Alianța CivicăRomulus Rusan, Cronologia Alianței Civice, 1990-2001, în volumul Solidaritatea este superlativul libertății. Alianța Civică - privire după 25 de ani, p. 302. este o organizație neguvernamentală din România, cu caracter politic, cu sediul la București, creată în anul 1990, în scopul consolidării democrației și a dezvoltării societății civile din România. În perioada 1990-2000 a fost cea mai importantă și influentă organizație a societății civile din România, cu o contribuție masivă la câștigarea alegerilor locale, parlamentare și prezidențiale din 1996 de către Convenția Democratică; „încă de la început a fost gîndită și ca organizație multietnică“, ceea ce „a contat în limitarea manipulărilor ultranaționaliste“.Gabriel Andreescu, ”Imagini, gânduri, nostalgii”, în volumul Solidaritatea este superlativul libertății, pp. 47-68.

Între anii 1990 - 1996 Alianța Civică, sub conducerea scriitoarei Ana Blandiana și a celorlalți militanți de marcă, a jucat un rol important în democratizarea societății românești organizând numeroase acțiuni civice ca de pildă seminarii, demonstrații, etc. Deși nu a fost un partid politic și nu a candidat vreodată ca entitate separată în alegeri, numeroși membri ai Alianței Civice au fost propulsați în diferite funcții în stat și în administrațiile locale ca parte din decizia organizației de a se implica activ în viața politică din România. Printre ei se numără și Emil Constantinescu ales președinte al României în anul 1996.

Istoric În 13/14 iunie 1990, autoritățile din România condusă de Ion Iliescu au organizat cea de-a treia mineriadă împotriva manifestației anticomuniste din Piața Universității, prin care se cerea aplicarea punctului 8 al Problamației de la Timișoara, care îi excludea pe foștii lideri comuniști, pe foști membri ai poliției politice, din viața politică pentru trei mandate. Minerii și „oamenii de bine“ simpatizanți ai Frontului Salvării Naționale „au atacat redacții, facultăți, laboratoare, instituții de cultură și sedii ale partidelor de opoziție“, au arestat „și maltratat la Măgurele și Băneasa peste 1000 de persoane și au indus frica în rîndurile populației“. În lunile următoare au fost organizate în toată România manifestații anti-FSN și anti-Iliescu. S-au constituit mai multe grupuri de discuții în diferite centre universitare, iar în final s-a decis înființarea unei organizații a societății civile cu un program politic bine definit, schimbarea puterii antidemocratice din România: pe 7 noiembrie 1990, „în România liberă“ a apărut, semnată de 216 membri fondatori ai Alianței Civice.Rusan, Cronologia Alianței Civice, 1990-2001, în volumul Solidaritatea este superlativul libertății. Alianța Civică - privire după 25 de ani, pp. 301-302. Pe 8 noiembrie a fost organizată o conferință de presă la hotelul București, „în care Ana Blandiana, Petre Mihai Băcanu, Mihai Șora, Stelian Tănase, Gabriel Andreescu și alți membri fondatori definesc scopurile noii asociații, prezentînd Declarația de principii și statutul“. După ce judecătorii Tribunalului București au cerut grupului de inițiativă să treacă în statut faptul că era o „asociație apolitică“, fondatorii au refuzat, insistând asupra faptului că asociația lor era doar una „apartidică, nu și apolitică, iar pînă la urmă „Alianța Civică a fost recunoscută oficial ca persoană juridică la 29 noiembrie 1990, prin sentința civilă nr. 2274 a Judecătoriei Sectorului 1“,Dan Pavel, Iulia Huiu, Nu putem reuși decît împreună. O istorie analitică a Convenției Democratice, 1989-2000, Editura Polirom, Iași, p. 68. cu sediul fiind în casa lui Remus Mistreanu. Alianța Civică a fost fondată de un grup de inițiativă compus din 216 personalități din societatea civilă, scriitori, foști deținuți politici, profesori universitari, ziariști, artiști plastici, actori, cineaști, cercetători, economiști, tehnicieni, avocați, medici, preoți, muzicieni, cîntăreți, arhitecți, studenți.Pentru lista integrală a Grupului de Inițiativă al Alianței Civice, vezi Anexa 5, p. 521-522, din volumul Pavel, Huiu, <<Nu putem reuși decît împreună.>> O istorie analitică a Convenției Democratice, 1989-2000''. Pe 15 noiembrie 1990, „cu ocazia împlinirii a trei ani de la mișcările protestatare de la Brașov și a înființării Alianței Civice, au loc în principalele orașe ale țării mari mitinguri și marșuri prin care se solicită demisia președintelui Ion Iliescu, a primului ministru Petre Roman, precum și aplicarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara“. La mitingul Alianței Civice din București au participat cel puțin 500.000 de persoane.Rusan, Cronologia Alianței Civice, p. 303.

