Paul Laurence Dunbar () a fost un poet, romancier și povestitor american de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Născut în Dayton, Ohio, din părinți care fuseseră sclavi în Kentucky înainte de Războiul Civil American, Dunbar a început să scrie povestiri și versuri când era copil. Și-a publicat primele poezii la vârsta de 16 ani într-un ziar din Dayton și a fost președinte al societății literare a liceului său.
Popularitatea lui Dunbar a crescut rapid după ce operele sale au fost lăudate de William Dean Howells, un important editor asociat cu . Dunbar a devenit unul dintre primii scriitori afro-americani care și-au stabilit o reputație internațională. Pe lângă poeziile, povestirile și romanele sale, el a scris și versurile pentru comedia muzicală (1903), primul musical afro-american produs pe Broadway în New York. Musicalul a fost mai târziu dus în turneu în Statele Unite și Regatul Unit. Suferind de tuberculoză, care pe atunci era incurabilă, Dunbar a murit în Dayton, Ohio, la vârsta de 33 de ani.
O mare parte din cele mai populare lucrări scrise de Dunbar în timpul vieții sale au fost scrise în „” asociat cu , deși a folosit și dialectul regional din Midwest al lui .Corrothers, James David. In Spite of the Handicap: An Autobiography. George H. Doran Company, 1916, pp. 143–147. Dunbar a scris unele poezii și romane și în engleza convențională și este considerat primul scriitor important de sonete afro-american. De la sfârșitul secolului al XX-lea, istoricii literaturii au devenit mai interesați de aceste alte lucrări.
Biografie
Tinerețea Paul Laurence Dunbar s-a născut pe Howard Street nr. 311, în Dayton, Ohio, la , din părinți care fuseseră sclavi în Kentucky înainte de Războiul Civil American.Alexander, 17. După ce a fost eliberată, mama sa, Matilda, s-a mutat la Dayton împreună cu alți membri ai familiei, inclusiv cu cei doi fii ai ei, Robert și William, din prima ei căsătorie. Tatăl lui Dunbar, Joshua, a fugit din sclavie în Kentucky înainte de încheierea războiului. El a ajuns în Massachusetts și s-a oferit voluntar pentru , una dintre primele două unități de negri care au luptat în război. Dunbar-tatăl a servit și în . Paul Dunbar s-a născut la șase luni după nunta lui Joshua cu Matilda, care a avut loc în Ajunul Crăciunului, 1871.
Căsnicia părinților lui Dunbar a fost una agitată, iar mama lui Dunbar l-a părăsit pe Joshua la scurt timp după ce a născut al doilea copil, o fiică.Alexander, 19. Joshua a murit pe , când Paul avea 13 ani.Wagner, 75.
Dunbar a scris prima sa poezie la vârsta de șase ani și și-a recitat poeziile în public prima oară la vârsta de nouă ani. Mama lui l-a ajutat cu școala, după ce a învățat și ea să citească special pentru aceasta. Ea citea adesea Biblia cu el și s-a gândit că ar putea deveni preot în ,Best, 13. primul cult organizat independent al negrilor din America, fondat în Philadelphia la începutul secolului al XIX-lea.
În anii petrecuți la Liceul Central din Dayton, Dunbar a fost singurul elev afro-american. A fost coleg de clasă și prieten cu Orville Wright."Paul Laurence Dunbar: Highlights of A Life", Wright State Universities, Special Collections & Archives. A fost bine primit în colectivitate și a fost ales președinte al societății literare a școlii, apoi a devenit redactor al ziarului școlii și membru al clubului de ."Paul Laurence Dunbar", Poetry Foundation.
Cariera de scriitor miniatura| Universitatea Howard 1900 – poză de clasă cu Dunbar în dreapta spate La vârsta de 16 ani, Dunbar a publicat poeziile „” și „” în 1888 în ziarul The Herald din Dayton. În 1890, Dunbar a scris și editat The Tattler, primul ziar săptămânal afro-american din Dayton. El a fost tipărit de compania recent fondată de cunoștințele lui din liceu, Wilbur și Orville Wright. Ziarul a funcționat doar șase săptămâni.
