Carlos Ray „Chuck” Norris () a fost un artist marțial, actor, scenarist și autor american. A deținut centuri negre în karate, taekwondo, tangusudo, jiu-jitsu brazilian și judo. După ce a servit în Forțele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii, a câștigat numeroase campionate de arte marțiale și, ulterior, și-a fondat propria disciplină, Chun Kuk Do.
Norris a început să lucreze la Hollywood ca instructor de arte marțiale pentru celebrități, înainte de a debuta în cinema cu un rol minor în (1968). Prietenul și colegul său artist marțial Bruce Lee l-a invitat să interpreteze unul dintre antagoniștii principali în Drumul Dragonului (1972). Deși Norris își continua cariera actoricească, prietenul și elevul său Steve McQueen l-a încurajat să trateze actoria cu mai multă seriozitate. Norris a obținut primul său rol principal în filmul de acțiune Orașul fantomă (1977), care a fost profitabil, iar al doilea său rol principal, (1978), a devenit un succes, transformându-l într-un star popular al filmelor de acțiune.
Ulterior, Norris a fost cap de afiș într-o serie de filme independente de acțiune și arte marțiale cu succes comercial, printre care (1979), (1980) și (1981), care i-au adus notorietate internațională. A jucat apoi în producții de studio precum (1982), (1982) și (1983). Succesul său a determinat compania să semneze cu el un contract pentru mai multe filme, începând cu (1984), care a lansat o trilogie și i-a consolidat statutul de principal star al companiei în anii 1980. În aceeași perioadă a mai apărut în (1985), (1986) și Paznicul muntelui de aur (1986). În afara studiourilor Cannon, a jucat și în (1985), considerat unul dintre cele mai apreciate filme ale sale. În anii 1990, Norris a interpretat rolul principal în serialul de lungă durată al postului CBS Walker, polițist texan (1993–2001). A continuat să apară în filme de acțiune până în 2006, iar ultimul său rol important pe marele ecran a fost în Eroi de sacrificiu 2 (2012).
Dincolo de actorie, Norris a devenit un autor de succes, publicând cărți despre arte marțiale, exerciții fizice, filosofie, politică conservatoare, ficțiune western creștină, dezvoltare personală și autobiografie. A scris, de asemenea, o rubrică regulată pentru . A apărut în numeroase reclame, inclusiv ca imagine de lungă durată pentru . În 2005, Norris a devenit subiectul meme-ului de internet „”, care îi exagera în mod umoristic duritatea și abilitățile. El a promovat diverse produse care au valorificat această imagine, iar fenomenul a inspirat mai multe cărți, două jocuri video și numeroase apariții în emisiuni de televiziune.
Tinerețea Carlos Ray Norris s-a născut la , la 10 martie 1940, fiind fiul Wilmei Lee (născută Scarberry; 1921–2024) și al lui Ray Dee Norris (1918–1971), veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial, care a lucrat ulterior ca mecanic, șofer de autobuz și șofer de camion. Mama sa era de origine , iar tatăl său avea ascendență , și îndepărtate rădăcini Cherokee. Norris a fost numit după Carlos Berry, pastorul tatălui său.
A fost cel mai mare dintre cei trei frați; ceilalți doi au fost Wieland (1943–1970) și . Când Chuck Norris avea 16 ani, părinții săi au divorțat. Ulterior, s-a mutat împreună cu mama și frații săi la , iar apoi la Torrance, California.
Wieland i-a spus fratelui său mai mare că nu va apuca să-și împlinească a 27-a aniversare. Predicția s-a adeverit, fiind ucis în Războiul din Vietnam în 1970. Norris și-a descris copilăria ca fiind sumbră: nu era sportiv, era timid și avea rezultate școlare mediocre. Tatăl său a lucrat intermitent ca mecanic auto și avea episoade de alcoolism care durau uneori luni întregi. Rușinat de comportamentul tatălui său și de dificultățile financiare ale familiei, Norris a dezvoltat o introversie puternică, ce l-a marcat pe tot parcursul copilăriei.
