Atanasie Anghel (Athanasiu Angelu, născut la Bobâlna, Hunedoara, d. 19 august 1713, Alba Iulia), mitropolit ortodox (sau pravoslavnic, denumire veche, slavonă, a confesiunii ortodoxe) al Bălgradului (Alba Iulia) și totodată primul episcop român unit, oficial. Urmaș al vlădicului Teofil Seremi în scaunul Mitropoliei Bălgradului (Alba-Iuliei), mitropolitul Atanasie a continuat și desăvârșit eforturile predecesorului său de unire religioasă a românilor transilvăneni cu Biserica Romei, vechea biserică ortodoxă din Ardeal fiind de-acum numită "Biserica Română Unită", cunoscută ulterior și sub numele de "Biserica greco-catolică română".
Viața Atanasie Anghel s-a născut la Bobâlna, unde tatăl său era preot, nobil de CiugudIoan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, p. 162.. A fost hirotonit episcop în ziua de 22 ianuarie 1698 de către mitropolitul Teodosie (ca. 1620 - 1708), chiriarh al Mitropoliei Ungrovlahiei, și de Patriarhul Dositei al Ierusalimului, aflat în exil. Cu această ocazie, Patriarhul Dositei al Ierusalimului (1641-1707) i-a dat proaspătului hirotonit întru vlădicie instrucțiuni precise, între care:Patriarhul Dositei îi mai cerea episcopului Atanasie Anghel să dea ascultare, atât ierarhilor greci de la curtea voievodului muntean Constantin BrâncoveanuOnisifor Ghibu, Rostul patriarhului Dositei al Ierusalimului în România, ca dușman al poporului român și limbii și culturii române, în Societatea de mâine, Nr. 28, Cluj, 1924, p. 556., care supervizau activitatea ierarhilor româniNicolae Iorga, Istoria Bisericii românești, vol. 2, București, 1930, p. 16., dar și ierarhiei calvinești ardelene.
În 7 octombrie 1698Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, p. 162., mitropolitul Atanasie a convocat Sinodul de unire de la Alba Iulia, dând publicității o Carte de mărturie (Manifest)Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, p. 162.. Actul unirii cu Biserica Romei a fost semnat de Atanasie Anghel și de toți membrii Sinodului de la Alba Iulia (38 de protopopi districtualiSemnăturile celor 38 de protopopi au fost verificate și sunt autentice Vd. Silviu Dragomir, Românii din Transilvania și Unirea cu Biserica Romei, Cluj, 1990, p. 35. și de 2.270 de preoți), fiind pecetluit cu sigiliul Mitropoliei Bălgradului. Dieta Transilvaniei, controlată de nobilii protestanți, n-a văzut cu ochi buni schimbare confesională a românilor ardeleni schismatici. Marii proprietari de pământ au început să-i persecute, în continuare, pe preoții români uniți, situație căreia Atanasie Anghel a trebuit să-i facă față. Nobilii reformați (calvini) au pus la cale mai multe revolte printre țăranii români, să nu accepte unirea religioasă cu Biserica Romei, să nu se alăture de fapt Bisericii Catolice. În aceste condiții, mitropolitul Atanasie Anghel a convocat un nou sinod, care a avut loc tot la Alba Iulia, pe 4 septembrie 1700 și la care au luat parte protopopi si preoți, precum și câte 3 delegați mireni din fiecare sat românesc. Cei 54 de protopopi, împreună cu toți preoții și delegații mireni prezenți, au semnat un nou act, în care au întărit decizia Sinodului din 1698, consfințind unirea religioasă a românilor din Ardeal cu Biserica Romei.
Pentru vlădicul Atanasie Anghel au urmat ani grei, fiind atacat atât de calvini, cât și de Arhiepiscopia ortodoxă a Bucureștilor. În aceste condiții, Atanasie Anghel a fost chemat la Viena, pentru a explica autoritășilor despre situația religioasă a românilor ardeleni. Astfel, pe 7 aprilie 1701, a făcut o declarație prin care nu-l mai recunoștea ierarhic pe arhiepiscopul-mitropolit ortodox Teodosie al Bucureștiului.