După ce și-a terminat educația formală în 1891, Dunbar și-a luat un loc de muncă ca liftier, câștigând un salariu de patru dolari pe săptămână. Sperase să studieze dreptul, dar nu a putut să o facă din cauza posibilităților financiare limitate ale mamei sale. Discriminarea rasială i-a restricționat și posibilitățile de angajare. Dunbar era liftier în aceeași clădire în care tatăl Evei Best conducea un birou de arhitectură, iar ea a luat contact cu Dunbar și cu eforturile lui literare văzându-l în clădirea tatălui ei. Ea a fost printre primele persoane care au recunoscut poezia lui Dunbar și a avut influență în aducerea lui în fața publicului.
În 1892, Dunbar a cerut fraților Wright să-l ajute să-și publice sub formă de carte poeziile lui în dialect, dar frații nu aveau o instalație care să poată tipări cărți. Ei i-au sugerat să meargă la Editura , care, în 1893, a tipărit prima colecție de poezie a lui Dunbar, . Dunbar a subvenționat tipărirea cărții și și-a câștigat rapid investiția în două săptămâni, vânzând personal copii, Wagner, 76. adesea pasagerilor din liftul său. Alexander, 38.
Secțiunea („Stejar”) era mai mare și consta din versuri tradiționale, în timp ce secțiunea mai mică, („Iedera”), conținea poezii ușoare scrise în dialect. Lucrarea a atras atenția lui , popularul „Poet hoosier”. Atât Riley, cât și Dunbar scriau poezii atât în engleza standard, cât și în dialecte.
Talentul lui literar a fost recunoscute, și mai multe persoane în vârstă s-au oferit să-l ajute financiar. Avocatul Charles A. Thatcher s-a oferit să plătească pentru facultate, dar Dunbar a vrut să continue cu scrisul, deoarece fusese încurajat de vânzările poeziei lui. Thatcher a ajutat la promovarea lui Dunbar, organizând lecturări ale poeziei lui în orașul mai mare Toledo, la „biblioteci și adunări literare”. Psihiatrul Henry A. Tobey s-a interesat și el și l-a ajutat pe Dunbar cu distribuirea primei sale cărți în Toledo și, uneori, oferindu-i ajutor financiar. Împreună, Thatcher și Tobey au susținut publicarea celei de-a doua colecții de versuri a lui Dunbar, (1896).
Deși a publicat frecvent poezii și, ocazional, le-a lecturat în public, Dunbar a avut dificultăți în a se întreține pe sine și pe mama sa. Multe dintre eforturile sale erau neplătite și nu se pricepea să-și limiteze cheltuielile, ajungând înglodat în datorii până la mijlocul anilor 1890.Alexander, 94.
Pe , romancierul, editorul și criticul William Dean Howells a publicat o recenzie favorabilă a celei de a doua cărți a lui Dunbar, , în . Influența lui Howells a atras atenția națională asupra scrierilor poetului.Wagner, 77. Deși Howell a lăudat și „gândirea sinceră și sentimentul adevărat” din poeziile tradiționale ale lui Dunbar, el a lăudat în special poeziile în dialect.Nettels, 80–81. În această perioadă, exista o apreciere specială pentru cultura populară și se credea că dialectul negrilor exprimă un aspect al acesteia. Noua faimă literară i-a permis lui Dunbar să publice primele două cărți sub formă de volum, intitulat , cu o introducere scrisă de Howells.
Dunbar a menținut o prietenie pe viață cu frații Wright. Prin poezia sa, i-a cunoscut și a devenit asociat cu liderii negri Frederick Douglass și Booker T. Washington și a fost apropiat de contemporanul său . Dunbar a devenit prieten și cu Brand Whitlock, un jurnalist din Toledo care a plecat să lucreze la Chicago. Whitlock s-a intrat în guvernul statului și a avut o carieră politică și diplomatică.Paul Laurence Dunbar, Printed Material
Până la sfârșitul anilor 1890, Dunbar a început să exploreze povestirea și romanul; în cel din urmă, el a început să prezinte frecvent personajele societatea albă.
Lucrările mai târzii dreapta|miniatura| Schiță din 1897 de Norman B. Wood Dunbar a fost prolific în timpul carierei sale relativ scurte: a publicat o duzină de cărți de poezie, patru cărți de povestiri, patru romane, versuri pentru un musical și o piesă de teatru.
Prima sa colecție de povestiri, (1898), o „examinare dură a prejudecăților rasiale”, a avut recenzii favorabile.