Începând cu aceea dată specialiștii Alianței Civice lucrează la Carta Alianței Civice care va fi lansată cu ocazia Convenției Naționale a Alianței Civice din 14 - 15 decembrie 1990, de la București. Tot atunci se lansează deviza „Nu putem reuși decât împreună“, care avea să fie preluată de Convenția Democratică, înființată un an mai târziu. Prin statut, mandatul de președinte se exercita prin rotație. Primul președinte ales a fost Marian Munteanu, președintele Ligii Studenților din Universitatea București, aflat în greva foamei după eliberarea din detenția la Jilava. La scurt timp Marian Munteanu, fiind în dezacord cu deciziile membrilor consiliului de conducere, a demisionat din funcția de președinteFlorin Gabriel Mărculescu, Conferința de presă a Alianței Civice, România liberă, 18.12.1990. și, după alte câteva luni, s-a retras din Alianța Civică.Marian Munteanu și-a depus demisia din funcția de președinte al Alianței Civice, Evenimentul, 28.12.1990. Următorii președinți ai Alianței Civice au fost, datorită principiului exercitării președinției prin rotație, Mihai Șora (februarie 1991); inginerul Ioan Mănucu, cel care în timpul celei de-a treia mineriade, 13/14 iunie 1990, blocase pentru câteva ore trenurile cu minerii aduși de FSN în București (aprilie 1991); Ana Blandiana, aleasă prin vot secret la Congresul 1 al Alianței Civice (iulie 1991), care a condus de facto cea mai importantă organizație a societății civile din România în perioada cea mai dificilă și cu cele mai remarcabile realizări; Gabriel Andreescu, ales prin vot secret la Congresul 2 al AC, în condițiile în care Ana Blandiana nu a candidat (decembrie 1992); Ana Blandiana, realeasă la Congresul 3 al Alianței (decembrie 1993); la Congresul 4 al AC, „la cererea Anei Blandiana se instituie prin statut rotarea funcției de președinte din șase în șase luni“, iar președinte a fost ales Petre Mihai Băcanu, „urmat pentru cîte un semestru de Nicolae Prelipceanu și de Valerian Stan“ (februarie 1996); Ana Blandiana (1996-2001); Prof. Dr. Șerban Rădulescu-Zoner (2001-2006); Christian Mititelu (2006-2009); Constantin Marțian (2009-2015).Romulus Rusan, Cronologia Alianței Civice, 1990-2001, în volumul Solidaritatea este superlativul libertății. Alianța Civică - privire după 25 de ani, pp. 301-333. În perioada anilor '90, Alianța Civică a atras membri în toată țara, chiar dacă o parte dintre membrii grupului de inițiativă s-au reorientat.