Cariera United States Air Force și afirmarea în artele marțiale (1958–1969) În 1958, Norris s-a înrolat în United States Air Force ca (Air Policeman) și a fost staționat la , în Coreea de Sud. Acolo a primit porecla „Chuck” și a început să se antreneze în Tangsudo. După întoarcerea în Statele Unite, și-a continuat serviciul în aceeași specialitate la Baza aeriană March din California. În august 1962 a fost lăsat la vatră cu gradul de . În timp ce încerca să devină polițist în Torrance, California, și-a deschis un studio de arte marțiale și a început să participe la turnee.
Norris a pierdut primele două confruntări competiționale, fiind învins la decizie de și , iar ulterior a pierdut trei runde în fața lui Tony Tulleners la International Karate Championships. A continuat însă să progreseze și a ajuns să-i învingă pe sportivi precum , câștigând turneul de karate din 1967 după ce a trecut de șapte adversari, într-o finală cu . La 24 iunie 1967 a câștigat campionatul All-American Karate organizat de la Madison Square Garden, luând titlul de la Julio LaSalle și învingându-l pe Joe Lewis.
În această perioadă, Norris a lucrat pentru și a deschis o rețea de școli de karate; pe site-ul său oficial erau enumerați printre elevii celebri Steve McQueen, , Bob Barker, Priscilla Presley, și .
La începutul anului 1968, Norris a suferit a zecea și ultima înfrângere a carierei sale, pierzând surprinzător în fața lui Louis Delgado. La 24 noiembrie și-a luat revanșa și a câștigat titlul de campion profesionist la categoria mijlocie, pe care l-a păstrat timp de șase ani consecutivi. La 1 aprilie 1968 și-a apărat cu succes titlul All-American Karate Championship într-un turneu round-robin la Karate Tournament of Champions of North America. A câștigat din nou titlul All-American mai târziu în același an și s-a retras din competiții neînvins. În perioada competițională l-a întâlnit pe Bruce Lee, cunoscut atunci mai ales pentru serialul , iar între cei doi s-a legat o prietenie și o relație de colaborare la antrenamente și în activitatea profesională.
În august 1969, Norris și-a apărat titlul mondial la International Karate Championship, competiție la care au participat sportivi din majoritatea statelor americane și din mai multe țări. Și-a păstrat titlul, a câștigat „tripla coroană” a karate-ului pentru cele mai multe victorii în turnee din acel an și a fost desemnat „Luptătorul anului” de revista . În aceeași perioadă și-a făcut debutul actoricesc în parodia cu spioni Matt Helm .
Primele roluri și afirmarea în cinema (1970–1978)
În 1972, Norris a jucat rolul adversarului lui Bruce Lee în apreciatul film de arte marțiale Drumul Dragonului (distribuit în Statele Unite sub titlul Return of the Dragon). Filmul a avut încasări de peste 5,3 milioane de dolari HK la box office-ul din Hong Kong, depășind recordurile stabilite anterior de filmele lui Lee Șeful și Pumnul de fier, și devenind filmul cu cele mai mari încasări din Hong Kong în 1972. Ulterior, The Way of the Dragon ar fi încasat aproximativ 130 de milioane de dolari la nivel mondial. Filmul este considerat cel care l-a lansat spre statutul de vedetă. În 1973, Norris a avut un rol în filmul lui .
În 1974, actorul Steve McQueen, care îi fusese elev la arte marțiale și îi era prieten, i-a remarcat potențialul și l-a încurajat să urmeze cursuri de actorie la MGM. În același an, Norris a jucat rolul secundar al antagonistului principal în filmul lui Lo Wei . În film, Norris interpretează un puternic traficant de droguri din San Francisco, care domină lumea interlopă, inclusiv departamentul de poliție. În cele din urmă, este înfruntat de un tânăr polițist care se opune corupției. Filmul a fost lansat cinematografic în Statele Unite în 1981 sub titlul Slaughter in San Francisco.
