Richard Franasovici () a fost un diplomat și om politic român de origine aromână.
Studii și începutul vieții active Richard Franasovici se naște ca cetățean austriac în anul 1883, la Turnu Severin. Urmează școala primară la Turnu Severin, apoi, în București, urmează Colegiul Sfântul Sava, după care se înscrie la Facultatea de Drept din București, pe care o termină cu examenul de licență, obținut în anul 1904.
La 1 noiembrie 1905 este ajutor de judecător la ocolul Balș, apoi avocat la primăria din Turnu Severin din 1906 și avocat al statului pentru județul Mehedinți. Tot în 1906 obține cetățenia română.
Viața politică internă Este membru al Partidului Conservator și, din 1908, intră în Partidul Conservator-Democrat al lui Take Ionescu. Participă, ca ofițer, la Primul Război Mondial. După Marea Unire se înscrie în Partidul Național Liberal, făcând parte din aripa „tânără“ a partidului (opusă „bătrânilor“, respectiv conducerii brătieniste). În 1919 devine deputat. Devine director al ziarului L'Indépendence roumaine.
Richard Franasovici ocupă diverse funcții în Ministerul de Interne începând din 1922, când este numit secretar general. Între 30 octombrie 1923–20 octombrie 1924 și 21 iunie 1927–3 noiembrie 1928 este subsecretar de stat în acest minister. În 1934, tinerii liberali îl propun la șefia guvernului, dar acesta refuză, explicându-i regelui Carol al II-lea că nu putea primi postul, deoarece găsea nepotrivit ca șeful guvernului să fie un om care primise cetățenia română abia în 1906. Richard Franasovici va ocupa în două rânduri fotoliul de Ministru al Lucrărilor Publice și Comunicațiilor (14 noiembrie 1933–3 ianuarie 1934 și 5 ianuarie 1934–18 noiembrie 1937). La 18 noiembrie 1937 este numit ministru de interne, post pe care îl ocupă până la 28 decembrie 1937.
Viața politică externă
Este numit ambasador la Varșovia (1938–1939) și Paris (1 septembrie 1939–1940), iar după Al Doilea Război Mondial este numit trimis extraordinar și ministru plenipotențiar la Berna (1 iulie 1945–6 noiembrie 1947), dar și reprezentant politic al guvernului român la Londra (1946). Este membru în delegația română la Conferința de pace de la Paris. Își dă demisia din postul din diplomație la 6 noiembrie 1947 și alege calea exilului. I se retrage cetățenia română la 20 februarie 1948. Moare în exil, la Paris, în 1964.
Bibliografie Mușat, Mircea și Ardeleanu, Ion. România după Marea Unire. Editura Științifică și Enciclopedică. București, 1988; Neagoe, Stelian. Istoria guvernelor României. Editura Machiavelli. București, 1995; Scurtu, Ioan și Buzatu, Gheorghe. Istoria românilor în secolul XX. Editura Paideia. București, 1999.
Legături externe Olti Ágos ton A ROMÁN BÉKE-ELÕKÉSZÍTÕ BIZOTT SÁG TEVÉKENY SÉGE (1944–1946) - http://www.szazadok.hu/archiv/pdf/0701oa.pdf
Categorie:Nașteri în 1883 Categorie:Nașteri pe 8 aprilie Categorie:Decese în 1964 Categorie:Absolvenți ai Colegiului Național Sfântul Sava Categorie:Absolvenți ai Universității din București Categorie:Ambasadori ai României în Elveția Categorie:Ambasadori ai României în Franța Categorie:Ambasadori ai României în Polonia Categorie:Ambasadori ai României în Regatul Unit Categorie:Avocați români Categorie:Cetățeni naturalizați în România Categorie:Decese în Paris Categorie:Delegația României la Conferința de pace de la Paris din 1946 Categorie:Membri ai Partidului Conservator (antebelic) Categorie:Membri ai Partidului Conservator-Democrat Categorie:Membri ai Partidului Național Liberal Categorie:Militari români în Primul Război Mondial Categorie:Miniștri ai lucrărilor publice români Categorie:Miniștri de interne ai României Categorie:Oameni care au pierdut cetățenia română Categorie:Oameni din Drobeta-Turnu Severin Categorie:Români de descendență aromână Categorie:Români de origine austriacă Categorie:Români emigrați în Franța