Observatorul Geomagnetic Național Surlari „Liviu Constantinescu”

Observatorul Geomagnetic Național Surlari „Liviu Constantinescu”, cunoscut mai adesea sub numele scurt de Observatorul Geomagnetic Surlari, în , a fost fondat în 1943 ca unitate de cercetare a Institutului Geologic al României. Acesta este situat în pădurea Surlari, la circa 35 km NE de București, într-o zonă ferită de perturbații magnetice situată între valea Cociovaliștei și valea Vlăsiei. Numele de „Liviu Constantinescu” aparține primului său conducător științific și organizatoric, care a fost alături de Sabba S. Ștefănescu fondator al școlii române de geofizică.

Observatorul este un centru de cercetare fundamentală în geomagnetism, cu aplicații la prospecțiunea geomagnetică; funcționează totodată ca stație de referință pentru alcătuirea hărților geomagnetice naționale. Aparatura de măsurare existentă furnizează valori definite ca standarde magnetice naționale și este utilizabilă și la etalonarea altor instrumente pentru determinări magnetice în scopuri științifice, prospective sau alte aplicații. Pe plan internațional, observatorul face parte din rețeaua globală de observatoare geomagnetice INTERMAGNET, care studiază structura și fenomenologia câmpului magnetic planetar. Baza de date a Observatorului acoperă șase cicluri solare, începând din anul 1943.

În decursul timpului în cadrul Observatorului, au fost instalate, respectiv scoase din funcțiune, succesiv, câteva sisteme înregistratoare, ținând seama de progresul tehnic și de necesitatea asigurării continuității datelor.

Istoric Inițiativa înființării unei stații geomagnetice de bază pentru teritoriul României a avut-o secția de geofizică aplicată din Institutul Geologic al României. Un memoriu în acest sensSabba S. Ștefănescu și Mircea Socolescu: „Printre cercetările științifice de ordin general pe care țările civilizate le întreprind în scopul cunoașterii cât mai aprofundate a teritoriului lor, figurează la loc de frunte măsurătorile câmpului magnetic terestru. Atât pentru studiul fundamentului geologic al țării cât și pentru soluționarea a numeroase probleme practice de geofizică și geodezie cu caracter național, măsurătorile de magnetism terestru au o însemnătate de mult cunoscută mediilor științifice și tehnice de specialitate. În România, măsurători de acest gen au fost întreprinse de o serie de cercetători, mai multe laboratoare universitare precum și secțiunea de Geofizică Aplicată a Institutului Geologic al României [...] Pentru coordonarea și unificarea rezultatelor obținute, precum și pentru executarea unor măsurători magnetice în condițiuni moderne, apare însă ca absolut necesară crearea unui observator magnetic central, destinat a servi ca bază permanentă de înregistrare a variațiilor câmpului magnetic terestru [...] Având în vedere și faptul că țările învecinate [...] posedă de multă vreme instituții similare, crearea unui observator magnetic apare astăzi ca o chestiune de prestigiu național, care necesită o imediată și completă soluționare.” – Arhiva Observatorului Geomagnetic Surlari din anul 1941, formulat de Sabba S. Ștefănescu și adnotat de Mircea Socolescu, a fost avizat de directorul Institutului, Gheorghe Macovei, și susținut de inginerul de mine Toma Petre Ghițulescu. Au urmat curând lucrările de construcție.

