia Catargi).
Ctitorul bisericii, Constantin Balș "Ciuntul" (n. 2 iunie 1744 - d. 1828, Dresda), era fiul logofătului Lupu Balș (1691-1782) și a îndeplinit următoarele demnități: medelnicer (1768), stolnic (1772), clucer (1782), ban (1783), vornic (1790) și logofăt (1800-1814). El a fost căsătorit de două ori: mai întâi cu fiica lui beizadea Mihai Racoviță și a doua oară cu Anița Catargi (decedată la 27 iulie 1812).Maria Dogaru - "Un armorial românesc din 1813. Spița neamului Balș, dotată cu steme" (D.G.A.S., București, 1981), p. 85-86, nr. 24.
În cartea sa "Familiile boierești române", Octav-George Lecca îl descrie pe boierul Constantin Balș ca un mare patriot. "El e acel „ciuntul Balș”, care fiind boier avut și cu vază mare, a avut curajul să răspundă domnitorului fanariot care zicea boierilor că va face o dare nouă: „ba nu vei face măria ta, că țara nu o vrea”." Octav-George Lecca - "Familiile boierești române" (Fundația culturală Libra, Editura Muzeul Literaturii Române, București, f.a.), p. 86 El a fost un boier foarte bogat care în diata sa prin care și-a lăsat averea urmașilor i-a sfătuit pe urmași "(...) să fie datori a se arăta cu toată iubirea și dragostea către cei mai mici, cum și cei mai mici către cei mai mari, iar care va urma înpotrivă, va lua răsplătire de la Sfântul Dumnezeu (...)". În plus, logofătul Constantin Balș a fost un om evlavios care a lăsat, prin aceeași diată, să fie trimiși 1.000 de lei la Sfântul Mormânt și 500 de lei la Muntele Sinai, pentru pomenirea numelui său.
Din cauza faptului că inscripția nu este datată, nu se știe când a fost construită biserica, perioada clădirii sale putându-se încadra cronologic doar pe seama ctitorului. Istoricul Nicolae Stoicescu afirma că biserica ar fi fost rezidită în 1802, bazându-se pe o inscripție grecească din 1802 publicată în Revista istorică din 1925 (la pagina 228) și tradusă în Revista istorică din 1933 (la pagina 203). Cercetătorul Sorin Iftimi afirmă că biserica ar fi fost clădită cândva în perioada 1773-1792, când Constantin Balș a stăpânit pentru scurtă vreme satul Lețcani. În perioada 1772-1773, stăpânul satului Lețcanii Noi era hatmanul Vasile Razul, iar cel al satului Lețcanii Vechi (Bogonos) era paharnicul Paladi. Constantin Balș ar fi devenit proprietar al moșiei Lețcani în anii următori, dar în decembrie 1792, după războiul ruso-turc, el și-a vândut proprietățile la sultan-mezat, luând hotărârea de a se muta în Rusia.Sorin Iftimi - "O „formă fără fond“? Biserica Rotundă din Lețcani (Iași)", în "Monumentul. Lucrările celui de al II-lea Simpozion "Monumentul. Tradiție și viitor"" (Ed. Junimea, Iași, 2001), p. 74-75. Deși considera că "atât datările mai timpurii cât și cele mai târzii, întâlnite în literatura problemei, sunt deopotrivă lipsite de temei", Sorin Iftimi menționează într-un studiu din 2006 că Biserica rotundă din Lețcani ar fi fost zidită "pe la anul 1795".Sorin Iftimi - "Glose privitoare la istoria și arhitectura bisericilor ieșene", în vol. "Cercetări privitoare la istoria bisericilor ieșene" (Ed. Trinitas, Iași, 2008), p. 286
În jurul anului 1830, un incendiu a distrus o mare parte din biserică, arzând atunci mobilierul de lemn și icoanele. Cu acel prilej, a dispărut de pe clădire vehea pisanie. După reparațiile efectuate în anii următori, hramul bisericii a fost schimbat în cel al "Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundinei" (sărbătorit la 12 decembrie) Alina Guraliuc, Ioana Stoian - "Documentar: Rugăciuni printre schele și moloz". Articol editat de Cuza Net. Agenția de știri a Universității "Al.I. Cuza" din Iași" la 18 iunie 2010., rupându-se astfel legătura între arhitectura bisericii și hramul inițial, ceea ce dădea o explicație și un rost ctitoriei marelui logofăt Constantin Balș.
Reparații din secolul al XX-lea thumb|200px|right|Intrarea în biserică se face printr-un portic alcătuit din patru coloane cu capitele ionice.
Lăcașul de cult a fost avariat și în perioada 1914-1916, în timpul primului război mondial. În perioada interbelică s-au efectuat lucrări de reparații radicale. Astfel, până în 1924, în timpul preotului iconom stavrofor Sava Popovici, s-au refăcut tencuielile interioare și exterioare, precum și dușumeaua de lemn, s-a curățat pictura catapetesmei și s-a reparat acoperișul de draniță, existent din 1907. Cu prilejul acelor lucrări de reparații, s-a descoperit și vechea pisanie, sub pardoseala bisericii, ea fiind prinsă în zidărie la locul cuvenit.
În anul 1936 s-a repictat biserica în tehnica fresco de către un pictor anonim și s-a refăcut în totalitate acoperișul lăcașului de cult. După cutremurul din 1940 s-au efectuat lucrări de consolidare a pereților bisericii.