Antilopa tsipi sau săritoare (Antidorcas marsupialis), numită și springbok (în afrikaans sau olandeză: spring = săritură; bok = antilopă sau capră), este o specie de antilopă care trăiește în principal în sudul și sud-vestul Africii. Specia a fost descrisă pentru prima dată de zoologul german Eberhard August Wilhelm von Zimmermann în anul 1780. În prezent, sunt recunoscute trei subspecii. Fiind o antilopă zveltă, cu picioare lungi, antilopa tsipi atinge o înălțime la greabăn de 71 până la 86 cm și o greutate cuprinsă între 27 și 42 kg. Ambele sexe prezintă o pereche de coarne negre, curbate spre spate, cu o lungime de 35 până la 50 cm.

Descriere

Antilopa tsipi este un animal zvelt, cu picioare și gât lungi. Atât masculii, cât și femelele ating o înălțime la greabăn de 71–86 cm, lungimea corpului (de la cap la coadă) fiind de obicei între 1,2 și 1,5 m. Greutatea ambelor sexe variază între 27 și 42 kg. Coada, lungă de 14 până la 28 cm, se termină cu un ciuf scurt și negru.

Între cele trei subspecii există diferențe majore în ceea ce privește dimensiunea și greutatea. Un studiu a centralizat măsurătorile medii ale corpului pentru fiecare dintre acestea: Antidorcas marsupialis angolensis: masculii au o înălțime la greabăn de 84 cm, în timp ce femelele au 81 cm. Masculii cântăresc în jur de 31 kg, iar femelele 32 kg. Antidorcas marsupialis hofmeyri: este cea mai mare subspecie. Masculii au o înălțime de aproape 86 cm, în timp ce femelele sunt vizibil mai scunde, având 71 cm. Masculii sunt mai grei decât femelele, cântărind 42 kg față de cele 35 kg ale femelelor. Antidorcas marsupialis marsupialis: este cea mai mică subspecie. Masculii au 75 cm înălțime, iar femelele 72 cm. Greutatea medie a masculilor este de 31 kg, în timp ce a femelelor este de 27 kg.

Un alt studiu a demonstrat o corelație strânsă între masa corporală a acestor antilope și disponibilitatea proteinelor în alimentația lor pe timp de iarnă.

Pe fața albă a antilopei se întind dungi închise la culoare, din colțul ochilor până la gură, iar fruntea este marcată de o pată de o nuanță similară. La exemplarele tinere, atât dungile, cât și pata de pe frunte sunt maro-deschis. Urechile, înguste și ascuțite, au o lungime de 15–19 cm. În mod obișnuit, blana antilopei este maro-deschis, prezentând o bandă orizontală de un maro-roșiatic închis care pornește de la partea superioară a piciorului din față până la fese, separând spatele închis la culoare de abdomenul alb. Coada (cu excepția ciufului negru din vârf), fesele, partea interioară a picioarelor și crupa sunt complet albe.

În unele ferme din Africa de Sud s-au selectat artificial alte două varietăți: una complet neagră și una complet albă. Deși se nasc cu un luciu negru intens, exemplarele adulte de tsipi negru capătă o nuanță ciocolatie și dezvoltă un semn alb pe față pe măsură ce înaintează în vârstă. Tsipiul alb, așa cum îi spune și numele, este preponderent alb, având o dungă de un cafeniu-deschis pe flancuri.

Pielea de pe mijlocul spatelui este pliată spre interior și acoperită cu fire de păr alb lungi de 15 până la 20 cm, care se ridică cu ajutorul mușchilor erectori ai părului (găsiți între foliculii piloși). Acest păr alb este aproape complet mascat de firele maro din jur până când pliul se deschide – o caracteristică majoră care distinge această antilopă de gazele.

Ambele sexe au coarne negre, lungi de aproximativ 35–50 cm, care sunt drepte la bază și apoi se curbează spre spate. În cazul subspeciei A. m. marsupialis, femelele au coarne mai subțiri decât masculii, lungimea acestora fiind de doar 60-70% din cea a coarnelor masculine. Coarnele au o circumferință de 71–83 mm la bază, subțiindu-se până la 56–65 mm spre vârf. La celelalte două subspecii, coarnele ambelor sexe sunt aproape identice. Urma lăsată de copită este îngustă, ascuțită și are o lungime de 5,5 cm.

Comportament

Antilopele sunt active în special în zorii zilei și la amurg. Activitatea lor este influențată direct de vreme: când este foarte cald, acestea se pot hrăni pe timpul nopții, în timp ce în lunile mai reci pot deveni active chiar și la mijlocul zilei. În perioadele de repaus, se adăpostesc la umbra copacilor sau a tufișurilor, iar când vremea este mai răcoroasă, adesea se întind direct în spații deschise.

Structura socială a antilopei este similară cu cea a gazelei Thomson. Turmele mixte sau haremurile au un raport de aproximativ trei femele la un mascul (3:1); de asemenea, se pot observa și grupuri formate exclusiv din masculi celibatari. În sezonul de împerechere, masculii se adună de regulă în turme și cutreieră teritoriile în căutare de partenere. Femelele trăiesc alături de puii lor în turme în care masculii dominanți își fac apariția foarte rar.

Masculii teritoriali strâng la un loc turmele de femele care le pătrund în teritoriu și țin la distanță masculii celibatari. Mamele și puii se pot aduna în „turme-creșă”, separate de haremuri și de grupurile de celibatari. După înțărcare, femelele tinere rămân alături de mamele lor până la nașterea următoarei generații de pui, în timp ce tinerii masculi se alătură grupurilor de celibatari. În timpul rutului (perioada de împerechere), masculii își stabilesc teritorii cu suprafețe cuprinse între 10 și 70 de hectare, pe care le marchează prin urină și prin depunerea unor grămezi mari de balegă. Masculii din teritoriile învecinate se luptă frecvent pentru accesul la femele; în timpul acestor confruntări, ei își încrucișează coarnele, răsucindu-le și împingându-se reciproc pentru a face pârghie, acțiuni intercalate cu lovituri bruște de împungere. În acest timp, femelele se deplasează liber prin teritoriile diferiților masculi.

În afara perioadei de rut, turmele mixte pot număra de la doar 3 până la 180 de indivizi, în timp ce grupurile de masculi celibatari nu depășesc, de regulă, 50 de exemplare. Haremurile și turmele-creșă sunt mult mai mici, incluzând de obicei cel mult 10 indivizi.

Galerie

Note

Legături externe

Categorie:Antilopinae Categorie:Mamifere din Africa subsahariană Categorie:Mamifere descrise în 1780