În gramatică, postpoziția este un cuvânt gramatical (numit și funcțional) propriu unor limbi, care este plasat după un cuvânt parte de vorbire nominală (substantiv, pronume), pentru a forma cu acesta un complement pe care îl leagă de verbul său regent. Corespunde în alte limbi prepoziției.Dubois 2002, pp. 374–375.

S-a observat că preferința pentru postpoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SOV, în care complementul direct precedă verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi prepoziții este caracteristică pentru limbile SVO, adică cele cu topica dominantă subiect – verb predicativ – complement direct.Eifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2. Limbi în care predomină postpozițiile se găsesc, de exemplu, în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice. În schimb, majoritatea limbilor indo-europene preferă prepozițiile.

În limbi în care predomină postpozițiile

O limbă care nu are prepoziții, ci numai postpoziții, este limba turcă.Göksel și Kerslake 2005, p. 214. Exemplu: Kızlar denize doğru koșuyordu „Fetele alergau către mare”Göksel și Kerslake 2005, p. 217..

În limba japoneză, de asemenea, cuvintele care corespund prepozițiilor sunt în mod caracteristic postpoziții: Tookyoo kara „de la/din Tokio”, Kyooto made „la/spre Kioto”Eifring și Theil 2005, cap. 2. pp. 24–25..

În limba maghiară, complementele se pot exprima aproape exclusiv fie numai cu ajutorul unor sufixe specifice, fie numai cu ajutorul unor postpoziții, fie concomitent cu ajutorul ambelor morfeme, o anumită postpoziție cerând un anumit sufix. Exemple: complement numai cu postpoziție: Három nap múlva jövök haza „Vin acasă peste trei zile”Rounds 2001, p. 155.; complement cu sufix și postpoziție: Imrén kívül senki sem volt pontos „În afară de Imre nimeni nu a fost punctual”Rounds 2001, p. 107..

Unele postpoziții pot primi așa-numite sufixe personale, care corespund, printre altele, adjectivelor posesive din română. Astfel se formează complementele indirecte și circumstanțiale care corespund celor exprimate în română prin pronume personale cu prepoziții. Bunăoară, în fraza János nélkül nem megyünk, ő se megy nélkülünk „Fără János nu mergem, nici el nu merge fără noi”, nélkül, postpoziția corespunzătoare prepoziției „fără”, apare a doua oară cu sufixul -ünk, cuvântul însemnând „fără noi”Rounds 2001, p. 157..

Există limbi în care predomină postpozițiile, dar sunt și prepoziții. Așa este, de pildă, limba finlandeză. Exemplu: Ne odottaa kirkon edessä „Ei/Ele așteaptă în fața bisericii”.Abondolo 1998, p. 155. Și în această limbă sunt complemente exprimate prin postpoziții cu sufixe personale: He seisoivat edelleen edessäni „Ei/Ele tot mai stăteau în fața mea”Abondolo 1998, p. 171..

În limbi în care predomină prepozițiile

Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă: limba latină clasică: postpoziție cu accent propriu, detașată de partea de vorbire nominală: mortis causa „din cauza morții”; postpoziție fără accent propriu, atașată părții de vorbire nominale: nobiscum „cu noi”; limba engleză: ten years ago „acum zece ani”, ten years hence „peste zece ani”, ten miles away „la zece mile”.

Referințe

Surse bibliografice

Abondolo, Daniel Mario, Colloquial Finnish : The Complete Course for Beginners (Finlandeză colocvială: curs complet pentru începători), Londra / New York, Routledge, 1998, ISBN 0-203-13287-4 (accesat la 27 martie 2018) Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002 Eifring, Halvor și Theil, Rolf, Linguistics for Students of Asian and African Languages (Lingvistică pentru studenții în limbi asiatice și africane), Universitatea din Oslo, 2005 (accesat la 27 martie 2018) Göksel, Aslı și Kerslake, Celia, Turkish: a Comprehensive Grammar (Gramatică cuprinzătoare a limbii turce), Londra / New York, Routledge, 2005, ISBN 0-203-34076-0 (accesat la 27 martie 2018) Rounds, Carol, Hungarian: an Essential Grammar (Gramatică fundamentală a limbii maghiare), Londra / New York, Routledge, 2001, ISBN 0-203-46519-9 (accesat la 27 martie 2018)

Vezi și

Prepoziție

Categorie:Părți de vorbire neflexibile