Lena Constante (), născută Elena, a fost o artistă plastică și o folcloristă din România.
Biografie Tatăl Lenei Constante, Constantin Constante, a fost aromân emigrat din Macedonia (s-a născut lângă lacul Ohrida, dar casa lui, a familiei, era la Skopje). Fiind intelectual, câștiga din cărți și din gazetărie. A publicat un roman, Haiducii Pindului prin subscripție, cărți despre macedoneni, un dicționar bulgaro-româno-turc pentru funcționarii din Cadrilater, o monografie a Salonicului. Mama Lenei Constante, Julieta (născută Pop), era româncă.
Lena Constante urmează școala elementară de la Pitar Moș și Liceul Regina Maria din București , face studii universitare la Școala de Arte Frumoase din București,Țarălungă, Ecaterina (2019). Enciclopedia identității românești. 2: Personalități. AGIR. p.207 împreună cu Ipolit Strâmbulescu, Cecilia Cuțescu-Stork sau Costin Petrescu și unde îl are profesor pe Dimitrie Gusti. Având înclinații spre pictura monumentală și frescă, studiază la Paris fresca și muzeografia. Ca membră a echipelor monografice organizate de școala sociologică de la București în localitățile Cornova, Drăguș și Șanț, are posibilitatea să studieze arta populară românească din regiunile cele mai tradiționale. Din echipă făceau parte și Mircea Vulcănescu, Henri Stahl, Nicolae Argintescu-Amza, Petru Comarnescu, Xenia Costaforu, Paul Sterian, Harry Brauner, cu care se va și căsători, mai târziu. A lucrat covoare cu motive populare stilizate în atelierul propriu având expoziții personale de tapiserie la București, în 1934, 1935, 1946, 1970, 1971, respectiv în 1947, la Ankara.
A fost o artistă bine cunoscută pentru lucrările sale originale de tapiserie și activitatea folcloristică; a fost de asemenea scenografă a teatrului de păpuși și unul dintre fondatorii teatrului Țăndărică. În 1945, lucrează ca scenograf la Teatrul Țăndărică din București, împreună cu Elena Pătrășcanu, intrând astfel în cercul ministrului de justiție comunist, Lucrețiu Pătrășcanu, ceea ce duce la arestarea și condamnarea ei la 12 ani de închisoare. Harry Brauner a fost și el condamnat la 15 ani.Centenar Harry Brauner – articol de Iordan Datcu Este eliberată în 1962, iar în 1963 se căsătorește cu Harry Brauner. În 1968, la rejudecarea procesului Pătrășcanu, amândoi sunt găsiți nevinovați. A fost membră a Uniunii Artiștilor Plastici, a realizat ilustrații de carte iar în artele decorative s-a manifestat într-un stil original. Constante a fost soția muzicologului Harry Brauner. De asemenea, este cumnata pictorului Victor Brauner.
Opera memorialistică În închisoare „compune”, păstrând-o în memorie, o piesă de teatru în versuri, prezentată la Radio România Tineret abia după patru decenii: Zâmbete în floare, 1992. Îi apar târziu câteva lucrări literare pentru copii cu ilustrații realizate de ea, pe muzică de Harry Brauner. Una din ele amintește de Cartea cu jucării a lui Tudor Arghezi: O poveste cu un tată, o mamă și trei fetițe.
Devine cunoscută după Revoluția din 1989 în lumea occidentală prin două cărți care descriu experiența avută în închisorile comuniste. Opera Lenei Constante nu este doar o mărturisire, ea este un act estetic. Își publică prima carte la Paris în 1990 cu titlul L'Évasion silencieuse. În 1992 este tipărită și la București în traducere proprie: Evadarea tăcută.
Evadarea tăcută a fost denumită de Ruxandra Cesereanu „iadul singurătății” pentru că autoarea prezintă cele „3000 de zile singură în închisorile din România”. Perioada singurătății și a torturii îi aduce gânduri de sinucidere, dar reușește să învingă suferința cruntă prin evadare în estetic, folosind diverse instrumente: uitarea de sine, imaginarul, jocul, visul, traduceri, cuvânt, conceperea unor schițe literare (roman, versuri, poveste, piesă de teatru), modelaj, desen. Supraviețuirea autoarei nu ar fi fost posibilă fără aceste metode: „ajunsesem în al cincilea an de totală singurătate. Cum aș fi putut să înving disperarea, mizeria și spaima celorlalți șapte ani de îndurat încă, fără aceste lungi ore de perfectă evadare? Nebunia nu era oare aproape? La pândă? Eram mulțumită să-i pot da din când în când un bobârnac. În pofida foamei, a singurătății, cu toată slăbiciunea mea și forța lor să le dau tuturora cu tifla”.
Despre cea de a doua carte, care o continuă pe prima, apărută în 1993, Evadarea imposibilă, Ruxandra Cesereanu a spus că e „purgatoriul promiscuității, cartea cenușie”, pentru că descrie perioada în care Lena Constante a avut parte de celula comună. Această operă a fost scrisă direct în limba română.
