Rotiferele (Rotifera sau Rotatoria) (din latina rota = roată + ferre = a purta) sunt o încrengătură de nevertebrate acvatice microscopice, înrudite cu nematodele, nesegmentate, pseudocelomate, cu dimensiuni între 0,04–3 mm, cu corpul alungit, cilindric sau mai rar sferic, având la partea anterioară una sau două coroane de cili puternici, care se învârtesc ca o roată, de unde și numele, servind la antrenarea particulelor alimentare spre gură și la mișcare. Se cunosc circa 2 500 specii, majoritatea de apă dulce, puține marine, litorale și terestre (în mușchi, licheni). Unele dintre rotifere sunt forme libere, fie plutitoare sau înotătoare (planctonice), fie târându-se pe fundul apei (bentonice). Alte forme bentonice sunt sesile, adică fixate pe fundul apei prin extremitatea lor posterioară și, în cele mai dese cazuri, înconjurate de tuburi protectoare. Puține specii sunt parazite, unele la plante, altele la animale.
Corpul rotiferelor este împărțit în trei părți distincte: una anterioară, numită regiunea cefalică (cap), una mijlocie, numită trunchi și una posterioară, numită picior (coadă). Piciorul se termină de obicei cu o furcă, constituită din 2-4 degete, la extremitatea cărora se deschide câte o glandă cimentară (pedioasă). Cu ajutorul secreției produsă de aceste glande, animalul se poate fixa temporar pe suport. Extremitatea cefalică și piciorul poate fi retras în interiorul corpului prin telescoparea inelelor cuticulare, cu ajutorul unor mușchi speciali.
Organul caracteristic al rotiferelor este aparatul rotator, situat în regiunea cefalică, cu ajutorul căruia se deplasează activ în masa apei. Aparatul rotator este format din una sau două coroane concentrice de ciliatură: trocus (situat preoral) și cingul (situat postoral), între care se găsește un șanț. Corpul este acoperit la mai multe specii de o platoșă cuticulară numită lorica.
Rotiferele au un număr definit, specific, de celule. Astfel, Epiphanes senta are 959 celule.
Aparatul digestiv este format din orificiul bucal, faringe, esofag, stomac, intestin, cloacă, care se deschide la exterior prin orificiul anal. În faringe se află un aparat masticator, numit mastax, care constă din 7 piese numite trofi sau maxile: una impară, fulcru, 2 rami, 2 unci și 2 manubrii. Fulcrul și ramii formează incusul (nicovala), iar uncii și manubriile maleusul (ciocanul).
Aparatul respirator și circulator nu există. Aparatul excretor este reprezentat prin protonefridii și este format din 4-50 celule cu flamură vibratilă, două tuburi colectoare ce se unesc într-o vezică urinară care se deschide printr-un tub scurt în cloacă pe partea ventrală.
Organele de simț sunt reprezentate prin unul sau doi oceli, situați pe aparatul rotator și prin palpii ciliați. Sistemul nervos este format din ganglionul cerebroid, ganglionul mastaxului, ganglionul pedios. Ganglionul cerebroid este legat de ganglionul pedios prin două cordoane nervoase laterale.
Aparatul genital feminin la monogononte este format dintr-un singur ovar sincițial și un vitelariu (germovitelariu) alcătuit din ovogonii degenerate, care se continuă cu un oviduct ce se deschide în cloacă, înaintea orificiului excretor; bdeloidele au germovitelariu pereche și un oviduct comun. Masculii nu se cunosc la bdeloide, la monogononte masculii sunt pigmei și au un singur testicul, un conduct spermatic, un gonopor și un cir sau penis. La seisonide masculii și femelele sunt aproape identici, gonadele sunt perechi la masculi și la femele; ovarele sunt lipsite de vitelariu. Fecundația se face prin impregnare hipodermică: penisul înțeapă corpul femelei într-un punct oarecare, injectând sperma în pseudocel.
