Masacrul de la München descrie atacul terorist palestinian asupra delegației sportive israeliene în timpul Jocurilor Olimpice de vară din 1972 de la München. Unsprezece membri ai delegației israeliene au fost uciși; trei dintre ei erau născuți în România (Andre Spitzer, Kehat Shorr și Iosef Gutfreund). Poliția vest-germană a întreprins o încercare eșuată de a-i elibera pe ostatecii israelieni, în cadrul căreia au fost omorîți majoritatea ostatecilor, un polițist german, precum și 5 din cei 8 teroriști din organizația palestiniană Septembrie Negru. CeIlalți trei teroriști au fost capturați, dar au fost eliberați ulterior de autoritățile vest-germane în schimbul unui avion Lufthansa capturat de alți teroriști palestinieni.
Desfășurare În satul olimpic În seara zilei de 4 septembrie, delegația israeliană a vizionat filmul „Scripcarul pe acoperiș” (care îl avea ca actor principal pe israelianul Shmuel Rodensky), după care s-a întors în satul olimpic.Reeve, Klein and Groussard
În zorii zilei următoare, la ora 4:30, când sportivii dormeau, 8 membri ai grupării teroriste palestiniene Septembrie Negru, îmbrăcați în treninguri negre și, purtând sacoșe pline cu armament - adus prin contrabandă în bagajul diplomatic bulgăresc - s-au cățărat peste gardul înalt de 2 metri și au intrat, cu ajutorul unor chei furate, în clădirea din Connolystraße nr. 31, unde erau cazați sportivii israelieni.
Arbitrul de lupte Yossef Gutfreund i-a auzit pe teroriștii care încercau să intre în două apartamente de la etajul 1, unde erau cazați antrenorii și oficialii delegației. El a deschis ușa și a văzut mascați înarmați, așa că a strigat să-i avertizeze pe ceilalți din cameră. Antrenorul de haltere Tuvia Sokolovsky a spart un geam și a sărit afară. Antrenorul de lupte Moshe Weinberg i-a atacat pe teroriști, dar a fost împușcat în obraz, după care a fost amenințat să le arate unde erau și alți israelieni. Din apartamentul unde dormeau halterofilii și luptătorii, teroriștii au mai luat 6 ostateci și, când s-au reîntors înspre camera antrenorilor, Weinberg i-a atacat din nou pe teroriști, dând ocazie unui luptător, Gad Tsobari, să evadeze prin garajul subteran.Article din arhivele CBC thumb|left|Clădirea din Satul olimpic unde au fost luați ostateci israelienii Ca luptător antrenat, Weinberg l-a răpus cu mâinile goale pe unul dintre teroriști și l-a tăiat pe un altul cu un cuțit, dar a fost apoi împușcat. Halterofilul Yossef Romano a atacat și rănit un alt terorist, dar a fost împușcat și el, după care a fost castrat.
Gutfreund, cel mai mare dintre ostateci a fost legat de un scaun, iar ceilalți 8 ostateci au fost legați la mâini și glezne și puși să șadă câte 4 pe cele două paturi din camera lui Springer și Shapira. Ca avertisment pentru ceilalți ostateci, corpul neînsuflețit al lui Romano a fost lăsat să stea la picioarele unuia dintre paturi.
Dintre ceilalți membri ai delegației israeliene, unii reușiseră să se ascundă, iar Shaul Ladany, un atlet la proba de marș, a reușit să sară de pe balcon și să fugă prin grădina clădirii.
Teroriștii Teroriștii au fost ulterior identificați ca fiind: Lutif Afif (Isa), conducătorul grupului, Yusuf Nazal (Tony), Afif Ahmed Hamid (Paolo), Halid Jawad (Salah), Ahmed Cic Taha (Abu Hala), Mohamed Safady (Badran), Adnan Al-Gașey (Denawi) și vărul lui, Jamal Al-Gașey (Samir). Afif, Nazal și încă unul din grup, lucraseră în satul olimpic în diferite ipostaze, adunând informații pentru operațiune. Celialți membri ai grupului veniseră la München în zilele premergătoare atacului.
Negocierile Au fost eliberați nevătămați de către teroriști toți membrii delegațiilor Uruguayului și a Hong Kong-ului, care erau găzduiți și ei în aceeași clădire cu israelienii,
Teroriștii au revendicat eliberarea și acces liber în Egipt a 234 de palestinieni din închisori israeliene și, a doi teroriști germani din RAF, Andreas Baader și Ulrike Meinhof, deținuți în Germania.
Israelul a refuzat să negocieze cu teroriștii. Cancelarul Willy Brandt și ministrul de interne Hans-Dietrich Genscher au refuzat o ofertă a Israelului de a trimite un comando de luptători în Germania.Reeve, Simon. One Day in September, 2001. Germanii spun că o astfel de ofertă din partea Israelului nu a existat.
Șeful poliției din München și ministrul de interne al Bavariei au fost negociatorii principali în timpul crizei. Magdi Gohary și Mohamad Kadif, ambii activiști egipteni ai Ligii Arabe și A.D. Touny, un membru egiptean al Comitetului Olimpic Internațional, au încercat și ei să îi convingă pe teroriști să îi elibereze pe ostateci, dar aceștia au refuzat chiar și răscumpărarea cu sume nelimitate de bani și substituirea ostatecilor israelieni cu ostateci germani cu funcții înalte.Cooley
Un grup de polițiști de frontieră germani îmbrăcați în treninguri și înarmați cu puști-mitraliere au fost trimiși la satul olimpic, dar erau insuficient pregătiți pentru o astfel de situație. Când teroriștii i-au văzut, au amenințat că vor ucide ostatecii dacă polițiștii nu se retrag, așa că polițiștii s-au retras și și-au părăsit pozițiile.
În timpul crizei, negociatorii au cerut să vorbească direct cu ostatecii, ca să se convingă că mai erau în viață. Antrenorul de scrimă Andre Spitzer (care vorbea germana fluent) și Kehar Shorr, un membru mai în vârstă al delegației israeliene, au fost duși pentru câteva minute la o fereastră de la etajul doi, cu teroriști înarmați în spate, dar, când Spitzer a încercat, ca răspuns la o întrebare, să relateze cele întâmplate, un terorist l-a lovit cu patul puștii în cap și l-a tras înapoi de la fereastră. Genscher și Walter Tröger, primarul satului olimpic, au fost lăsați să intre pentru câteva minute în camera cu ostateci, unde au vorbit cu ei. Au observat că unii dintre ostateci fuseseră maltratați de teroriști, iar David Berger fusese împușcat în umăr.
Relocarea și pregătirea încercării de eliberare La ora 6 PM, teroriștii au cerut să fie lăsați să plece cu ostatecii în Egipt. La ora 10:10 PM, un autobuz a transportat grupul spre două elicoptere care urmau să îi ducă la baza NATO de la Fürstenfeldbruck.
Germanii îi convinseseră pe teroriști că aeroportul de la Fürstenfeldbruck ar fi o soluție mai bună decât cel de la Riem, unde teroriștii ceruseră inițial să fie duși; ambele se află lângă München. Autoritățile germane plănuiau să îi atace pe teroriști, baza de la Fürstenfeldbruck fiind mai propice pentru aceasta. Fusereră aleși cinci țintași considerați de elită, aceștia exersând tirul sportiv la țintă în timpul lor liber.TIME article, part 5 , 5 august 2002 Unul dintre ei a zis în timpul unei investigații germane ulterioare că el nu se considera țintaș de elită.CBS News article on 2002 comemoration of the massacre, 5 September 2002
Un Boeing 727 a fost plasat pe pista de decolare cu 5-6 polițiști îmbrăcați ca membrii ai echipajului. Issa și Tony urmau să inspecteze avionul înainte de îmbarcarea grupului. Planul era ca cei doi teroriști să fi imobilizați în interiorul avionului, iar țintașii de elită să îi împuște pe restul teroriștilor lângă elicoptere.
Genscher și Tröger spuseseră că nu văzuseră decât 4-5 teroriști când vizitaseră ostatecii în cameră. Cu ocazia transferului ostatecilor din autobuz spre elicoptere, autoritățile germane și-au dat seama că de fapt aveau de a face cu 8 teroriști.
Schimbul de focuri Elicopterele au aterizat cu puțin după ora 10:30 PM la Fürstenfeldbruck. 4 teroriști i-au ținut ostateci pe piloții elicopterelor. Issa și Tony s-au dus în avion să-l inspecteze. Văzând că avionul este gol și crezând că fuseseră prinși într-o cursă, au început să fugă înapoi, înspre elicoptere. Unul dintre țintași a încercat să îl împuște pe Issa, dar, pe întuneric, l-a împușcat din greșeală pe Tony în picior. Atunci s-a ordonat și celorlalți țintași să deschidă focul. Doi dintre teroriștii care îi păzeau pe piloții de elicoptere au fost uciși, iar un polițist german, Anton Fliegerbauer, care se afla în turnul de control, a fost împușcat în schimbul de focuri. Piloții de elicoptere au fugit, dar ostatecii care erau legați în elicoptere nu au avut nici o șansă, deși unii încercaseră să își desfacă legăturile cu dinții.Groussard
Germanii, care nu pregătiseră transportoare autoblindate pentru operațiune, au cerut să vină asfel de vehicule la aeroport, dar din cauza ambuteiajului acestea au ajuns la aeroport doar spre mijlocul nopții. Când teroriștii le-au văzut au început să îi împuște pe ostatetici.
Issa a fugit pe pista de decolare trăgând în polițiști, care l-au omorât. Khalid Jawad a încercat să fugă, dar a fost omorât și el.
Trei dintre teroriștii rămași în viață stăteau culcați la pământ, doi prefăcându-se a fi morți, și au fost arestați. Tony a reușit să fugă, dar a fost depistat după 40 de minute cu ajutorul câinilor de poliție și a murit într-un schimb de focuri cu poliția.
Efectul asupra olimpiadei din 1972 Competițiile au fost suspendate și pe data de 6 septembrie s-a ținut o pomenire cu 80.000 de participanți și 3.000 de sportivi.
Willy Daume, președintele comitetului organizatoric german, a dorit să oprească Jocurile, dar Avery Brundage, președintele Comitetului Olimpic Internațional, a ținut să fie continuate. Brundage stated "The games must go on, and we must... and we must continue our efforts to keep them clean, pure and honest."http://www.upi.com/Audio/Year_in_Review/Events-of-1972/1972-Election/12305688736666-2/#title "Munich Crisis" Guvernul israelian și șeful delegației israeliene au susținut și ei continuarea Jocurilor.
Pe 6 septembrie, după pomenire, ceilalți membri ai delegației israeliene s-au întors acasă. Delegația egipteană s-a întors acasă pe 7 septembrie, spunând că se tem de o acțiune de răzbunare.Guardian article on the massacre, 7 September 1972 Și membri ai altor delegații s-au întors acasă, de exemplu delegațiile Filipinelor și ale Algeriei, precum și unii membri ai delegațiilor Olandei și Norvegiei.
Bilanțul masacrului Masacrul s-a soldat cu moartea a 11 membri ai delegației israeliene și a unui polițist vest-german. 5 din cei 8 teroriști din organizația palestiniană Septembrie Negru au fost și ei uciși de polițiști vest-germani în cadrul încercării eșuate de a elibera ostatecii israelieni.
Reacții politice Golda Meir, prim-ministrul Israelului, a apelat la celelalte țări să condamne actele criminale care au fost comise. Regele Hussein al Iordaniei a fost singurul lider arab care a criticat public masacrul, a spus că a fost „o crimă barbară împotriva civilizației... comisă de niște minți bolnave”.
Urmări politice; soarta teroriștilor implicați Cadavrele celor cinci teroriști au fost duse în Libia, unde au fost înmormântate cu onoruri militare.
Cei trei teroriști capturați au fost eliberați ulterior de autoritățile vest-germane. Pe data de 29 octombrie, un avion al companiei aeriene germane Lufthansa a fost deturnat, teroriștii cerând eliberarea celor trei teroriști palestinieni arestați în Germania. Doi dintre ei, Safady și the Al-Gasheys, au fost eliberați imediat, și au fost primiți ca niște eroi în Libia.
Replică militară a Israelului Ca replică la masacru, Israelul a efectuat în principal două operațiuni: o infiltrare în Liban în 1973, operațiune cunoscută sub numele de „Primăvara tinereții” (ebraică: מבצע אביב נעורים), și o operațiuneal de pedepsire a celor responsabili, cu numele „Mânia lui Dumnezeu” (ebraică: מבצע זעם האל, Mivtza Za'am Ha'el).
Pe data de 9 septembrie 1972, avioane de bombardament israeliene au atacat baze de instrucție militară palestiniene în Siria și Liban.
Golda Meir și Comitetul pentru apărare israelian au autorizat serviciul secret israelian Mossad să efectueze operațiuni de găsire și pedepsire a celor responsabili pentru masacru.Morris În aceste eforturi posibil că Mossadul a fost ajutat de către agenți ai serviciului din Europa.“Munich: Mossad breaks cover” by Ewen MacAskill and Ian Black, The Guardian, 26 ianuarie 2006