miniatura|Imagine alegorică a Sinodului de la Niceea din 325.miniatura|Imagine sau reprezentare a Conciliului Vatican II (1962-65).Conciliu ecumenic sau sinod ( σύνοδος în grecește, cuvânt format din particulele „împreună” și „cale”) ecumenic ori sobor a toată lumea este, pentru creștini, o adunare de episcopi, reprezentând un număr cât mai mare de biserici locale, pentru a dezbate învățături de credință sau orientări pastorale universal valabile.
Potrivit diferitelor biserici creștine, sunt recunoscute primele două (asirienii), primele trei (necalcedoneenii), primele patru (luteranii), primele șapte (ortodocșii) sau toate cele douăzeci și una de sinoade ecumenice (catolicii).
Primele șapte concilii ecumenice Primul conciliu de la Niceea, (325): condamnă doctrina lui Arie. Conciliul a stabilit învățătura trinitară a Bisericii, formulând forma scurtă a crezului creștin (simbolul niceean). Primul conciliu de la Constantinopol, (381): a extins crezul creștin prin articolele 9-12 din simbolul niceno-constantinopolitan, articole valabile până în prezent în Biserica Romano-Catolică și în Bisericile Ortodoxe Răsăritene. Conciliul de la Efes, (431): condamnă nestorianismul și adoptă titlul de „Născătoare de Dumnezeu” (gr. Theotokos) pentru Maria din Nazaret. Conciliul de la Calcedon, (451): condamnă doctrina lui Eutihie din Constantinopol (monofizismul), și afirmă două firi în Iisus. Se retușează simbolul niceno-constantinopolitan. Acest conciliu, precum nici următoarele, nu este recunoscut de bisericile vechi orientale. Al doilea conciliu de la Constantinopol, (553): se reafirmă unele declarații ale conciliilor anterioare, se condamnă noile teze ariene, nestoriene și monofizite, se condamnă toate tezele anterioare referitoare la pre-existenta sufletului, se condamnă toate tezele anterioare referitoare la creație (tohu-wabohu), se condamnă toate tezele anterioare referitoare la ierarhiile îngerești și demonice. Deciziile acestui conciliu au întâlnit mare rezistență, dar până la cel de-al treilea conciliu de la Constantinopol majoritatea opozanților au fost convinși să le accepte. Însă unele dovezi ale pre-existenței sufletului au fost omise, ele se găsesc încă în Evangheliile acceptate de către acest conciliu. Al treilea conciliu de la Constantinopol, (660-681): condamnă monotelismul, afirmă că Christos are două voințe: una dumnezeiască și una omenească. Al doilea conciliu de la Niceea, (787): reintroduce cultul icoanelor și pune capăt iconoclasmului.
Alte concilii recunoscute ca ecumenice în Biserica Catolică
Acceptarea conciliilor Împărații interveneau adesea pentru a impune o doctrină, cum au făcut Constantin la Conciliul de la Niceea (325) și Marcian la Concilul de la Calcedon (451).Constantin Dupu, O istorie a bisericii creștine Vol. 1, Ed. Metanoia, 1993, p. 72. Conform lui Bart Ehrman, Constantin considera disputa despre Sfânta Treime drept o prostioară teologică împiedicând unificarea imperiului și nu dorea altceva decât unitatea creștinismului.
Note
Legături externe Convocarea Sinoadelor ecumenice, 20 mai 2010, Virgil Valcu, CrestinOrtodox.ro Unitatea de credință a Sinoadelor Ecumenice - „Urmând credinței evanghelice“ , 1 septembrie 2010, Adrian Agachi, Ziarul Lumina Sinoadele ecumenice ca expresie a universalității bisericii, Crestinism-Ortodox.ro Sinoadele in cultul si iconografia Bisericii Ortodoxe, 25 iunie 2007, Parintele Vladut Vasiliu, CrestinOrtodox.ro
Categorie:Ortodoxie orientală Categorie:Ortodoxie răsăriteană Categorie:Termeni creștini