Ambele cărți au fost primite cu entuziasm de critică. Au fost traduse în Statele Unite ale Americii și în Marea Britanie. Nu există studiu despre gulagul comunist românesc care să facă excepție de aceste cărți.
Procesul și detenția
A fost soția folcloristului Harry Brauner (fratele pictorului suprarealist francez de origine română Victor Brauner), de asemenea condamnat la închisoare politică de către comuniști. A fost arestată în procesul grupului Lucrețiu Pătrășcanu alături de Bellu Zilber și soțul ei Harry Brauner. Bellu Zilber a inventat un soi de poveste pentru a scăpa de tortură și i-a asociat și pe cei doi viitori soți în povestea sa, deși aceștia au negat că ar fi luat parte la grupul respectiv.
A executat 12 ani de pușcărie politică în mai multe închisori pentru femei din țară. Cartea ei document, a doua după Evadarea tăcută se numește Evadare imposibilă, scrisă în original în limba franceză, a fost tradusă în limba engleză sub titlul The Silent Escape: Three Thousand Days in Romanian Prisons) (1995) și s-a bucurat de un real succes în rândul criticilor. Cartea povestește doar primii 8 ani de încarcerare. Ea este cu atât mai dramatică cu cât abuzurile povestite sunt privite prin ochii unei femei.
Cea de-a doua carte a sa, Evadarea imposibilă, a fost de asemenea tradusă în limba română și a apărut la Editura Fundației Culturale Române.
În 1990, Lena Constante publică în editura La Découverte, Paris, cartea autobiografică L'évasion silencieuse.
Scrieri Păpușile harnice, text și ilustrații Lena Constante, muzica Harry Brauner, Editura Ion Creangă, București, 1972; Păpușile harnice în grădiniță, text și ilustrații Lena Constante, muzica Harry Brauner, Editura Ion Creangă, București, 1975; L'évasion silenciuese, Éditions La Découverte, Paris, 1990. Premiul ADELF, Association des écrivains de langue française, 1992. Evadarea tăcută, București, Editura Humanitas, 1992;. Premiul pentru literatură Lucian Blaga, al Academiei Române, 1992. Evadarea imposibilă, Editura Fundației Culturale Române, București, 1993; The silent escape, traducere Philip Franklin, cu o prefață de Gail Klihman, Editura University of California Press Berkeley, Los Angeles, London. Zâmbete în floare, piesă în versuri pentru copii, compusă și memorată în beciurile MInisterului de Interne, 1952-1953. Difuzată în premieră la Radio București, Programul I, 1992. O poveste cu un tată, o mamă și trei fetițe, București, 1995.
Premii și distincții Ordinul „Meritul Cultural” clasa a III-a (1968) „pentru activitate deosebită în domeniul artelor plastice”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 640 din 1968 privind conferirea de ordine și medalii unor membri ai Uniunii artiștilor plastici din Republica Socialistă România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul IV, nr. 140, Partea I, luni 4 noiembrie 1968, p. 1265.
I-a fost acordat "Premiul pentru un destin excepțional în cultura română", de către Fundația Culturală Română în decembrie 1999.
Traducerea franceză a cărții sale a obținut Prix Européen în 1992, premiul Asociației Scriitorilor de limba franceză.
Note
Bibliografie suplimentară
Daniel Cristea-Enache, Singuratica, în ”Observator cultural”, nr. 671/2013 http://www.observatorcultural.ro/Singuratica-(I)*articleID_28556-articles_details.html Marius Mihet, Una cosa mentale, în ”România literară”, nr. 35/2013 http://www.romlit.ro/una_cosa_mentale (http://www.romaniaculturala.ro/images/articole/RL35_p.10.pdf) Ioana Both, ”Totul despre șobolani, nimic despre păpuși”, în ”Lapunkt”, 14 aprilie 2013 http://www.lapunkt.ro/2013/04/14/lena-constante-totul-despre-sobolani-nimic-despre-papusi/ Codruț Constantinescu, Radiografia unei evadări tăcute”, în ”22”, 8 mai 2013; http://www.revista22.ro/radiografia-unei-evadari-tacute-25627.html
Legături externe Lena Constante, Humanitas.ro Vă mai amintiți de... Lena Constante, 7 iunie 2011, Doinel Tronaru, Adevărul Lena Constante: „Vreau să vorbesc de starea de detenție, ca atare. Cu perfecta cunoaștere a faptelor”, 9 aprilie 2013, Ionela Roșu, Adevărul Lena Constante, “un destin excepțional în cultura română”, 22 iunie 2013, Carmen Anghel, Jurnalul Național
Categorie:Nașteri în 1909 Categorie:Decese în 2005 Categorie:Artiști plastici români Categorie:Aromâni Categorie:Bucureșteni Categorie:Disidenți români Categorie:Folcloriști români Categorie:Deținuți politici din România Categorie:Prizonieri și deținuți Categorie:Victime ale regimului comunist din România Categorie:Persoane reabilitate Categorie:Decorați cu Ordinul Meritul Cultural