Limba maghiară Distribuție geografică și statut Istorie Dialecte Fonologie GramaticăMorfologieVerbulSubstantivul, adjectivul și numeralulAdverbulPronumeleCuvintele funcționaleCuvintele propozițiiSintaxăPropozițiaFraza LexicLista Swadesh a limbii maghiare

Acest articol se limitează la acea parte a morfologiei limbii maghiare care se ocupă cu cuvintele funcționale sau gramaticale, adică acele cuvinte al căror rol gramatical este preponderent față de rolul semantic, tratând clasificarea și funcțiile lor, precum și sufixele pe care le pot primi unele dintre ele.

Clasificarea cuvintelor funcționale

Cuvintele funcționale se grupează în două mari categoriiCf. Keszler 2000, pp. 69–70, apud P. Lakatos 2006, p. 4.:

folosite în structuri de natură morfologică: verb auxiliar; formă nominală a verbului auxiliar; postpoziție; adjectiv derivat din postpoziție; mint formator de complement; prefix verbal; folosite în structuri de natură nemorfologică: conjuncție; particulă; articol; cuvânt de negație.

Verbul auxiliar

Verbele auxiliare sunt cuvinte funcționale asociate altor cuvinte, și au funcția de a exprima categoriile gramaticale specifice verbului: mod, timp, număr, persoană, mai rar aspect, modalitate și înțeles pragmaticSecțiune după Lengyel 1999.. Cuvintele cărora le sunt asociate sunt cele care poartă conținutul noțional al sintagmei formate cu verbul auxiliar.

Verbele auxiliare sunt de două feluri: verbe auxiliare propriu-zise, care se subîmpart în: constituente de forme verbale și verbe aspectuale, de modalitate (sau modale) și pragmatice; verbe copulative, care se asociază unor părți de vorbire nominale (substantive, adjective, numerale, pronume), formând predicate nominale.

Verbele auxiliare propriu-zise

Două verbe auxiliare se asociază unor forme verbale simple, alcătuind forme verbale compuse (corespund verbelor auxiliare din gramatica limbii române): verbul fog, care formează timpul viitor al indicativului: El fogok menni „Voi pleca”; verbul volna, auxiliarul pentru timpul trecut al condiționalului: Elmentem volna „Aș fi plecat” (pentru paradigme complete, vezi Verbul în limba maghiară).

Verbul szokott este un auxiliar de aspect, exprimând faptul că o acțiune se efectuează în mod repetat, obișnuit. Are particularitatea de a avea numai formă de indicativ trecut, dar și înțeles de prezent:

Număr Persoană Conjugare nedefinită Conjugare definită Singular <div style="text-align:center">I <div style="text-align:center">szoktam <div style="text-align:center">II szoktál szoktad <div style="text-align:center">III szokott szokta Plural <div style="text-align:center">I szoktunk szoktuk <div style="text-align:center">II szoktatok szoktátok <div style="text-align:center">III szoktak szokták

Se asociază cu verbe la infinitiv: Esténként olvasni szoktam „Seara obișnuiesc să citesc”, Unatkozni szokott a hangversenyen „De obicei se plictisește la concert”, Nem szoktunk későn ebédelni „Nu obișnuim să luăm prânzul târziu”.

Verbul talál are, când este folosit cu sens lexical deplin, sensul „a găsi”. Ca verb auxiliar are valoare modală, exprimând caracterul întâmplător, neintenționat al acțiunii. Formele folosite cu valoare modală:

Mod și timp Conjugare nedefinită Conjugare definită Indicativ prezent találok, találsz, talál, találunk, találtok, találnak találom, találod, találja, találjuk, találjátok, találják |- | Indicativ trecut || találtam, találtál, talált, találtunk, találtatok, találtak || találtam, találtad, találta, találtuk, találtátok, találták|- | Condițional prezent || találnék, találnál, találna, találnánk, tanálnátok, találnának || találnám, tanálnád, találná, találnánk, találnátok, találnák|- | ImperativÎn gramaticile limbii maghiare se consideră că imperativul are desinențe pentru toate persoanele, având și valorile conjunctivului. || találjak, találjál, találjon, találjunk, találjatok, találjanak || találjam, találjad, találja, találjuk, találjátok, találják

Exemple: Ha el találod árulni a titkot, megharagszom „Dacă cumva divulgi secretul, mă supăr”, Néha össze találunk veszni „Uneori se întâmplă să ne certăm”, Még el találsz esni „Riști să cazi”, Nehogy meg találd érinteni azt a drótot! „Nu cumva să atingi sârma aia!”

Verbul tetszik (sensul său deplin fiind „a plăcea”) este un verb auxiliar pragmatic. Se construiește cu infinitivul, subiectul fiind totdeauna destinatarul comunicării. Este utilizat numai la persoana a treia, aceeași la care sunt pronumele personale de politețe, fiind și el o marcă a politeții, mai degrabă față de persoane mai în vârstă decât vorbitorul. Are numai conjugare nedefinită, iar la imperativ are o formă specializată pentru funcția de auxiliar, care nu se mai folosește când verbul are sens deplin. Formele verbului tetszik:

Indicativ prezent: tetszik, tetszenek Indicativ trecut: tetszett, tetszettek Condițional prezent: tetszene, tetszenének Imperativ: tessék, tessenek

Exemple în propoziții: Hogy tetszik lenni? „Ce mai faceți?”; Hova tetszett tenni a szemüvegement? „Unde mi-ați pus ochelarii?”; El tetszenek menni? „Plecați?”; Tetszene adni egy jobb példát? „Vreți să-mi dați un exemplu mai bun?”; Tessék bejönni! „Intrați, vă rog!”