Infrastructura (clădirile pentru laboratoare și locuințe) a fost realizată de Institutul Geologic, cu contribuția materială a Administrației Comerciale pentru Prospecțiuni și Exploatări Miniere (ACEX).Școala românească de geologie și istoria Institutului Geologic al României (accesat la 17 martie 2017). Sistemul înregistrator magnetic și aparatura pentru măsurători absolute au fost donate de Observatorul Geomagnetic din Potsdam.GFZ Helmholtz-Zentrum Potsdam: Geomagnetisches Observatorium Surlari (SUA) (accesat la 17 martie 2017). Mircea Socolescu a avut o contribuție importantă la găsirea amplasamentului noului observator, într-o zonă ferită de perturbații magnetice artificiale, și la proiectarea laboratoarelor amagnetice. Tot el a supravegheat executarea construcțiilor și a adus în țară aparatura, după un stagiu de specializare la Potsdam. Conducerea științifică și organizatorică a observatorului a fost încredințată fizicianului Liviu ConstantinescuAndrei Alexandru Soare: Profesorul Liviu Constantinescu, întemeietorul Observatorului Geofizic Surlari, Studii și cercetări de geofizică, Tom. 42, 2004, pp. 102–109. (fondator alături de Sabba S. Ștefănescu al școlii române de geofizică).Tudor A. Marian, Liviu Constantinescu: o sută de ani de la naștere, Curierul de Fizică, nr. 77, septembrie 2014, p. 1 Pentru punerea în funcțiune a ansamblului complex de aparate aduse din Germania a sosit de la Potsdam profesorul Richard Bock, împreună cu un asistent.Andrei Alexandru Soare: Profesorul Liviu Constantinescu, întemeietorul Observatorului Geofizic Surlari, Studii și Cercetări de Geofizică, tom. 42, 2004, pp. 102–109. 300px|thumb|right|Inaugurarea Observatorului Geofizic Surlari-Căldărușani (16 octombrie 1943) 300px|thumb|right|Liviu Constantinescu şi soţia Sofia la Observator (ianuarie 1945) Inaugurarea oficială a avut loc la 16 octombrie 1943, în prezența unor membri ai guvernului, a reprezentanților autorităților și a unor personalități ale mediului științific românesc. Prezentarea făcută de Liviu Constantinescu la această solemnitate descrie scopul mai larg al observatorului, lămurind denumirea inițială de Observatorul Geofizic Surlari-Căldărușani.Liviu Constantinescu: „Dacă este adevărat că observatorul [...] este în primul rând un observator magnetic, nu e mai puțin adevărat că el merită totuși titlul oficial de observator geofizic deoarece în incinta sa se află situate și o serie de încăperi destinate altor determinări geofizice. La subsol o cameră destinată stațiunii de bază a măsurătorilor cu pendulul și prevăzută cu un pilon independent de podea, pe care se pot executa în cele mai bune condițiuni, atât măsurătorile de legătură (începerea și încheierea unui ciclu de determinări pe teren) cât și determinarea absolută a intensității gravitației. O altă cameră servește la punerea la punct a balanțelor de torsiune, operațiune ce nu se poate executa decât într-un loc fără trepidațiuni și pe cât posibil, fără variații de temperatură. La parter, pe lângă biroul central în care e instalată pendula cu contacte orare și se păstrează diagramele magnetice, se mai găsesc un laborator în care se copiază diagramele și în care se vor face și măsurători de curenți telurici, o cameră cu un pilon independent de podea pentru gravimetrul static precum și laboratorul fotografic.” – Arhiva Observatorului Geomagnetic Surlari Au început imediat operațiile de rutină (înregistrarea continuă a variațiilor elementelor câmpului geomagnetic, măsurători periodice ale valorilor absolute); existența și activitatea Observatorului au fost aduse la cunoștința lumii științifice.Liviu Constantinescu: Observatorul geofizic Surlari-Căldărușani, Revista științifică „V. Adamachi”, Tom. XXIX, Nr. 3–4, 1943, pp. 329–332.Liviu Constantinescu: Kurzer Bericht über die Tätigkeit des magnetischen Observatoriums Surlari-Căldărușani, Geomagnetisches Institut Potsdam, 1944.Liviu Constantinescu: Establishment of a Magnetic Observatory in Romania, International Union of Geodesy and Geophysics: Association of Terrestrial Magnetism and Electricity, Oslo Meeting, 17–28 august 1948.

