Anthony Burgess () a fost un romancier și un critic englez, celebru pentru scrierea romanului său distopic „Portocala mecanică”, ecranizat de Stanley Kubrick. Este de asemenea un compozitor britanic.

Note biografice

Personalitatea complexă a lui Burgess continuă să incite și să deconcerteze. Romancier, dramaturg, compozitor, libretist, eseist, semantician, traducător și critic, totul la el ține de paradox. Literatura i-a adus succesul, dar Burgess ar fi vrut să fie privit mai curând ca muzician („Muzica e o artă mai pură pentru că nu se leagă direct de peripețiile oamenilor“). Pentru a rezista psihic în timp ce scria grozăviile din Portocala mecanică a trebuit să se îmbete zdravăn, altminteri se considera înainte de toate un autor comic. El însuși a fost victima unei farse: în 1959 i se diagnostichează un cancer la creier, medicii îi mai dau doar un an de trăit și, vrând să lase în urmă ceva avere, scrie repede patru romane care au succes. Diagnosticul se dovedește greșit, iar Burgess rămâne scriitor. În ciuda nonconformismului violent al Portocalei mecanice, în anii '70 îl regăsim în America, unde joacă rolul unui distins profesor de literatură.

Viața Copilăria John Burgess Wilson se naște pe 25 februarie 1917 la Manchester. N-o să primească cel de-al doilea prenume, Anthony, decât mai târziu, iar pseudonimul său literar bine cunoscut nu-l va adopta înainte de 1956.

La vârsta de un an, din cauza gripei spaniole din 1918, moare mama sa care fusese o actriță și dansatoare minoră cunoscută, potrivit lui însuși Burgess, sub numele de scenă The Beautiful Belle Burgess. Tatăl, Joseph Wilson, fusese printre altele, ofițer în armată, pianist, vânzător de enciclopedii etc. Se recăsătorește cu o cârciumăreasă. Burgess îl descrie ca „cel mai absent alcoolic care s-a pretins vreodată a fi un tată”.

De fapt, Burgess a fost crescut de mătușa lui, iar mai târziu de mama vitregă. Copilăria și-a petrecut-o mai mult singur.

Tinerețea și studiile Burgess și-a început studiile la St. Edmund's Roman Catholic Elementary School, iar ulterior la Școala Primară Romano-Catolică Bishop Bilsborrow Memorial din Moss Side. Timp de câțiva ani, familia sa a locuit pe strada Princess din același district.

Notele bune obținute la Bishop Bilsborrow au atras după sine primirea unui loc la Școala Generală Catolică Xaverian College din Manchester. În anii de adolescență petrecuți la această școală Burgess s-a îndepărtat în mod formal de catolicism, deși nu se poate spune că s-a despărțit vreodată definitiv de Biserică.

A intrat la Universitatea din Manchester în 1937 și a absolvit studiile universitare trei ani mai târziu cu o diplomă de licență în Limba și Literatura Engleză. Lucrarea lui de licență a avut ca subiect Doctor Faustus de Christopher Marlowe.

De fapt, la început, Burgess dorise să facă studii muzicale, dar notele sale la fizică - materie necesară pentru studiul muzicii pe atunci - au fost considerate insuficient de bune pentru a a-i asigura un loc în cadrul programului de studii muzicale.

Tatăl lui Burgess a murit de gripă în 1938 iar mama lui vitregă doi ani mai târziu în urma unui atac de cord.

Stagiul militar pe front În 1940 Burgess și-a avut partea lui, nu tocmai eroică, de serviciu militar pe front, activând la început în cadrul corpului medical al Armatei Regatului Unit (Royal Army Medical Corps), perioadă care a inclus și un stagiu la spitalul militar de campanie din Morpeth, Northumberland. În această perioadă a dirijat ocazional o formație de dans a armatei. Mai târziu a fost mutat în cadrul departamentului educațional al Armatei Regale (Army Educational Corps), unde printre altele a condus ședințe de logopedie la un spital de boli nervoase. A eșuat în încercarea sa de a deveni ofițer.

