thumb|300px|Oasele craniului (în paranteză numele latin): 1. Osul frontal (Os frontale) 2. Osul parietal (Os parietale) 3. Osul nazal (Os nasale) 4. Osul etmoid (Os ethmoidale) 5. Osul lacrimal (Os lacrimale) 6. Osul sfenoid (Os sphenoidale) 7. Osul occipital (Os occipitale) 8. Osul temporal (Os temporale) 9. Osul zigomatic (Os zygomaticum) 10. Osul maxilar (Maxilla) 11. Mandibula (Mandibula) Osul occipital sau occipitalul (Os occipitale) este un os nepereche, situat median în partea posterioară și inferioară a craniului, participă la formarea bazei craniului și a bolții (calvariei) acestuia și a plafonului rinofaringelui. Este un os plat și recurbat cu formă romboidală neregulată. El este străbătut de o gaură largă - gaura occipitală mare (Foramen occipitale magnum) în jurul căreia se dispun cele patru porțiuni ale osului: porțiunea bazilară (Pars basilaris), situată înaintea găurii occipitale, solzul occipitalului (Squama occipitalis) situat înapoia găurii occipitale, două porțiuni laterale (Pars lateralis) situate lateral. Osul occipital are 2 fețe (exocraniană și endocraniană), 4 margini (două superioare și două inferioare) și 4 unghiuri (superior, anterior și 2 unghiuri laterale). Se articulează cu oasele sfenoid, temporale și parietale, atlas.
Gaura occipitală Gaura occipitală sau gaura occipitală mare (Foramen magnum) este un orificiu larg aflat pe porțiunea bazilară. Are o formă ovală, alungită antero-posterior și este situată într-un plan aproape orizontal. Prin gaura occipitală canalul vertebral comunică cu cavitatea neurocraniului. Prin gaura occipitală trec bulbul rahidian (Medulla oblongata), arterele vertebrale (Arteria vertebralis), cei doi nervi accesori (Nervus accessorius), arterele spinale anterioare și posterioare (Arteria spinalis posterior și Arteria spinalis anterior). Meningele spinale se continuă la acest nivel cu meningele cerebrale. Ligamentul apical al dintelui axisului (Ligamentum apicis dentis) și membrana tectoria (Membrana tectoria) a articulației atlanto-axoidiane mediane trec prin gaura occipitală pentru a se fixa de porțiunea bazilară a osului occipital. Pe marginile găurii mari se află două puncte craniometrice opuse: bazionul (Basion) situat la mijlocul marginii anterioare a găurii mari a occipitalului și opistionul (Opisthion) situat la mijlocul marginii posterioare a găurii occipitale mari. De-a lungul marginii inferioare a găurii occipitale se află un șanț inconstant - șanțul sinusului marginal (Sulcus sinus marginalis) prin care trece sinusul marginal.
Fețele occipitalului Fața exocraniană a occipitalului este convexă și orientată posteroinferior, se află pe suprafața exterioară a porțiunii bazilare a occipitalului, solzului occipitalului și porțiunilor laterale a occipitalului. Fața endocraniană a occipitalului este concavă și orientată antero-superior, se află pe suprafața interioară a porțiunii bazilare a occipitalului, solzului occipitalului și porțiunilor laterale a occipitalului.
Porțiunea bazilară a occipitalului Porțiunea bazilară a osului occipital sau corpul osului occipital (Pars basilaris ossis occipitalis) este scurtă, groasă, patrulateră, marginea posterioară a ei este netedă și se află înaintea găurii occipitale, marginea anterioară este îngroșată, rugoasă și se unește cu corpul osului sfenoidal prin intermediul unui cartilaj, formând sincondroza sfeno-occipitală (Synchondrosis spheno-occipitalis), acest cartilaj este înlocuit de țesutul osos la vârsta de 16-20 ani, și porțiunea bazilară se sudează cu corpul osului sfenoid. Fața exocraniană a porțiunii bazilare este convexă, orientată în jos și formează bolta faringelui. În mijlocul ei, la 1 cm anterior de gaura occipitală se află un mic tubercul faringian (Tuberculum pharyngeum) pe care se inserează rafeul faringelui (Raphe pharyngis) al mușchiul constrictor superior al faringelui și ligamentul longitudinal anterior al coloanei vertebrale (Ligamentum longitudinale anterius). Înaintea tubercului faringian se află o depresiune – foseta faringiană (Fossa pharyngea) ce adăpostește bursa faringiană (Bursa pharyngealis). Pe părțile laterale ale tuberculului se află o serie de rugozități, pe care se inseră 2 mușchi: a) lungul capului (Musculus longus capitis) care se inseră anterolateral de tubercul faringian, b) dreptul anterior al capului (Musculus rectus capitis anterior) care se inseră pe o mică depresiune anterior de condilul occipital. Pe partea anterioară a găurii occipitale mari se inserează membrana atlanto-occipitală anterioară (Membrana atlanto-occipitalis anterior). Anterior de condilul occipital se află o depresiune mică, care poate fi înlocuită uneori de un mic tubercul precondilar. Fața endocraniană a porțiunii bazilare este netedă și orientată în sus în cavitatea craniană. Pe ea se află un șanț larg concav transversal – clivus - format împreună cu corpul sfenoidului. Clivusul adăpostește bulbul, puntea și artera bazilară (Arteria basilaris). Pe fața endocraniană a marginilor laterale ale porțiunii bazilare, lateral de clivus se află câte un șanț al sinusului pietros inferior al osului occipital (Sulcus sinus petrosi inferioris ossis occipitalis) care împreună un șanț omonim de pe marginea posterioară a porțiunii pietroase a osului temporal - șanțul sinusului pietros inferior al osului temporal (Sulcus sinus petrosi inferioris ossis temporalis) - formează un șanț complet - șanțul sinusului pietros inferior (Sulcus sinus petrosi inferioris ) - în care se află sinusul pietros inferior (Sinus petrosus inferior) al durei mater. Între marginea laterală a porțiunii bazilare și marginea posterioară a stâncii osului temporal se află fisura pietrooccipitală (Fissura petrooccipitalis), care pe craniul omului viu este umplută de o placă cartilaginoasă; de-a lungul acestei fisuri se află șanțul sinusului pietros inferior descris mai sus.