În deceniul 1950 tematica cercetărilor a fost extinsă. A fost abordat studiul unor fenomene specifice, ca furtunile magneticeL. Constantinescu: Începuturi brusce de furtuni magnetice între anii 1944 și 1949, Lucrările sesiunii generale științifice a Academiei R.P.R., iunie 1950, pp. 398–412.L. Constantinescu: Contribuții la studiul morfologiei furtunilor magnetice, Buletinul științific al Academiei R.P.R., Secția de științe matematice și fizice, Tom. VI, Nr. 3, 1954, pp. 651–665. și perturbațiile în formă de golfL. Constantinescu și A. Soare: Caracteristici ale distribuției și propagării perturbațiilor geomagnetice în formă de golf, Studii și cercetări de geofizică, Tom. 1, Nr. 2, 1963, pp. 297–311.L. Constantinescu și A. Soare: Particularități ale perturbațiilor geomagnetice în golf înregistrate la Observatorul geofizic Surlari în ciclul de activitate solară 1947–1957, Academia R.P.R., Probleme de geofizică, Tom. II, 1963, pp. 147–162., cu raportare la morfologia lor. În zona Observatorului a fost instalată prima stație de înregistrare a curenților telurici,L. Constantinescu și N. Milea: Contribuții la studiul curenților telurici. I. Amplasamentul și sistemul de înregistrare. Perturbații de tip golf., Buletinul științific al Academiei R.P.R., Secția de științe matematice și fizice, Tom. VII, Nr. 3, 1955, pp. 803–817. ceea ce a permis un prim paralelism între perturbațiile înregistrate magnetic și electric. A fost inițiată măsurarea periodică a distribuției normale și variației seculare a câmpului geomagnetic pe teritoriul României,L. Constantinescu: Cu privire la variația seculară a elementelor geomagnetice pe teritoriul R.P.R., Studii și cercetări de fizică, Tom. V, Nr. 1–2, 1954, pp. 73–83. Observatorul servind drept stație de bază. Cunoașterea câmpului geomagnetic normal fiind importantă pentru prospecțiunile magnetice regionale, pentru asamblarea hărților magnetice la scară națională și pentru raportarea lor la un nivel unitar și la aceeași epocă,L. Constantinescu și N. Milea: Contribuție la studiul câmpului geomagnetic normal. III. Distribuția normală a valorilor înclinației magnetice în R.P.R., Studii și cercetări de fizică, Tom. VI, Nr. 3, 1955, pp. 451–457. lucrările au fost continuate în deceniile următoare.

Participarea lui Liviu Constantinescu la congresul Asociației Internaționale de Geomagnetism și Aeronomie (IAGA) din 1957, cu ocazia primului An Geofizic Internațional, a făcut cunoscut Observatorul pe plan internaționalLiviu Constantinescu: în Descriptions of Geomagnetic Observatories III, U.S. Coast and Geodetic Survey, Washington D.C., 1959, pp. 69–72.L. Constantinescu: Distribution normale du champ géomagnétique en Roumanie pour l'époque 1953.0, International Union of Geodesy and Geophysics, International Association of Geomagnetism and Aeronomy, Transactions of the Toronto Meeting (1957), 1960, pp. 354–355. și a marcat începutul unei colaborări oficiale în cadrul rețelei mondiale de monitorizare a câmpului magnetic planetar. Observatorul Geomagnetic Surlari a început transmiterea periodică a datelor, prelucrate conform protocoalelor IAGA, la centrele mondiale de colectare acreditate. Începând din 1959 conducerea Observatorului a revenit lui Andrei Soare, care a asigurat continuitatea funcționării într-o perioadă de dificultăți materiale și blocaje de comunicare internațională. Au fost diversificate obiectivele de stație fundamentală și cele aplicative, au fost dezvoltate relațiile cu unități de cercetare din alte țări și au fost modernizate echipamentele de monitorizare și control.

Începând din anul 1961 Observatorul a publicat un Buletin sintetic,L. Constantinescu, A. Soare și Al. Soare: Buletinul geomagnetic sintetic al Observatorului geofizic Surlari pentru anul 1961, Studii și cercetări de geofizică, Tom. 1, Nr. 2, 1963, pp. 357–377. devenit în 1962 Anuarul observatorului. În 1996, odată cu trecerea la înregistrarea automată și prelucrarea digitală a datelor, editarea anuarelor a încetat; Observatorul a început trimiterea datelor, în mai puțin de 48 de ore, la nodurile de informație geomagnetică (GIN) ale rețelei INTERMAGNET, iar în 1998 a primit oficial statutul de observator magnetic planetar.INTERMAGNET: Photos of IMOs (accesat la 17 martie 2017). Datele INTERMAGNET, stocate într-o bază de date comună, sunt accesibile online și publicate anual pe disc optic.INTERMAGNET: List of IMOs (accesat la 17 martie 2017).