În 1942 a avut loc în Bournemouth căsătoria dintre Burgess și o femeie de origine galeză pe nume Llewela Jones, fiica cea mai mare a unui director de liceu, cunoscută de toți ca „Lynne”. Deși Burgess a susținut în mai multe rânduri că numele ei complet era Llewela Isherwood Jones, „Isherwood” nu apare nicăieri pe certificatul ei de naștere. Totodată, Lynne nu avea nicio legătură de rudenie cu scriitorul Christopher Isherwood așa cum multă lume credea. Lynne și Burgess fuseseră colegi de facultate la Universitatea din Manchester. Din această căsnicie „furtunoasă” nu a rezultat nici un copil, iar Lynne avea să moară în 1968 de ciroză hepatică pe fondul alcoolismului de care suferea.

Mai târziu, Burgess a fost staționat la o garnizoană militară din Gibraltar, teritoriu în sudul extrem al Spaniei și controlat de Marea Britanie după încheierea Păcii de la Utrecht (vezi A Vision of Battlements - O viziune a bătăliilor). Aici a activat ca lector conferențiar pe teme ca discurs și teatru, a predat limba germană, rusă, franceză și spaniolă și a ajutat la familiarizarea trupelor cu codul de conduită britanic. A fost totodată instructor al comitetului central consultativ pentru educația Forțelor Armate Britanice în cadrul Ministerului Educației.

Începuturile carierei didactice

Burgess a fost lăsat la vatră cu gradul de sergent major în 1946 și, în decursul următorilor patru ani, a fost conferențiar pe teme ca discurs și teatru la Mid-West School of Education de lângă Wolverhampton și la Bamber Bridge Emergency Teacher Training College de lîngă Preston(cunoscută și ca „the Brigg” și asociată cu Universitatea din Birmingham).

La sfârșitul anului 1950 a fost angajat ca profesor de literatură engleză la școala generală Banbury Grammar School (desființată între timp) din Banbury, Oxfordshire (vezi The Worm and the Ring - Viermele și Inelul, operă acuzată de femeia-primar de atunci din Banbury de calomnie la adresa ei). Pe lângă îndatoririle sale didactice, Burgess trebuia să supervizeze desfășurararea activităților sportive. A condus totodată clubul de teatru al școlii.

Acești ani aveau să fie considerați unii din cei mai fericiți din viața lui Burgess. Datorită sprijinului financiar acordat de tatăl lui Lynne, cuplul a reușit să plătească un avans în vederea cumpărării unei vile în pitorescul sat Adderbury, nu departe de Banbury.

Burgess obișnuia să organizeze diverse acțiuni teatrale pentru amatori în timpul său liber. În aceste acțiuni erau implicați atât localnici cât și elevi, fiind puse în scenă, printre altele, piese ca Sweeney Agonistes de T.S. Eliot sau The Gioconda Smile - Zâmbetul Giocondei de Aldous Huxley (Burgess și-a denumit vila din Adderbury Little Gidding, după titlul unuia din cele Patru Cvartete - Four Quartets de T.S. Eliot).

În Adderbury și-a format Burgess primele deprinderi jurnalistice, mai multe articole de-ale sale fiind publicate în ziarul local Banbury Guardian.

Viitorul scriitor era un obișnuit al al barurilor din sat, în special The Bell și The Red Lion, unde predilecția sa pentru consumul de cidru în cantități mari era binecunoscută. Se crede că el și soția sa au primit interdicția de a mai intra în mai multe baruri din Adderbury din cauza comportamentului lor turbulent.

Malaya În ianuarie 1954 Burgess a susținut un interviu în cadrul biroului colonial britanic pentru un post în Malaya (azi Malaezia) ca profesor și ofițer răspunzător cu educația în serviciul colonial britanic. A primit și acceptat cu râvnă acest post, fiind nerăbdător să exploreze ținuturile Orientului. Câteva luni mai târziu el și soția sa au plecat spre Singapore din Southampton pe vasul de linie Willem Ruys cu escală în Port Said și Colombo.

Burgess a fost staționat inițial în Kuala Kangsar, orașul regal din Perak aflat pe atunci în Federația Statelor Malaeziene. Aici a predat la Malay College, supranumit și „Eton-ul Estului” și cunoscut acum ca Malay College Kuala Kangsar (MCKK).

Pe lângă îndatoririle sale didactice la această școală a copiilor liderilor malaezieni, Burgess activa și ca director de internat responsabil cu studenții școlii pregătitoare, care erau cazați într-un conac în stil victorian cunoscut ca „Pavilionul Regelui”. Clădirea fusese odinioară ocupată de reprezentantul diplomatic britanic din Perak și dobândise tristul renume de loc de tortură în timpul celui de-al II-lea război mondial deoarece servise ca sediu al Kempeitai (poliția secretă japoneză).