Rotiferele au o durată de viață scurta, de 2-3 săptămâni. În perioada caldă a anului se dezvoltă mai multe generații succesive. Iarna sau în timpul secetei rezistă sub formă de ouă. Din astfel de ouă, numite ouă durabile, ies primăvara numai femele, care se înmulțesc toată vara partenogenetic, adică fără prezența masculilor. Când condițiile de mediu se schimbă, în special când temperatura apei ajunge maximă, ceea ce se întâmplă de obicei vara, tot partenogenetic apar și masculii care se împerechează imediat cu femelele generației care le-au dat naștere. Ouăle rezultate în urma fecundării rezistă peste iarnă, din ele se dezvoltă o nouă generație de femele în primăvara următoare.
Hrana rotiferelor constă din microorganisme vegetale sau animale, care sunt aduse la gură o dată cu curentul de apă produs de organul rotator. Rotiferele constituie o bună parte a microplanctonului și o hrană prețioasă pentru animale, în special pentru puietul mic de pește, ceea ce este foarte important pentru piscicultură. Prin modul lor de hrană, ele contribuie la curățirea apelor de bacteriile cu care se hrănesc.
Scurt istoric
Caracterizare generală
Morfologia externă
Structura și organizația internă Tegumentul Musculatura Aparatul digestiv Aparatul respirator Aparatul circulator Aparatul excretor Sistemul nervos Organele de simț
Reproducerea
Cicluri de dezvoltare
Ecologie
Importanța rotiferelor
Clasificarea și sistematica rotiferelor După Marius Skolka, rotiferele se împart în două clase: Pararotatoria (Prorotatoria) și Eurotatoria.Marius Skolka. Zoologia nevertebratelor. Universitatea “Ovidius” Constanța. 2003
Clasa Eurotatoria Subclasa Monogononta Ordinul Flosculariacea (= Monimotrochida) Familia Testudinellidae Familia Flosculariidae Familia Conochilidae Familia Hexarthridae Familia Filiniidae Ordinul Collothecacea (= Paedotrochida) Familia Collothecidae Familia Atrochidae Ordinul Ploimida (= Ploima) Familia Epiphanidae Familia Brachionidae Familia Euchlanidae Familia Mytilinidae Familia Trichotridae Familia Colurellidae Familia Lecanidae Familia Proalidae Familia Lindiidae Familia Notommatidae Familia Birgeidae Familia Trichocercidae Familia Gastropodidae Familia Tylotrochidae Familia Synchaetidae Familia Asplanchnidae Familia Dicranophoridae Familia Microcodinidae Subclasa Digononta (= Bdelloidea) Ordinul Bdelloida Familia Habrotrochidae Familia Philodinidae Familia Adinetidae Familia Philodinavidae Clasa Pararotatoria (=Seisonidea) Ordinul Seisonida (= Seisona) Familia Seisonidae
Clasificarea rotiferelor după Zhi-Qiang ZhangZhi-Qiang Zhang. Animal biodiversity: An outline of higher-level classification and survey of taxonomic richness. 2011
Încrengătura Rotifera (Cuvier, 1817) — 2 clase Clasa Pararotatoria (Sudzuki, 1964) — 1 ordin Ordinul Seisonacea (Wesenberg-Lund, 1899) — 1 familie Familia Seisonidae (Wesenberg-Lund, 1899) — 2 genuri, 3 specii Clasa Eurotatoria (De Ridder, 1957) — 2 subclase Subclasa Bdelloidea (Hudson, 1884) — 4 familii Familia Adinetidae (Hudson and Gosse, 1889) — 2 genuri, 20 specii Familia Habrotrochidae (Bryce, 1910) — 3 genuri, 152 specii Familia Philodinavidae (Harring, 1913) — 3 genuri, 6 specii Familia Philodinidae (Ehrenberg, 1838) — 12 genuri, 283 specii Subclasa Monogononta (Plate, 1889) — 2 supraordine Supraordinul