Paul Everac (născut Petre Constantinescu;Paul Everac, omul care a scos din minți o țară întreagă, Evinementul Zilei, 13 noiembrie 2010 ) a fost un dramaturg român.
Biografie Paul Everac este pseudonimul lui Petre Constantinescu. Clasele primare și liceul le-a făcut la Arad unde părinții săi erau profesori secundari. A urmat apoi Facultatea de Drept din București, fiind în același timp angajat la ziarul “Curentul”, iar mai apoi meditator. În 1948 scrie prima sa operă literară, poemul dramatic Robinson, o căutare patetică de Dumnezeu. Urmează în interval de câțiva ani alte zece piese, în general reinterpretări și parafraze de mituri cunoscute ca Oedip, Ifigenia, Ioan Botezătorul, Noe, sau evenimente ca Revoluția Franceză abordată dintr-un alt unghi, comentarii la Iuliu Cezar, etc. În acest timp funcționează în diferite locuri și ipostaze ca muncitor agricol, cantaragiu de sfeclă, contabil, director de Casă de Economii, muzeograf, mai târziu jurisconsult și apoi șef de protocol la Marea Adunare Națională. Se însoară în 1951 cu o fată din județul Arad, fiică de învățător, cu care are un băiat și o fiică, iar de pe urma lor trei nepoți.
Debutează literar cu proză scurtă spre sfârșitul deceniului 5, iar în 1959 apare cu patru piese de teatru reprezentate în București și provincie, din care trei (“Poarta”, “Ferestre deschise” și “Explozie întârziată”) sunt comentate cu elogii de presa vremii. Urmează apoi alte producții dramaturgice, promovate aproape anual (“Ochiul albastru”, “Costache și viața interioară”, “Himera”, “Ștafeta nevăzută”, “Simple coincidențe”) care îl impun între numele cele mai circulante în opinia teatrală. Îi apare de asemenea microromanul “Don Juan din Grădina Icoanei” și un volum de “Poeme discursive”. Scrie în presa literară, la “Contemporanul”, “România Literară”, “Luceafărul”, “Viața Românească”, dar și în presa zilei, la “Scânteia” și altele. Urmează o nouă serie de piese precum “Camera de alături”, “Paharul cu sifon”, “Baletul electronic”, “A cincea lebădă”, “Ordinatorul”, “Beția Sfântă”, “Salonul”, “Cartea lui Ioviță”, toate de relativ succes, dar mai ales “Un fluture pe lampă”, “Viața e ca un vagon”, “Piatră la rinichi”, care înregistrează mari recorduri de reprezentații și audiență la public. Scrie totodată pentru echipe de amatori circa 40 de piese scurte, participând la concursuri unde repurtează foarte frecvent premiul I (cu “Logodna”, “Cântec din fluier”, “Câteva halbe cu rom”, “Trepte”, “Cadoul”, “Urme pe zăpadă”, “Iancu la Hălmagiu”, “Autograful”, “Dulapul”, și altele), piese din care unele sunt reluate și în teatre profesioniste.
În 1997, a înființat Fundația "Steaua Carpatină", în casa sa de vacanță de la Podu Dâmboviței, județul Argeș, prin care a desfășurat mai multe manifestări culturale și artistice. În 2008, îi este publicat volumul "Scrisori", cu epistole către personalități ca Ion Iliescu, Constantin Noica, Răzvan Theodorescu, Cristian Tudor Popescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană, Corneliu Vadim Tudor, Florin Piersic, Marta Petreu, Gabriela Adameșteanu, Paul Goma, Ion Caramitru, Mircea Dinescu, Augustin Buzura, Mona Muscă și Dan Diaconescu. E tradus în limbi străine, jucat în Anglia, Polonia, fosta RDG, Ungaria. Autor a numeroase scenarii radiofonice și TV ca și de 5 scenarii de film realizate.