În 1975, Norris a publicat prima sa carte, Winning Tournament Karate, dedicată studiului practic al antrenamentului pentru competiții la orice nivel. Volumul tratează toate etapele executării atacurilor rapide, condiționarea fizică, exercițiile de formă de luptă și tehnicile de one-step sparring.
Primul rol principal al lui Norris a fost în Orașul fantomă (1977). A ales filmul după ce a refuzat mai multe oferte pentru producții de arte marțiale, deoarece își dorea filme cu poveste și cu scene de acțiune motivate narativ. Filmul, realizat cu buget redus, s-a dovedit foarte profitabil.
În 1978, Norris a jucat în . El considera acesta primul său rol principal cu adevărat important. Niciun studio nu a dorit inițial să distribuie filmul, astfel că Norris și producătorii săi au recurs la sistemul de , închiriind săli de cinema și păstrând încasările. Filmul a avut rezultate foarte bune: realizat cu un buget de 1 milion de dolari, a obținut peste 18 milioane de dolari la box office. După ani în care cinematografia americană importase filme kung fu din , în special producții cu Bruce Lee și apoi filme de tip Bruceploitation, Good Guys Wear Black l-a impus pe Norris drept primul star american de succes al filmelor de arte marțiale. Filmul s-a diferențiat de producțiile anterioare prin decorul, personajele, temele și orientarea sa distinct americane, formulă pe care Norris a continuat să o dezvolte în filmele ulterioare.
Star al filmelor de acțiune (1979–1983) În 1979, Norris a jucat în . Filmul a fost dezvoltat în perioada turneului de promovare pentru . Nici de această dată niciun studio nu a dorit inițial să îl preia, însă filmul a depășit încasările producției precedente, obținând aproximativ 20 de milioane de dolari la box office.
În 1980 a fost lansat . Spre deosebire de filmele sale anterioare, de această dată studiourile s-au arătat interesate. Filmul a fost distribuit de American Cinema Releasing și a obținut aproape 19 milioane de dolari la box office.
În 1981, Norris a jucat în filmul lui .
În 1982, a interpretat rolul principal în filmul de acțiune cu elemente horror . Acesta a fost primul său film lansat de un studio major, Columbia Pictures. La scurt timp după aceea, MGM i-a oferit un contract pentru trei filme, iar în același an a lansat . Norris a fost însă nemulțumit de direcția în care studioul voia să-i orienteze cariera, iar contractul a fost anulat.
În 1983, Norris a realizat , produs de și regizat tot de Steve Carver. El interpretează un Texas Ranger curajos, dar impulsiv, care învinge un traficant de arme jucat de David Carradine. Filmul a avut succes internațional și a fost bine primit de critici, fiind adesea comparat cu westernurile spaghetti stilizate ale lui Sergio Leone. Pelicula a devenit sursa de inspirație pentru viitorul serial de succes al lui Norris, Walker, Texas Ranger. Criticul Roger Ebert i-a acordat 3,5 stele, considerând că personajul J.J. McQuade merita transformat într-o serie de filme și anticipând că acesta va deveni un personaj clasic; totodată, acesta a fost primul film în care Norris a purtat celebra sa barbă.
În același an, Norris a publicat și ghidul de exerciții Toughen Up! The Chuck Norris Fitness System. Tot în 1983, compania a produs jocul video pentru Commodore 64, , Atari 2600 și . Ulterior, jocul a fost comercializat sub titlul Kung Fu Superkicks, după expirarea licenței pentru utilizarea numelui Chuck Norris.
Succesul în mainstream (1984–1988) În 1984, Norris a jucat în filmul lui Joseph Zito , primul dintr-o serie de filme despre salvarea prizonierilor de război, în care a interpretat rolul colonelului James Braddock. Filmul a fost produs de Menahem Golan și și lansat sub sigla , companie cu care Norris semnase un contract pentru mai multe producții. Norris a dedicat ulterior aceste filme fratelui său mai mic, Wieland, militar în 101st Airborne Division, ucis în iunie 1970 în Vietnam, în timpul unui patrulări defensive la . Filmul a avut un succes considerabil, iar Norris a devenit principalul star al companiei Cannon în anii 1980.