Activități comerciale Mitropolitul Atanasie a fost acuzat în mai multe rânduri că ar fi desfășurat activități comerciale. Cu cincisprezece ani înainte de Unirea cu Roma, mirean fiind, el a cumpărat o casă în Alba Iulia, în care a încropit o mică fabrică bere și de vin. În anul 1703, după unirea cu Roma, a fost somat de autoritățile calvine ale principatului ardelean, să înceteze această activitate, considerată incompatibilă cu statutul lui de ierarh.A. Bitay, Un amănunt necunoscut din viața lui Atanasie Anghel, în: Revista Istorică XXI (1935), pag. 21-22. În anul 1711, se spune că încă mai obținea venituri din producția de bere.Nicolae Iorga, Două scrisori ale lui Atanasie Anghel, în: Academia Română. Memoriile secțiunii istorice, seria III, t. XIII (1933), pag. 7-8.
Decesul A decedat la Alba Iulia în data de 19 august 1713, fiind înmormântat lângă vechea biserică a Mitropoliei Bălgradului (construită de domnitorul muntean Mihai Viteazu). Ulterior, odată cu construcția Cetății "Alba Carolina", vechea biserică a fost demolată, iar mormântul vlădicului Atanasie a fost mutat în cimitirul de lângă Biserica unită "Sfânta Treime" din Alba Iulia-Maieri, ctitoria sa. Rămășițele sale pământești au fost reînhumate ulterior (după 1989) în Catedrala greco-catolică "Sfânta Treime" din Blaj.
Galerie de imagini
Bibliografie Andreas Freyberger, Historica relatio unionis Walachicae cum Romana Ecclesia. Relatare istorică despre unirea bisericii românești cu biserica Romei, versiune românească și studiu introductiv de Ioan Chindriș, Cluj-Napoca, 1996. Ioan Chindriș, Andreas Freyberger și cronica sa despre români, în vol. Cultură și societate în contextul Școlii Ardelene, Cluj-Napoca, 2001, p. 22. Ioan Chindriș, Un mister dezlegat, în ***Școala Ardeleană, volum coordonat de Ioan Chindriș, II, Oradea, 2008, p. 285-287. Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, Casa de Editură „Viața Creștină”, Cluj-Napoca, 1994. Timotei Cipariu, Acte și fragmente latine și românești pentru istoria Bisericii românești, mai ales unite, Blaj, 1855, XVI+280 pagini. Onisifor Ghibu, Rostul patriarhului Dositei al Ierusalimului în România, ca dușman al poporului român și limbii și culturii române, in „Societatea de mâine”, Nr. 28, Cluj, 1924. Nicolae Iorga, Istoria Bisericii românești, vol. 2, București, 1930. Nicolae Iorga, Sate și preoți din Ardeal, București, 1902. Silviu Dragomir, Românii din Transilvania și Unirea cu Biserica Romei, Cluj, 1990. Silviu Dragomir, Istoria dezrobirii religioase a Românilor din Ardeal în secolul al XVIII-lea, vol. I, Sibiu, 1920. David Prodan, Supplex Libellus Valachorum, București, 1967.
Note
Legături externe Biserica Română Unită - două sute cincizeci de ani de istorie, Madrid, 1952.
Categorie:Decese în 1713 Categorie:Oameni din Alba Iulia Categorie:Nobili români transilvăneni Categorie:Episcopi ortodocși români Categorie:Decese pe 19 august Categorie:Români din secolul al XVII-lea Categorie:Români din secolul al XVIII-lea Categorie:Întâistătători ai Bisericii Române Unite cu Roma Categorie:Decese în Alba Iulia