Nu la fel s-a întâmplat cu primul său roman, (1898), pe care criticii l-au descris drept „plictisitor și neconvingător”. Dunbar explora dificultățile spirituale ale unui pastor alb, Frederick Brent, care fusese abandonat în copilărie de tatăl său alcoolic și crescut de o femeie albă necăsătorită, Hester Prime. (Atât numele pastorului, cât și al femeii aminteau de Litera stacojie a lui Nathaniel Hawthorne, unde exista un personaj central numit Hester Prynne.) Cu acest roman, Dunbar a fost remarcat ca fiind unul dintre primii afro-americani care au trecut „” scriind o lucrare exclusiv despre societatea albilor. Criticii de la acea vreme s-au plâns în principal de felul în care a tratat materialul, nu de subiectul abordat. Romanul nu a fost un succes comercial.
Următoarele două romane ale lui Dunbar au explorat și ele vieți și probleme din cultura albilor, iar unii critici contemporani au considerat că și acestea lăsau de dorit. Cu toate acestea, criticul literar susține că unul dintre acestea, , culminează ca o învățătură morală despre puterea rușinii – o componentă esențială a mentalității de țap ispășitor – de a limita capacitatea legii de a face dreptate.
În colaborare cu compozitorul și , care a scris libretul, Dunbar a scris versurile pentru , primul musical scris și interpretat în întregime de afro-americani. A fost produs pe Broadway în 1903; comedia muzicală a făcut un turneu de succes în Anglia și Statele Unite pe o perioadă de patru ani și a fost una dintre cele mai de succes producții teatrale ale vremii sale.Riis, Thomas L., Just Before Jazz: Black Musical Theater in New York, 1890–1915 (Smithsonian Institution Press: London, 1989), p. 91.
Eseurile și poeziile lui Dunbar au fost publicate pe scară largă în principalele reviste ale zilei, inclusiv , Saturday Evening Post, Denver Post, și altele. În timpul vieții sale, comentatorii au observat adesea că Dunbar părea a fi un negru african pur, într-o perioadă în care mulți membri de frunte ai comunității afro-americane erau în special de , adesea cu o considerabilă ascendență europeană.
În 1897, Dunbar a călătorit în Anglia pentru un turneu literar; și-a recitat lucrările pe circuitul londonez. L-a cunoscut acolo pe tânărul compozitor de culoare , care a pus pe muzică unele dintre poeziile lui Dunbar. Coleridge-Taylor a fost influențat de Dunbar să folosească cântece și melodii africane și ale negrilor americani în compozițiile lui viitoare. Tot la Londra, dramaturgul afro-american a organizat o sesiune comună de recitare de poezie pentru Dunbar și Coleridge-Taylor, sub patronajul lui John Hay, un fost consilier al președintelui Abraham Lincoln și, la acea vreme, ambasador american în Regatul Unit. Downing s-a ocupat și cu cazarea lui Dunbar la Londra, în timp ce poetul lucra la primul său roman, (1898).
Dunbar a fost activ în domeniul drepturilor civile și al emancipării culturale a afro-americanilor. El a participat la întâlnirea din pentru a celebra memoria aboliționistului Frederick Douglass. Participanții au colaborat pentru a fonda sub conducerea lui .Seraile, William. Bruce Grit: The Black Nationalist Writings of John Edward Bruce. University of Tennessee Press, 2003. p. 110–111
Căsătoria și sănătatea în declin dreapta|miniatura| Mormântul lui Dunbar la cimitirul Woodland, 2007 După ce s-a întors din Regatul Unit, Dunbar s-a căsătorit cu , pe . Ea era o profesoară și poetă din New Orleans pe care o cunoscuse cu trei ani mai devreme.Wagner, 78. Dunbar a numit-o „cea mai dulce și mai deșteaptă fată pe care am văzut-o vreodată”.Best, 81. Absolventă a Universității Straight (acum Universitatea Dillard), un colegiu istoric al negrilor, Moore este cunoscută în special pentru colecția ei de nuvele, . Ea și soțul ei au scris și cărți de poezie ca piese însoțitoare. O relatare a dragostei, vieții și căsătoriei lor a fost prezentată în , o piesă din 2001 de Kathleen McGhee-Anderson."Color Bind", Review: Oak and Ivy , "Best of St. Louis", Riverfront Times, February 14, 2004.