O diviziune administrativă autonomă (denumită și zonă autonomă, entitate autonomă, unitate autonomă, regiune autonomă, subdiviziune autonomă, provincie autonomă sau teritoriu autonom) este o subdiviziune administrativă subnațională sau un teritoriu intern al unui stat suveran care beneficiază de un anumit grad de autonomie, respectiv de autoguvernare, în cadrul guvernului național.
Zonele autonome se deosebesc de alte unități constitutive ale unei federații (de exemplu, un stat sau o provincie) prin faptul că dispun de competențe speciale, adaptate situației lor specifice. De regulă, acestea sunt fie distincte din punct de vedere geografic față de restul statului, fie sunt populate de o minoritate națională care poate exercita un anumit grad de autoguvernare.
Transferul competențelor și funcțiilor de autoguvernare către astfel de subdiviziuni reprezintă o modalitate prin care un guvern național poate încerca să crească participarea democratică sau eficiența administrativă ori să reducă tensiunile și conflictele interne.
Statele care includ zone autonome pot avea forme de organizare precum federații asimetrice, federații sau confederații. Zonele autonome pot fi împărțite în autonomii teritoriale, autonomii teritoriale subregionale și autonomii locale.
Exemple de regiuni autonome: Insulele Åland (Finlanda) Insulele Feroe (Danemarca) Groenlanda (Danemarca) Trentino-Tirolul de Sud (Italia) Madeira (Portugalia) Azore (Portugalia) Regiunea Autonomă Maghiară (în a fost o regiune care a existat în România între septembrie 1952 și februarie 1968, compusă dintr-un teritoriu locuit de o majoritate secuiască. Regiunea Autonomă Evreiască (în limbile , idiș: ייִדישער אױטאָנאָמע געגנט – Iidișer Oitonome Gegnt) Regiunea Autonomă Bratislava Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia (în , în ), Republica Moldova