În 1991 o parte din membrii Alianței Civice au constituit Partidul Alianța Civică, condus de criticul literar Nicolae Manolescu, partid care în anul 1998 s-a unit cu Partidul Național Liberal. Pe 26 noiembrie 1991, sub conducerea scriitoarei Ana Blandiana, Alianța Civică a devenit membru fondator al Convenției Democratice din România (CDR), alături de alte 14 organizații civice (Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, Solidaritatea Universitară) și partide politice (PNȚCD, PNL, PSDR, UDMR, PER, PAC etc.). Convenția Democratică și candidații săi au cîștigat în 1996 alegerile locale în cele mai importante orașe ale țării, alegerile parlamentare și alegerile prezidențiale (Emil Constantinescu). Cu sprijinul Alianței Civice, s-a format primul guvern al forțelor democratice, în fruntea căruia a fost desemnat Victor Ciorbea, la vremea aceea primarul general al Bucureștiului. Membri

Gabriela Adameșteanu Gabriel Andreescu Petre Mihai Băcanu Horia Bernea Ana Blandiana Cătălina Buzoianu Adina Cezar Emil Constantinescu Doina Cornea Mircea Diaconu Ștefan Augustin Doinaș Constantin Ticu Dumitrescu Mircia Dumitrescu Sorin Dumitrescu Smaranda Enache Tomnița Florescu Rodion Galeriu Vasile Gogea Dan Grigore Stere Gulea Bedros Horasangian Florin Iaru Sorin Ilieșiu Dumitru Iuga Gabriel Liiceanu Diana Lupescu Sorin Ilieșiu Nicolae Manolescu Adrian Marino Ioan T. Morar Marian Munteanu Nicolae Noica Ioan Păun Otiman Alexandru Paleologu Octavian Paler Lucian Pintilie Dan Puric Ștefan Radoff Șerban Rădulescu-Zoner Victor Rebengiuc Stela Popescu Romulus Rusan Mircea Spătaru Mihai Șora Stelian Tănase Radu G. Țeposu Anton Uncu Doina Uricariu Tora Vasilescu Daniel Vighi Florin Zamfirescu Vasile Baghiu Remus Mistreanu

Note BIBLIOGRAFIE

Dan Pavel, Iulia Huia, ''<<Nu putem reuși decît împreună.>> O istorie analitică a Convenției Democratice, 1989-2000'', Editura Polirom, Iași, 2003, ISBN: 973-681-260-X ; Solidaritatea este superlativul libertății. Alianța Civică - privire după 25 de ani, editor Ioana Boca: Romulus Rusan, Ana Blandiana, Mihai Șora, Petre Mihai Băcanu, Remus Nistreanu, Mihai Zamfirescu, ing. Ion Mănucu, Gabriel Andreescu, Nicolae Prelipceanu, Vartan Arachelian, Leontin H. Iuhas, Dan Grigore, Gheorghe Boldur-Lățescu, Andrei Stăncescu, Lucia Hossu-Longin, Constantin Marțian, Mircea Carp, Dumitru Manda, Ioana Voicu-Arnăuțoiu, Rodica Palade, dr. Mariana Florian, Aurelia Diaconu, Tudor Matei, dr. Nicolae Constantinescu, Gheorghe Mihai Bârlea, Alina Grigorescu, Florin Eșanu, dr. Lia Zotovici, Marius Bâzu, Vladimir David, Lucica Albinescu, Anton Georgescu, ing. Nicolae Noica, dr. Miron Costin, Alexandru Bulai, Dorana Coșoveanu, Virgil Rațiu, Nicole Drăgușin, Anneli Ute Gaganyi, Armand Goșu, Ovidiu Șimonca, Marius Ghilezan, Liviu Tofan, Brîndușa Armanca, Alexandru Zub, Alexandru Gussi, Dan Manolache, Hannelore Baier, Doru Braia, Laurențiu Mihu, Horia Ghibuțiu, Domnița Ștefănescu, Simona Popescu, Elena Perdichi, Traian Călin Uba, Radu Filipescu, Dan Pavel; Fundația Academia Civică, 2015;

Legături externe aliantacivica.ro - Site web oficial

Categorie:Organizații neguvernamentale din România