A fost ales în mai multe rânduri în Biroul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România și a condus mulți ani Secția de Dramaturgie. A luat premii ale Uniunii Scriitorilor, Academiei Române, Asociației Scriitorilor din București, Ministerului Culturii ș.a. A scos volume de eseuri și proză satirică scurtă (“Sedința balerinelor”, “Funigei peste Alpi”) După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 i s-au tipărit trei volume de teatru incluzând zece piese noi, romanul “Câteva feluri de dragoste”, volumul de nuvele “Câteva feluri de moarte”, volumul de poezii “Poeme crepusculare”, eseuri social-politice ca “Reacționarul” și “Mai are România vreo șansă?”, eseul filozofic “Breviar despre lume și viață” și mai multe volume de tablete între care “La poarta din dos a Europei”. E președintele unei Fundații Culturale ce desfășoară numeroase manifestări publice de o oarecare anvergură privind cultura și arta românească. Cele 40 de piese încă nereprezentate constituie o treime din întreaga sa opera dramaturgică. A făcut și regie de teatru. A condus Televiziunea Română (ianuarie 1993-ianuarie 1994) și apoi Institutul Cultural român de la Veneția (1995-1997). Nu a fost niciodată înregimentat într-un partid politic.Paul Everac, controversatul director al TVR, Adevărul, 18 octombrie 2011 O biografie mai detaliată, cu nuanțe comice și ironice a lui Paul Everac se găsește în volumul său memorial “Revelionul” apărut în anul 2000.Dramaturgul Paul Everac a murit, Mediafax, 18 octombrie 2011
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 4.
Opera
Logodna: Piesă într-un act (4 tablouri). [București]: Editura pentru Literatură , 1962 Cîntec din fluier: piesă într-un act. București: Editura pentru Literatură, 1963 Ferestre deschise: piesă în trei acte (8 tablouri). București: Editura pentru Literatură, 1963 O întîlnire neobișnuită: (cîteva halbe cu rom) : piesă într-un act. București: Editura pentru Literatură, 1964 Cinci piese de teatru. București: Editura pentru Literatură, 1967 Reflecții despre inteligență: opinii. București: Editura Politică, 1967 Don Juan din Grădina Icoanei. București: Editura Pentru Literatură, 1968 Cîteva palme false: piesa într-un act. București, 1968 Cheta: comedie într-un act și două episoade (3 tablouri). București: Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă, 1970 Urme pe zăpadă: teatru scurt. București: Editura Eminescu, 1971 Dialoguri contemporane. București: Editura Politică, 1971 Poeme discursive. Cluj: Dacia, 1972 Trepte. București: s.n, 1972 Zestrea: scenariu radiofonic. București: Editura Eminescu, 1973 Trei piese: eseu, teatru ; cu o pref. de Mihai Gafita. București: Cartea Românească, 1973 Invitație: [data] ?. ?. 1974 / de Paul Everac și Smaranda Everac. [S. l.], 1974 Un fluture pe lampă: piesă în două părți. București: Editura Eminescu, 1974 Consiliul: (Aldica și Bezbunca): piesă într-un act: (două episoade). București: Consiliul Culturii și Educației Socialiste, 1975 Teatru. București: Editura Eminescu, 1975 Încotro merge teatrul românesc?: atitudini și polemici din viața de teatru. București: Editura Eminescu, 1975 Cadoul: schița dramatică într-un act. București: Consiliul Culturii și Educației Socialiste, 1976 Teatru pentru amatori: zece piese într-un act. București: Editura Eminescu, 1977 Gheorghița: piesă într-un act. București: Consiliul Culturii și Educației Socialiste, Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice, 1977 Ședinta balerinelor: schițe și tablete. București: Albatros, 1978 Urme pe zăpadă: [teatru]. București: Editura Eminescu, 1978 Ședința balerinelor: schițe și tablete ; il. de Constantin Baciu. București: Albatros, 1978 Butelia: piesă într-un act. București: Consiliul Culturii și Educației Socialiste: Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice, 1979 A cincea lebădă: teatru / Paul Everac ; prefața de Valeriu Râpeanu. București: Editura Eminescu, 1982 Mihai Georgescu - Paradis 20. [S. l.] , 1982 Viața lumii: teatru. București: Cartea Românească, 1982 Parabole dramatice: teatru. Cluj-Napoca: Dacia, 1983 Teatru. București: Editura Eminescu, 1984 Martor