Porțiunile laterale a occipitalului Porțiunile laterale (sau condilare) ale osului occipital (Pars lateralis ossis occipitalis) sunt dispuse lateral de gaura occipitală, de o parte și de alta; se unesc anterior cu porțiunea bazilară, iar posterior cu solzul occipitalului. Au o formă ușor alungită, posterior sunt mai groase, iar anterior mai înguste. Pe fața exocraniană (inferioară) a acestei porțiuni se află câte o proeminență - condilul occipital (Condylus occipitalis), care este prevăzut cu o față articulară convexă care se articulează cu fața articulară superioară a atlasului (Facies articularis superior atlantis). Condilii occipitali au o formă ovală sau reniformă (asemănătoare cu un rinichi) cu axurile mari convergente antero-medial așa încât vârfurile anterioare ale condililor tind să se întâlnească. Medial de fețele articulare ale condililor occipitali se află câte un tubercul pe care se inserează ligamentele alare (Ligamenta alaria). Înapoia condililor occipitali se află câte o depresiune - fosa condiliană (Fossa condylaris) în care se află marginea posterioară a feței articulare superioare a atlasului în cazul extensiunii complete a capului. Uneori pe fundul fosei condiliene se află un orificiu al canalului condilian (Canalis condylaris) care străbate porțiunea laterală occipitală și se deschide pe fața endocraniană a acestei porțiuni lângă capătul medial al șanțului sinusului sigmoidian; prin acest canal trece vena emisară condilară (Vena emissaria condylaris). Lateral de partea posterioară a condililor occipitali se află câte o lamă patrulateră - procesul jugular (Processus jugularis), marginea anterioară a acestui proces formează marginea posterioară a găurii jugulare. Pe fața inferioară a procesului jugular se inserează mușchiul drept lateral al capului (Musculus rectus capitis lateralis). Lateral procesul jugular are o suprafață rugoasă patrulateră sau triunghiulară care se unește cu suprafața jugulară de pe stânca osului temporal printr-un cartilaj, care începe să se osifice la 25 de ani. Anterior de procesul jugular se află o largă scobitură - incizura (scobitura) jugulară a osului occipital (Incisura jugularis ossis occipitalis), care împreună cu incizura omoloagă - incizura jugulară a osului temporal (Incisura jugularis ossis temporalis) - de pe marginea posterioară a stâncii temporalului formează gaura jugulară (Foramen jugulare). De la mijlocul găurii jugulare proemină lateral o spină osoasă - procesul intrajugular (Processus intrajugularis ossis occipitalis) care împreună cu o spină omoloagă de pe stânca temporalului - procesul intrajugular al osului temporal (Processus intrajugularis ossis temporalis) - împarte gaura jugulară în două porțiuni: a) porțiune posterioară care este mai mare și prin care trece vena jugulară internă (Vena jugularis interna), nervul accesor [XI] (Nervus accessorius) și nervul vag [X] (Nervus vagus), ramurile meningiene a nervului vag (Ramus meningeus nervi vagi), artera meningiană posterioară (Arteria meningea posterior) b) porțiune anterioară care este mai mică și prin care trece nervul glosofaringian [IX] (Nervus glossopharyngeus) și sinusul pietros inferior (Sinus petrosus inferior). Pe fața inferioară a procesului jugular, este o proeminență mică osoasă inconstantă - procesul paramastoidian (Processus paramastoideus) - care se îndreaptă spre procesul transvers al atlasului cu care se poate articula. Pe fața endocraniană se află o proeminență ovală - tubercul jugular (Tuberculum jugulare ossis occipitalis) - situată la unirea porțiunii laterale cu porțiunea bazilară a osului occipital, de fiecare parte a găurii occipitale, deasupra condilului occipital și a canalului hipoglosului. Lateral și posterior de tuberculul jugular se află un șanț larg - șanțul sinusului sigmoidian (Sulcus sinus sigmoidei) - care se curbează în jurul procesului jugular trecând apoi pe fața internă a mastoidei osului temporal; în el se află sinusul sigmoid. Canalul hipoglosului (Canalis hypoglossalis) străbate porțiunile laterale a occipitalului, are originea aflată pe fața endocraniană imediat deasupra părții anterolaterale a găurii occipitalului, străbate anterolateral porțiunea laterală a occipitalului și se deschide în exterior pe fața exocraniană anterior și mai sus de condilii occipitali; prin acest canal trec nervul hipoglos (XII) (Nervus hypoglossus), o ramură meningiană a arterei faringiene ascendente (Arteria pharyngea ascendens) și o venă emisară din plexul venos bazilar (Plexus venosus basilaris).
Solzul occipitalului Solzul osului occipital (Squama occipitalis) este larg și subțire, situat postero-superior înapoia găurii occipitale, are forma unei plăci curbate triunghiulare cu fața exocraniană convexă și fața endocraniană concavă. Solzul osului occipital formează cu cele două oase parietale sutură lambdoidă (Sutura lambdoidea) și este porțiunea declivă a calvariei.