În lingvistică, juxtapunerea sau parataxa este alăturarea a două entități (cuvinte, propoziții, fraze) fără vreun cuvânt intermediarDupă Constantinescu-Dobridor 1980, p. 258, în afara informațiilor din surse indicate separat..
Juxtapunerea poate fi un procedeu sintactic, prin alăturarea unor entități ca:
două sau mai multe cuvinte într-o enumerare: She bought tea, coffee, eggs, milk „(Ea) a cumpărat ceai, cafea, ouă, lapte” (coordonare prin juxtapunere)Crystal 2008, p. 350.; un cuvânt regent și un cuvânt subordonat primului, de exemplu un substantiv și atributul său: carte frumoasă, data sosirii (subordonare prin juxtapunere)Avram 1997, p. 349.; un cuvânt și o propoziție atributivă subordonată acestuia: the bus I caught „autobuzul pe care l-am luat” (subordonare prin juxtapunere)Crystal 2008, p. 411.; două propoziții într-o frază: Copilul e cuminte, învață bine, scrie poeziiAvram 1997, p. 410., I came; I saw; I conquered „Am venit; am văzut; am învins” (coordonare prin juxtapunere);
Juxtapunerea sintactică poate fi nemarcată (carte frumoasă, the bus I caught) ori marcată cu virgulă, punct și virgulă sau două puncte.
Pot fi juxtapuse și două fraze: Aș vrea să știu: – Vii cu mine sau rămâi acasă?
Juxtapunerea este nu numai un procedeu sintactic, ci și de formare a cuvintelor prin compunere. Exemple de cuvinte compuse prin juxtapunere sunt locotenent-colonel, franco-român, București-NordConstantinescu-Dobridor 1980, p. 89..
Referințe
Surse bibliografice
Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, București, Humanitas, 1997, ISBN 973-28-0769-5 Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Mic dicționar de terminologie lingvistică, București, Albatros, 1980 Crystal, David, A Dictionary of Linguistics and Phonetics (Dicționar de lingvistică și fonetică), ediția a VI-a, Blackwell Publishing, 2008, ISBN 978-1-4051-5296-9 (accesat la 10 noiembrie 2018)
Categorie:Lexicologie Categorie:Sintaxă