cu păreri proprii. Iași: Junimea, 1984 Funigei peste Alpi. București: Albatros, 1987 Aventura umană: (De la Robinson la Remiza): teatru. București: Cartea Românească, 1989 Gunoierul: un act. București, 1991 Lichidarea: piesă într-un act. București, 1991 Reacționarul: eseu moral-politic. București: Românul, 1992 Piese ale tranziției.București: Quadrat Press, 1993 Câteva feluri de moarte. București: Graffiti, 1993 Râpa cu cartofi: selecție de piese scurte. București: Editura Ministerului de Interne, 1994 Delirul și plăcinta cu mere. București: Expansion, 1994 Poeme crepusculare: [versuri]. București: Geneze, 1995 Încotro ?: Patru piese inedite. București: Editura Eminescu, 1995 Mai are România vreo șansă?: eseu moral-politic. București: Editura Doris, 1995 69 tablete vechi și noi: selecție. [S. l.: s. n.], 1998 Mic breviar despre lume și viață: didahiile unui bunic. București: Bren, 2000 La poarta din dos a Europei: tablete. București: Editura Bren, 2000 Iară noi, noi democrații...": O cronică a societății postrevoluționare românești în 5 piese. [București: UMC , 2000] Revelionul: ...în loc de memorii: soții și pozne ale unui dramaturg serios. [București]: Metropol, 2000 Întâmplările vieții celui de Al Doilea Paharnic: piesă în două părți. București: Europa Nova, 2001 Mirador: [teatru] ; [pref. de Mircea Ghițulescu]. București: Editura Muzeul Literaturii Române ;: Asociația Scriitorilor, 2001 Mic tratat despre corupție urmat de Apel către tâmpiți. București: Editura UMC, 2002 Ciupercuțe de sezon la Podul Dâmboviței: (incurs fito-fungo-glypto-literar) /Smaranda Diți și Paul Everac. București: Editura UMC, 2002 Câteva feluri de dragoste: roman. București: Semne, 2002 Călare peste mileniu: tablete 1999, 2000, 2001. București: Bren, 2002 Repetatele violuri: trei piese noi din 2002. [București]: Editura Europa Nova, 2003 În final: Poezii/ Paul Everac. [București]: Bren, 2003 Resurse și ispite în Țara Muscelului / Ioan Dobrescu, Paul Everac. București: Semne, 2003 Thalia zurbagie sau Teatrul în tranziție: experiențele unui Dinozaur. București: Semne, 2003 Robinson: poem dramatic în patru tablouri. București: Semne, 2003 Nația în perindări tragice: dramaturgie istorică. București: Semne, 2004 Libertatea mult așteptată și fiicele sale: Tablete. [București]: Ager-Economistul, Mic breviar despre politică: în 21 de propozițiuni. București: Semne, 2005 Construim cu succes elitismul unilateral dezvoltat: tablete 2004-2005. București: AGER Economistul, 2006 Nevolnice tâlcuri și rime. București: Semne, 2006 Ce rămâne dintr-un întreg: lamentații apostazice. București: Semne, 2007 Armonia plăcerilor: schițe. București: Semne, 2008 Scrisori. București: Semne, 2008 50 de pamflete. București: Roza Vânturilor, 2008 Acomodări: poeme, poezii, cuplete. București: Semne, 2009 Piesa Don Juan urmată de alte patru capcane ale idealismului. București: Semne, 2009 Recreația din urmă: 77 poante și vuvuzele. București: Semne, 2010. Discursul unui septic sceptic. București: Semne, 2011 Inimi de femei iubind: patru piese de teatru precedate de un inventar. București: Bren, 2011 Valsul - Poezii de dragoste. București: Paideia, 2013.
Varia Puterea libertății: interviuri / Emil Simandan (cu Mihai Buculei; Tudor Popescu; Caius Traian Dragomir; Vasile Igna; Ioan Alexandru (1941-2000); Gheorghe Petrușan; Florin Bănescu; Paltin Nottara; Dumitru Acu; Laurențiu Ulici; Ion Hui; Maria Hui; Titus Popovici; Mircea Cazacu; Valeriu Râpeanu; Vasile Dan; Valentin Silvestru; Horia Medeleanu; Dimitrie Camenita; Gheorghe Schwartz (1945-); Aurel Ardelean (1939-); Vasile Popeangă; Paul Everac (1924-2011); Ștefan Augustin Doinaș (1922-2002): Fundația Culturala "Ioan Slavici", 1995 In memoriam Paul Everac - ultimul gong/ [editor: Emil Simionescu]. Autor: Ion I. Bratianu. [București]: Editura Fundației Culturale "Ion I. Brătianu", Cop. 2011.
Piese reprezentate Nu toate piesele lui Paul Everac au fost montate. Iată o listă a pieselor montate de teatrele profesioniste:
Poarta (18.04.1959 Iași, - Ploiești, Pitești, Sibiu) Ferestre deschise (21.05.1959 T. Tineretului (Mic), - Arad, Baia Mare, Sibiu, Brăila, Bacău)