Așa cum de altfel se menționează în romanele și autobiografia sa, sfârșitul anilor '50 au coincis pentru Burgess cu insurgența comunistă, un război nedeclarat cunoscut și ca „Starea de urgență malaeziană” (1948-1960), atunci când cultivatorii de cauciuc europeni precum și mulți malaezieni, chinezi și tamili au fost țintele mai multor atacuri teroriste.

După o presupusă dispută referitoare la cazarea lui și a soției sale avută cu directorul de la Malay College dar nu neapărat din această cauză, lui Burgess i-a fost oferit un post altundeva și cuplul s-a mutat într-un apartament destul de zgomotos aflat în „Pavilionul Regelui”, unde se poate spune că nu exista prea multă intimitate. Acesta ar fi fost motivul pentru care Burgess s-a transferat la Teachers' Training College din orașul Khota Baru, statul Kelantan. Khota Baru era situat la granița cu Thailanda într-o zonă cedată de aceasta britanicilor în 1909 și aici fusese detașat un consilier britanic.

Burgess a ajuns să scrie și să vorbească în mod fluent în Malay. La acea dată alfabetul folosit era o variantă a alfabetului arab cunoscută sub numele de Jawi. Își petrecea majoritatea timpului de liber cu scrisul văzut ca „un hobby de gentleman, deoarece știam ca nu se putea face bani din asta”. Acum și-a publicat primele romane Timpul pentru Tigru, Inamicul din pătură și Beds in the East. Acestea aveau să devină cunoscute sub numele colectiv de „Trilogia malaeziană” și aveau să fie publicate într-un singur volum Ziua cea lungă piere. De-a lungul timpului petrecut în Est a scris și Literatura engleză: Manual pentru studenți, aceasta fiind, de fapt, prima carte publicată a lui Burgess (dacă nu punem la socoteală un eseu publicat în copilărie la secțiunea de tineret a ziarului londonez Daily Express).

Brunei

În 1959, după ce locuise pentru o vreme în Marea Britanie, Burgess a acceptat o altă slujbă în Orient, de această dată la Colegiul Sultan Omar Ali Saifuddin, în Bandar Seri Begawan, Brunei, sultanat aflat pe coasta nordică a Insulei Borneo. Brunei era protectorat britanic din 1888 și nu-și va obține independența până în 1984. În Brunei, Burgess a schițat romanul care, odată publicat în 1961, va fi numit Devil of a State. Deși descrie Bruneiul, din motive juridice acțiunea a fost plasată într-un sultanat est-african imaginar, asemănător Zanzibarului. În acestă perioadă Burgess și-a pierdut cunoștința în sala de clasă, pe când preda istorie, și anume cauzele și consecințele Partidei de Ceai din Boston. Au existat mărturii că ar fi fost diagnosticat ca având o tumoră craniană inoperabilă cu prognostic negativ, aceasta fiind responsabilă pentru criza suferită. Această ipoteză s-a dovedit a fi greșită. El suferea din cauza alcoolismului (asociat cu o alimentație deficitară), a adesea oprimantului climat sud-asiatic, constipației cronice, muncii în exces și a dezamăgirilor profesionale. Cum a spus el însuși, urmașii sultanilor și elitei din Brunei "nu doreau să fie educați", pentru că abundența petrolului le garanta averea și statutul privilegiat. E posibil ca Burgess să fi căutat un pretext pentru a abandona catedra și a deveni scriitor, el debutând târziu în arta ficțiunii.

Douăzeci de ani mai târziu, într-un interviu, Burgess a descris astfel perioada petrecută în Brunei: "Într-o bună zi, în sala de clasă, am hotărât că îndeajuns îi lăsasem pe alții să conducă. Așa că m-am întins pe jos doar ca să văd ce va urma." Cu altă ocazie a vorbit de "un colaps voluntar provocat de o pură plictiseală și frustrare". Însă o altă variantă i-a fost prezentată veteranului artelor și presei britanice, Jeremy Isaacs, în 1987: "Am fost îndepărtat din serviciul colonial pentru motive politice deghizate în motive clinice".

Repatrierea