Pseudotrocha (Kutikova, 1970) — 1 ordin Ordinul Ploima (Hudson and Gosse, 1886) — 23 familii Familia Asciaporrectidae (De Smet, 2006) — 1 gen, 3 specii Familia Asplanchnidae (Eckstein, 1883) — 3 genuri, 15 specii Familia Birgeidae (Harring and Myers, 1924) — 1 gen, 1 specie Familia Brachionidae (Ehrenberg, 1838) — 7 genuri, 170 specii Familia Clariaidae (Kutikova, Markevich and Spiridonov, 1990) — 1 gen, 1 specie Familia Cotylegaleatidae (De Smet, 2007) — 1 gen, 1 specie Familia Dicranophoridae (Harring, 1913) — 19 genuri, 233 specii Familia Epiphanidae (Harring, 1913) — 5 genuri, 17 specii Familia Euchlanidae (Ehrenberg, 1838) — 5 genuri, 27 specii Familia Gastropodidae (Harring, 1913) — 2 genuri, 12 specii Familia Ituridae (Sudzuki, 1964) — 1 gen, 6 specii Familia Lecanidae (Remane, 1933) — 1 gen, 201 specii Familia Lepadellidae (Harring, 1913) — 5 genuri, 163 specii Familia Lindiidae (Harring and Myers, 1924) — 1 gen, 16 specii Familia Microcodidae (Hudson and Gosse, 1886) — 1 gen, 1 specie Familia Mytilinidae (Harring, 1913) — 2 genuri, 29 specii Familia Notommatidae (Hudson and Gosse, 1886) — 19 genuri, 280 specii Familia Proalidae (Harring and Myers, 1924) — 4 genuri, 55 specii Familia Scaridiidae (Manfredi, 1927) — 1 gen, 7 specii Familia Synchaetidae (Hudson and Gosse, 1886) — 3 genuri, 56 specii Familia Tetrasiphonidae (Harring and Myers, 1924) — 1 gen, 1 specie Familia Trichocercidae (Harring, 1913) — 3 genuri, 72 specii Familia Trichotriidae (Harring, 1913) — 3 genuri, 23 specii Supraordinul Gnesiotrocha (Kutikova, 1970) — 2 ordine Ordinul Flosculariacea (Harring, 1913) — 5 familii Familia Conochilidae (Harring, 1913) — 2 genuri, 7 specii Familia Flosculariidae (Ehrenberg, 1838) — 8 genuri, 54 specii Familia Hexarthridae (Bartos, 1959) — 1 gen, 18 specii Familia Testudinellidae (Harring, 1913) — 3 genuri, 45 specii Familia Trochosphaeridae (Harring, 1913) — 3 genuri, 19 specii Ordinul Collothecaceae (Harring, 1913) — 2 familii Familia Atrochidae (Harring, 1913) — 3 genuri, 4 specii Familia Collothecidae (Harring, 1913) — 2 genuri, 47 specii
Filogenia rotiferelor
Vezi și Lista alfabetică a rotiferelor din România
Bibliografie Rudescu L. Fauna Republicii Populare Române. Trochelminthes. Vol. II, fasc. II. Rotatoria. Acad. R.P.R. 1960. 1192 pp. Rudescu L. Rotiferii din Marea Neagra. Hidrobiologia, București 1961. Radu V. Gh. Zoologia nevertebratelor. Vol. I. Editura didactică și pedagogică. București 1972 Firă Valeria, Năstăsescu Maria. Zoologia nevertebratelor. Editura Didactică și pedagogică, București, 1977 Matic Z., Solomon L., Năstăsescu M., Suciu M., Pisică C., Tomescu N. Zoologia nevertebratelor, Editura Didactică și Pedagogică. București. 1983 Skolka Marius. Zoologia nevertebratelor. Universitatea “Ovidius” Constanța. 2003 Georgescu, D. Animale nevertebrate. Morfofizioloige. Editura Didactică și Pedagogică, R.A. București, 1997. Набережный А.И. Коловратки водоемов Молдавии. Кишинев 1984. Кутикова Л. А. Коловратки фауны СССР (Rotatoria). Подкласс Eurotatoria (отряды Ploimida, Monimotrochida, Paedotrochida). Издательство "Наука", 1970. Richard C. Brusca, Gary J. Brusca. Invertebrates. 2003 Edward E. Ruppert, Richard S. Fox, Robert D. Barnes. Invertebrate zoology: a functional evolutionary approach. 2003
Referințe
Categorie:Animale