Verbele copulative

Cel mai frecvent verb copulativ este van/lesz „a fi” (vezi conjugarea sa în Câteva verbe neregulate). Exemple: Mérnök vagyok „Sunt inginer(ă)”; Elégedett voltál? „Ai fost mulțumit(ă)?”; Ő lesz a férjem „El va fi soțul meu”; Legyetek boldogok! „Să fiți fericiți!”; Ezek volnánk/lennénk mi? „Ăștia om fi noi?” Particularitatea acestui verb este că se omite obligatoriu la indicativ prezent, persoana a treia (Ez kevés „Asta e puțin”; János vízvezeték-szerelő „János este instalator”, Ő bátor „El e curajos”), cu excepția cazului rar când este scos în evidență prin accentuarea și plasarea sa la începutul propoziției: Van ő olyan bátor, hogy bemenjen az oroszlán ketrecébe „Este el atât de curajos, încât să intre în cușca leului”.

Celelalte două verbe copulative sunt marad „a rămâne” și múlik „a trece”, folosite și la persoana a III-a a indicativului prezent: Ő mindig határozott marad „El/Ea rămâne mereu hotărât(ă)”, Az öcsém a nyáron múlt húszéves „Fratele meu mai mic a făcut douăzeci de ani astă-vară”.

Verbe cvasiauxiliare

Limita dintre verbele folosite cu sens lexical deplin și cele folosite cu funcții gramaticale este incertă, deoarece verbele poartă în grade diferite sensuri noționale și gramaticale. Pot fi considerate verbe cvasiauxiliare cele la care predomină sensul gramatical, dar au mai mult sau mai puțin și conținut noțional.

Verbe cvasiauxiliare de modalitate și de aspect

Verbe de modalitate sunt akar „a vrea”, bír „a putea, a fi capabil”, kell „a trebui”, kíván „a dori”, látszik „a se vedea”, lehet „a fi posibil”, megkísérel „a încerca”, óhajt „a dori”, próbál „a încerca”, sajnál „a regreta”, szándékozik „a intenționa”, szeretne „a dori”, tud „a putea, a ști, a se pricepe”. Toate se construiesc cu infinitivul: Tudni akarom az igazat „Vreau să știu adevărul”; Fel bírja emelni a zsákot „Poate ridica sacul”; Meg kell nézni a filmet „Trebuie văzut filmul”; Ezt nem lehet így elintézni „Asta nu se poate rezolva așa”; Mária aludni óhajt „Mária dorește să doarmă”; Szeretném már befejezni a varrást „Aș vrea să termin odată cu cusutul”; El tudod ezt nekem intézni? „Poți să-mi rezolvi asta?”; Nem tudok úszni „Nu știu să înot”.

Tot în categoria verbelor de modalitate intră și adjectivul szabad „permis” folosit ca nume predicativ: Neked is szabad beleszólnod „Și tu ai voie să-ți spui cuvântul” În limbajul familiar poate primi și unele sufixe specifice verbului: Szabadjon megjegyeznem, hogy… „Să-mi fie permis să…”

Verbe de aspect sunt kezd „a începe” și akar „a vrea” (cu alt sens decât verbul de modalitate akar): Mindjárt esni kezd „Acuși începe să plouă”, Hát sohasem akar már kitavaszodni? „Nu mai vine primăvara odată?”

Verbe funcționale

Aceste verbe sunt asemănătoare cu verbele copulative. Se asociază cu părți de vorbire nominale, care formal sunt complementele lor. Calitatea lor de verbe funcționale se verifică prin posibilitatea echivalării sintagmei din care fac parte cu un verb: levelezést folytat „a întreține o corespondență” = levelez „corespondează”, beszédet tart „a ține un discurs” = beszél „a vorbi”, javítást végez „a efectua o reparație” = javít „a repara”.

Formele nominale ale verbelor copulative

Formele nominale ale verbului (infinitivul, participiul și gerunziul) sunt considerate părți de vorbire aparte în gramaticile limbii maghiare, de aceea sunt tratate la fel și când au funcția de element copulativ. Practic numai infinitivul și gerunziul verbului van/lesz „a fi” sunt folosite cu această funcție: Szeretnék gazdag lenni „Aș vrea să fiu bogat(ă)”, Beteg lévén, nem tudott elmenni „Fiind bolnav(ă), n-a putut pleca”.

Postpoziția

Postpozițiile sunt cuvinte funcționale care constituie unul din mijloacele de exprimare a părților de propoziție corespunzătoare complementelor indirecte și circumstanțiale din gramaticile limbii româneSecțiune după Szende și Kassai 2001, pp. 145–177.. Ele corespund în general prepozițiilor și locuțiunilor prepoziționale din română. Majoritatea postpozițiilor se construiesc cu elementul nominal (substantiv, numeral, pronume) la nominativ, dar unele cer o anumită desinență cazuală. Principalele postpoziții sunt: