Biserica „Sf. Gheorghe” din Hârlău este o biserică ctitorită de Ștefan cel Mare în anul 1492. Ea se află pe strada Logofăt Tăutu nr. 16 din centrul orașului Hârlău (județul Iași), la o distanță de 74 km de municipiul Iași.
Biserica „Sf. Gheorghe” din Hârlău a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul . Ea este considerată parte a ansamblului Curții domnești din Hârlău, alături de ruinele curții domnești.
Biserica a servit drept model pentru Catedrala Mitropolitană din Timișoara.
Importanța istorică a Hârlăului Încă din secolul al XIV-lea, Hârlăul a fost unul dintre cele mai importante centre economice și politice ale Moldovei. Prima sa atestare documentară provine dintr-un act din 1 mai 1384, în care se menționează existența unei curți domnești în această localitate unde locuia Doamna Margareta (Mușata), mama domnitorilor Petru I Mușat (1375-1391) și Roman I Mușat (1391-1392).Nicolae Grigoraș - "Biserica Sf. Gheorghe din Hîrlău", în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - "Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 84.
Doamna Margareta a ctitorit o biserică catolică în orașul Siret în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, pentru Ordinul Dominicanilor, dorind să fie înmormântată acolo. Prin hrisovul domnesc din 1384, domnitorul Petru I a confirmat acest act, acordând și anumite privilegii predicatorilor.Maria Magdalena Székely - "Femei-ctitor în Moldova medievală", în "Magazin Istoric" nr. 3/1999. Domnitorul precizează că acel hrisov a fost dat „in curia matri nostrae carisimae, Horieganoio”, pasaj tradus de medievalistul Mihai Costăchescu astfel: „în orașul Hârlău în adunarea (la curtea n.n.) mamei noastre preaiubite”.Hirlau.info - "Epoca medie"
Târgul s-a dezvoltat în perioada domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), care a intuit rolul strategic al Hârlăului, prin poziția cvasicentrală în cadrul Moldovei medievale. În anul 1486, el a refăcut din temelii clădirile vechii curți domnești, dându-le o mare extindere. El a pus o pisanie, găsită în anul 1871 și aflată astăzi în patrimoniul Muzeului de Artă al României din București, în care stau scrise următoarele: „Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a făcut aceste case, care s-au început a se zidi în anul 6994 (1486) luna...20 și s-au sfârșit în același an, septembrie 15”. Șase ani mai târziu, în 1492, el a înălțat aici Biserica Sf. Gheorghe. Reședința domnească din Hârlău a fost una dintre reședințele preferate ale domnitorului moldovean, mai ales către sfârșitul domniei.I. Constantinescu - "România de la A la Z. Dicționar turistic" (Ed. Stadion, București, 1970), p. 188 La 12 iulie 1499, Ștefan cel Mare a semnat la Hârlău Tratatul de pace cu polonii regelui Ioan Albert.
Domnitorul Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) era originar din târgul Hârlău și a locuit între anii 1530-1532 la Curtea Domnească de acolo. El a înălțat în acel târg și o biserică cu hramul Sf. Dumitru.
Rolul Curții domnești de la Hârlău s-a diminuat după ce domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) a mutat capitala Moldovei la Iași, unde a construit o curte domnească. Între anii 1624-1626, ca urmare a arderii curții domnești din Iași la 2 octombrie 1624, domnitorul Radu Mihnea (1616-1619, 1623-1626) și-a mutat la reședința domnească de la Hârlău.Candela Moldovei nr. 7-8/2001 - "Lumină de sub pământ! Descoperirile din timpul săpăturilor desfășurate în regim arheologic la biserica "Sf. Gheorghe" Hârlău"
Curtea domnească și târgul Hârlău decad după moartea lui Radu Mihnea. În anul 1727, curtea domnească era încă intactă, ea fiind vizitată de către Scarlat Ghica, fiul domnitorului Grigore II Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748). Distrugerea ei s-a produs în secolul al XIX-lea, când localnicii au dărâmat-o pentru a folosi piatra la pavarea străzilor și la construcția de case. Până în anul 1907, aici s-a aflat depozitul de gunoi al orașului și oborul de vite.
Istoricul bisericii
Ctitorire Săpăturile arheologice efectuate la Biserica „Sf. Gheorghe” din Hârlău în anul 2001, sub coordonarea prof. dr. arheolog Stela Cheptea, cercetător științific la Institutul de Studii Est-Europene Iași, au dus la descoperirea sub naosul actualei biserici a fundațiilor și ruinelor a două biserici mai vechi.Bogdan Pășcăneanu - "Hîrlăul este mai vechi cu 100 de ani decît se credea", în "Ziarul de Iași" din 25 iulie 2001. Prima biserică datează, probabil, din a doua jumătate a veacului al XIV-lea, masa altarului fiind identificată sub naosul actualei biserici. Fundația sa are adâncimea de numai 0,90–1,00 m. A doua biserică a fost construită, probabil, în timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Aceasta avea plan treflat, puțin deviat de la axul primei biserici și un pridvor pe latura de vest. Fundațiile sale sunt mai adânci: 2,30-2,50 m. Se presupune că ar fi fost avariată de cutremurul din 1471, fiind necesară demantelarea ei.
Biserica „Sf. Gheorghe” din Hârlău a fost construită în anul 1492, în mai puțin de cinci luni. Acest lucru este atestat de pisania scrisă în limba slavonă cu următorul text: „Binecinstitorul și iubitorul de Hristos, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit această biserică întru numele sfântului și măritului mare mucenic și purtător de biruință Gheorghe, care s-a început a se zidi în anul 7000, luna mai 30, și s-a terminat în același an, luna octombrie 28, iar al domniei sale în anul al 36-lea curgător.” (1492) Nicolae Grigoraș - "Biserica Sf. Gheorghe din Hîrlău", în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - "Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei" (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 85.
Cronicarul Grigore Ureche (c. 1590-1647) menționează în „Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă” rolul lui Ștefan cel Mare de ctitor al Curții domnești și al Bisericii „Sf., Gheorghe” din Hârlău în următoarele cuvinte: „Vă leato 6995 (=1487), într-acestu an au discălicatu Ștefan vodă târgul Hârlăul, de au ziditu și bisérica cea domnească de piiatră și curțile acele domnești cu ziduri cu tot, carile stau și astăzi.”.Grigore Ureche - "Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă", cap. 70. Războiul când s-au bătut Ștefan vodă cu Hroiot pre Sirét la Schiiei, 6994 (1486) martie 6, în Elvira Sorohan (ed.) - "Cartea cronicilor" (Ed. Junimea, Iași, 1986), p. 170.
Reparații În timpul domniei lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546), biserica a fost pictată în frescă pe exterior de zugravul Gheorghe din Tricala. Ferestre gotice monumentale din pronaos au fost astupate cu tencuială, în scopul de a se mări suprafeța ce trebuia pictată, rămânând doar două ferestre de mici dimensiuni.
Între anii 1624-1626, ca urmare a arderii curții domnești din Iași la 2 octombrie 1624, domnitorul Radu Mihnea (1616-1619, 1623-1626) și-a mutat la reședința domnească de la Hârlău, aducând unele îmbunătățiri sub influența arhitecturii italiene, după cum ne informează Marco Bandini în 1636, și extinzând curtea domnească de aici. Voievodul a murit aici la 20 ianuarie 1626, fiind înmormântat într-o criptă aflată în colțul de nord al pronaosului, dar ulterior corpul său neînsuflețit a fost transferat de fiii lui la Mănăstirea Radu Vodă din București.Evenimentul, 11 august 2001 - "Tezaurul din tainița mare a Bisericii "Sfîntul Gheorghe" "
În anul 1791, spătarul Mihail Racoviță a realizat o serie de lucrări de reparații. Atunci a fost înlăturat peretele despărțitor dintre naos și pronaos, fiind distrus tabloul votiv în care apărea Ștefan cel Mare. Picturile exterioare au fost acoperite cu tencuială. Tot atunci a fost amplasată și catapeteasma actuală.Theodor T. Burada - "Bis. Sf. Gheorghe din orașul Hîrlău, zidită de Ștefan cel Mare", în "Revista pentru istorie, arheologie și filologie" (RIAF), vol. VI, 1885, p. 134-143.
În perioada 1893-1904 au fost efectuate lucrări de restaurare a monumentului istoric sub coordonarea arhitectului Constantin Băicoianu (1859-1929) din școala lui André Lecomte du Noüy, acestea fiind finalizate în 1904. S-a decapat tencuiala exterioară, fiind repuse în valoare ferestrele gotice din pronaos, dar s-au înlăturat urmele de frescă exterioră. Fațada bisericii a fost refăcută cu cărămidă aparentă și discuri ceramice policrome, considerată a fi specifică monumentului original din epoca lui Ștefan cel Mare. A fost refăcut și acoperișul bisericii.
Afectată de fum, pictura interioară a fost spălată în 1911 și 1931-1932 de către pictorul restaurator Dumitru Norocea. Alte lucrări de restaurare, de mai mică amploare, au avut loc în 1926-1929 și 1954.
Până în anul 1904 exista un turn-clopotniță de zid, cu boltă de intrare. În anii '80 ai secolului al XX-lea au fost construite zidul înconjurător de piatră și o clopotniță din beton armat (la nord-est de biserică), cu două arcade în care atârnă clopotele, care imită arhitectura zvonițelor moldovenești din secolul al XVIII-lea.Hirlau.info - "În centrul orașului"
În 1992, a avut loc o intervenție locală neautorizată asupra picturii murale a bisericii. Pictura a fost spălată cu apă și probabil detergent, determinând o estompare a culorilor.Stela Cheptea] - "Un oraș medieval - Hârlău" (Ed. "Dosoftei", Iași, 2000), cap. Biserica, nota 764, p. 188.
În anul 2001 s-au efectuat importante săpături arheologice, coordonate de arheologul Stela Cheptea. Cu acest prilej, s-au descoperit fundațiile și ruinele a două biserici mai vechi sub biserica actuală. Una dintre acestea datează din secolul al XIV-lea.
În primul deceniu al secolului al XXI-lea s-a efectuat o cercetare preliminară a picturii murale interioare, în scopul identificării stării de conservare a stratului pictural.Carmen Cecilia Solomonea - "Pictura murală a bisericii „Sfântul Gheorghe” Hârlău. Aspecte preliminare", în vol. Mircea Ciubotaru, Lucian-Valeriu Lefter, Aurica Ichim și Sorin Iftimi (coord.) - "Monumentul – Tradiție și viitor", Lucrările Simpozionului Național Monumentul – Tradiție și viitor, ediția a XI-a (Iași, 2010), p. 603. S-a constatat că pictura murală originală a suferit intervenții ample de repictare sau de refacere (portrete, mâini), precum și de spălare. Concluzia a fost că întreaga pictură este degradată ca urmare a repictării de proastă calitate, a spălării, a acoperirii cu depuneri masive de fum și praf atmosferic, a semnelor incizate (grafite) etc.Carmen Cecilia Solomonea, op. cit., p. 608. S-au identificat portretele care au fost refăcute. Portretul feminin din tabloul votiv (unicul personaj păstrat din reprezentarea familiei ctitorului) este grav deteriorat ca urmare a pierderilor parțiale ale stratului de culoare, vizibile în zona gurii și gâtului și a unor reparații grosiere care acoperă ochii și nasul personajului.Carmen Cecilia Solomonea, op. cit., p. 609-611.
Necropolă Biserica a avut o gropniță între pronaos și naos. În lăcaș au fost descoperite mai multe cavouri, iar într-unul din acestea era un sicriu cu oseminte. Inspectorul Ana-Maria Zup din cadrul Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu (DJCCP) Iași consideră că este vorba de mormântul unui boier sau negustor bogat, care ar fi avut legătură cu ctitoria bisericii.
În colțul de nord al pronaosului s-a aflat mormântul domnitorului Radu Mihnea, dar rămășițele sale pământești au fost mutate ulterior la Mănăstirea Radu Vodă din București. Pe locul unde a fost mormântul voievodal s-a descoperit într-o tainiță un adevărat tezaur format din monede și alte podoabe.