Ion Biberi (n. 21 iulie 1904, Turnu Severin — d. 27 septembrie 1990, București) a fost un prozator, eseist și critic literar român.
Biografie
A urmat Liceul Militar din Craiova, 1914-1921. A absolvit Facultatea de Medicină și Facultatea de Litere și Filozofie din București. Doctor în chirurgie, medic primar psihiatru. Debutează în literatură cu proze scurte, foarte apreciate de Tudor Arghezi, în prima serie a revistei Bilete de papagal, colaborează la reviste literare precum Revista Română, Kalende, Ramuri, ținând cronica ideilor la Viața Românească și a cărții franceze la Revista Fundațiilor. Romancier modernist (Proces, 1935), nuvelist (Oameni în ceață, 1937), este interesat de motivația psihică a experiențelor umane, de explorarea zonelor abisale ale subconștientului, angoasa, dar mai ales alienarea individului tensionînd spațiul epic. Imaginea romanelor sale, psihologică dar și estetică, de notatie joyceană, apropiindu-ne de André Gide, Robert Musil, Marcel Proust, rămîne în istoria literară, convingătoare și originală prin acuitatea observației lucide, îmbogățind profilul romanului nostru modern. Este autorul primului studiu admirativ despre metoda lui James Joyce, respinsă de Camil Petrescu.
Dezvoltată pe spații culturale vaste, de la clasicism și romantism, trecînd prin simbolism, suprarealism, pînă la existențialism și literatura absurdului, și în geografii diverse (franceză, germană, anglo-saxonă), eseistica sa se distinge mai des prin caracterul său interdisciplinar. Ion Biberi este autorul unei premise de sistem axiologic ce solicită abordarea operei din perspectiva multidimensională, începînd cu complexitatea biotipologică, profilul caracterologic, devenirea personalității autorului în timp și sfârșind cu integrarea operelor sale în sistemul valorilor naționale și universale. Este autorul unui faimos volum de interviuri intitulat Lumea de mâine în care, în 1947, 50 de intelectuali români își dau cu părerea asupra modului în care va arăta lumea de mâine. La câteva luni după apariție, regele Mihai este obligat să abdice iar prognozele intelectualilor, adunate în volum sunt spulberate.
Operă Nuvele
Oameni în ceață, 1937
Eseuri, studii literare
Arta de a trai, 1970 Essai sur la condition humaine, 1973 Eros, 1974 Thanatos, 1936 Études sur la littérature roumaine contemporaine, 1934, Profiluri literare franceze, 1945 Lev N. Tolstoi, 1947 Tudor Vianu, 1966 Pieter Bruegel cel Bătrîn, 1967 Hanibal, 1967 Poezia, mod de existență, 1968 Argonauții viitorului, 1971 Arta de a scrie si de a vorbi in public, 1972 Arta suprarealistă. Privire critică, 1973 Eseuri literare, filosofice, și artistice, 1982 Luminile capricornului, 1983 Ultimele eseuri, 1985
Romane
Proces, 1935, primul roman joycean românesc Cercuri în apă, 1939 Un om își trăiește viața, 1946 Destinul Aïsei, 1983
Interviuri cu personalități culturale
Lumea de mâine, interviuri, 1945 (reeditat, în 2001, la Editura Curtea Veche) Orizonturi spirituale. Dialoguri, 1968 Lumea de azi, interviuri, 1980
Premii și distincții Premiul Fundațiilor Regale pentru eseu (1936) Premiul Societății Scriitorilor Români (1938) Premiul special al Uniunii Scriitorilor (1979)
Note
Bibliografie Mihaela Albu, Ion Biberi, suferință și cunoaștere, Craiova, Fundația „Scrisul Românesc”, 2005
Legături externe Biografia autorului pe site-ul Editurii Curtea Veche
Categorie:Nașteri în 1904 Categorie:Nașteri pe 21 iulie Categorie:Decese în 1990 Categorie:Decese pe 27 septembrie Categorie:Absolvenți ai Facultății de Litere din București Categorie:Absolvenți ai Universității din București Categorie:Eseiști români Categorie:Oameni din Drobeta-Turnu Severin Categorie:Povestitori români Categorie:Romancieri români Categorie:Români de origine franceză