Declarația de independență a Republicii Kosovo față Serbia a fost adoptată duminică, 17 februarie 2008 de către Adunarea din Kosovo cu un cvorum unanim. Toți cei 11 reprezentanți ai minorității sârbe au boicotat această acțiune. Reacția internațională a fost divizată între statele care au recunoscut independența Kosovo și statele care nu au recunoscut acest fapt.

recunoașteri diplomatice oficiale ca stat independent. La data de 2 martie 2020: 97 din 193 (50%) de state membre ONU, 22 din 27 (81%) de state membre Uniunii Europene și 24 din 28 (86%) de state membre NATO au recunoscut Republica Kosovo. Serbia refuză să-i recunoască independența.

Contextul recunoasterii independenței Mai multe state state și-au exprimat îngrijorarea asupra caracterului unilateral al declarației Kosovo, sau au anunțat în mod explicit că vor recunoaște un Kosovo independent. Consiliul de Securitate ONU rămâne divizat asupra acestei dispute: din cele cinci membre cu drept de veto, trei (Statele Unite, Regatul Unit, Franța) au recunoscut declarația de independență, pe când Republica Populară Chineză și-a exprimat îngrijorarea îndemnând continuarea negocierilor precedente. Rusia a respins declarația și o consideră ilegală. Pe 15 mai 2008, Rusia, China și India au făcut o declarație comună în care au cerut să fie lansate noi discuții între autoritățile de la Belgrad și Priștina.

Deși statele membre UE au decis individual dacă vor recunoaște Kosovo, prin consens, UE a solicitat Misiunii UE în Kosovo (EULEX), să asigure pacea și continuarea supravegherii externe. Din cauza disputei în Consiliului de Securitate ONU, reconfigurarea Misiunii de Administrației Interimară ONU în Kosovo (UNMIK) și predarea parțială a misiunii EULEX a întâmpinat câteva dificultăți. În ciuda protestelor Rusiei și Serbiei, Secretarul General al ONU Ban Ki-moon a continuat cu planul de reconfigurare. La 15 iulie 2008, el a declarat: „Având în vedere faptul că Consiliul de Securitate nu este în măsură de a oferi îndrumare, l-am informat pe Reprezentantul Special de a merge mai departe cu reconfigurarea UNMIK ... pentru a se adapta UNMIK la o realitate schimbată”. Potrivit Secretarului-General, „Organizația Națiunilor Unite a menținut o poziție de neutralitate strictă cu privire la problema statutului Kosovo”. La 26 noiembrie 2008, Consiliul de Securitate al ONU a dat undă verde la desfășurarea misiunii EULEX în Kosovo. Misiunea UE este să asume poliție, justiție și taxe vamale din partea ONU, în timp ce funcționează în conformitate cu rezoluția 1244 a ONU ce a plasat mai întâi Kosovo sub administrația ONU în 1999.

Până la sfârșitul lunii iulie 2008, UNMIK nu le mai prevede cetățenilor din Kosovo cu documente de călătorie, pe când posibilitatea lor de a călători folosind noul pașaport kosovar nu corespunde cu recunoașterea diplomatică: de exemplu Grecia, România și Slovacia fac acest fapt posibil, deși nu au recunoscut Kosovo. Cele trei state vecine care au recunoscut Kosovo—Albania, Muntenegru și Macedonia—toate au acceptat pașaportul kosovar, pe care Serbia îl refuză.

O rezoluție adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 8 octombrie 2008 a sprijinit cererea Serbiei de a solicita un aviz consultativ din partea Curții Internaționale de Justiție privind legalitatea independenței unilateral proclamată de Kosovo. Curtea Internațională de Justiție și-a prezentat avizul consultativ pe 20 iulie 2010 concluzionând că declarația de independență Kosovo „nu a încălcat nicio normă aplicabilă a legii internaționale”, deoarece nu a fost promulgată de Adunarea din Kosovo, Instituțiile provizorii de auto-guvernare sau orice alt organ oficial și astfel autorii care s-au auto-numit „reprezentanții poporului din Kosovo” nu erau legați Constituția kosovară (promulgată de UNMIK) sau de Rezoluția 1244 ce este adresată numai Statelor Membre ONU sau organele ONU.

Reacția Serbiei

Datorită pretențiilor Serbiei că teritoriul Kosovo face parte din integritatea suveranității, reacția acesteia a inclus și rechemarea ambasadorilor săi din țările care au recunoscut independența Kosovo pentru consultări pentru câteva luni, acuzându-i pe liderii kosovari de înaltă trădare, și anunțându planuri pentru a judeca cazul la Curtea Internațională de Justiție. De asemenea, Serbia a exclus ambasadorii din statele care au recunoscut Kosovo după votul din cadrul Adunării Generale al Națiunilor Unite în care inițiativa Serbiei de a solicita un aviz consultativ din partea Curții Internaționale de Justiție.

Pozițiile adoptate de state thumb|center|500px|Harta statelor care au recunoscut independența Kosovo

Statele care au recunoscut oficial independența Kosovo State membre ONU Țară Data recunoașterii Statutul de relații diplomatice reciproce Membru internațional relevant 1 17 februarie 2008 17 februarie 2008 ora locală 22px|Organizația Națiunilor Unite Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite (CSNU) membru non-permanent în momentul declarației și recunoașterii (în prezent nu este membru) 2 18 februarie 2008 3 18 februarie 2008 Ambasada albaneză în Priștina Ambasadă Kosovo în Tirana 22px|Organizația Tratatului Atlanticului de Nord Membru al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) 4 18 martie 2008 Ambasadă franceză în Priștina Ambasadă Kosovo în Paris 22px|Organizația Națiunilor Unite Membru permanent CSONU 22px|Uniunea Europeană Membru al Uniunii Europene (UE) 22px|Organizația Tratatului Atlanticului de Nord Membru NATO 5 18 februarie 2008 Ambasadă a Turciei în PriștinaAmbsadă Kosovo în Ankara 22px|Organizația Tratatului Atlanticului de Nord Membru NATO Candidat UE 6 18 februarie 2008 Ambasadă Britanică în Priștina Ambsadă Kosovo în Londra 22px|Organizația Națiunilor Unite Membru permanent CSONU