Cameleonii (familia Chamaeleonidae) reprezintă o cladă distinctă de șopârle din Lumea Veche, cu 200 de specii recunoscute până în iunie 2015. Sunt cunoscuți în special pentru diversitatea lor cromatică, fiind capabili să se camufleze prin schimbarea culorii. Amploarea acestei abilități variază semnificativ între specii: la unele se limitează la modificări de luminozitate, predominant în tonuri de maro, în timp ce la altele se manifestă printr-o gamă largă de culori, precum roșu, galben, verde sau albastru.

Cameleonii se disting, de asemenea, prin picioarele lor zigodactile, coada prehensilă, corpul comprimat lateral, limba propulsată pentru capturarea prăzii, mersul legănat, și, la unele specii, creasta sau coarnele de pe frunte și bot. Ochii cameleonilor se mișcă independent, iar din această cauză creierul lor analizează constant două imagini separate ale mediului înconjurător. Când vânează prada, ochii se concentrează în față în mod coordonat, oferind o vedere stereoscopică.

Cameleonii sunt animale diurne, adaptate pentru vânătoarea nevertebratelor, în special a insectelor, deși speciile de talie mare pot prinde și vertebrate mici. De obicei, cameleonii sunt arboricoli, dar există și numeroase specii care trăiesc la sol. Speciile arboricole își folosesc coada ca punct de ancorare suplimentar atunci când se deplasează în copaci sau tufișuri. În funcție de specie, aceștia trăiesc în medii variate, de la păduri tropicale la deșerturi și zone montane, marea majoritate fiind întâlniți în Africa (aproximativ jumătate din specii sunt limitate la Madagascar), cu o singură specie în sudul Europei, și câteva în sudul Asiei. Au fost introduși în Hawaii și Florida. Etimologie Cuvântul „cameleon” este o ortografiere simplificată a cuvântului latin chamaeleōn, un împrumut din grecescul χαμαιλέων (khamailéōn),. compus din χαμαί (khamaí) „pe pământ” și λέων (léōn) „leu”.. Taxonomie În 1986, familia Chamaeleonidae a fost împărțită în două subfamilii, Brookesiinae și Chamaeleoninae. Conform acestei clasificări, Brookesiinae includea genurile Brookesia și Rhampholeon, precum și genurile care s-au separat ulterior de acestea (Palleon și Rieppeleon), în timp ce Chamaeleoninae includea genurile Bradypodion, Calumma, Chamaeleo, Furcifer și Trioceros, precum și genurile care s-au separat ulterior de acestea (Archaius, Nadzikambia și Kinyongia). De atunci, însă, validitatea acestei clasificări a făcut obiectul multor dezbateri. Majoritatea studiilor filogenetice susțin ideea că pigmeii cameleoni din subfamilia Brookesiinae nu constituie un grup monofiletic.

În 2015, herpetologul Frank Glaw a revizuit clasificarea subfamilială, incluzând doar genurile Brookesia și Palleon în subfamilia Brookesiinae, toate celelalte genuri fiind încadrate în subfamilia Chamaeleoninae.

Caracteristici Cameleonii prezintă variații considerabile în ceea ce privește dimensiunea și structura corporală, lungimea totală maximă variind de la 22 mm la masculii speciei Brookesia nana (una dintre cele mai mici reptile din lume), până la 68,5 cm la masculii speciei Furcifer oustaleti. Mulți au podoabe pe cap sau pe față, cum ar fi proeminențe nazale sau excrescențe asemănătoare coarnelor, în cazul speciei Trioceros jacksonii, sau creste mari pe creștetul capului, precum Chamaeleo calyptratus. Multe specii prezintă dimorfism sexual, iar masculii sunt de obicei mult mai ornamentați decât femelele.

Dimensiunile tipice ale speciilor de cameleoni ținuți de obicei în captivitate sau ca animale de companie sunt: Nume comun Nume științific Imagine Lungime (mascul) Lungime (femelă) Colorit Speranță de viață (ani)Cameleon cu coif Chamaeleo calyptratus 35–60 cm 25–33 cm Verde și culori deschise 5Cameleonul lui Jackson Chamaeleo jacksonii 23–33 cm 25–33 cm Verde și culori deschise 5–10Cameleon panteră Furcifer pardalis 38–53 cm 23–33 cm Culori închise 5 (2–3 pentru femelele reproducătoare)Cameleon pitic bărbos Rieppeleon brevicaudatus 5–8 cm 5–8 cm Verde, bej, maro 3–5Cameleon pitic spectral Rhampholeon spectrum 8–10 cm 5–10 cm Gri 3–5Cameleon pitic de Usambara Rhampholeon temporalis 6–10 cm 5–9 cm Gri și maro 5–11 Membrele cameleonilor sunt extrem de adaptate la deplasarea în copaci, iar speciile precum Chamaeleo namaquensis, care au adoptat ulterior un mod de viață terestru, și-au păstrat aceeași morfologie a labei piciorului, cu modificări minore. Pe fiecare labă, cele cinci degete distincte sunt grupate în două fascicule. Degetele din fiecare fascicul sunt unite într-un grup aplatizat, conferind fiecărei labe un aspect asemănător unui clește. Membrele specializate permit cameleonilor să se agațe strâns de ramuri înguste sau aspre. În plus, fiecare deget este prevăzut cu o gheară ascuțită pentru a asigura prinderea pe suprafețe precum scoarța de copac atunci când se cațără.

Unii cameleoni au o creastă de țepi mici care se întinde de-a lungul coloanei vertebrale, de la partea proximală a cozii până la gât; dimensiunea țepilor variază între specii și indivizi. Aceștia ajută la estomparea conturului definit al cameleonului, ceea ce îi este de folos atunci când încearcă să se integreze în fundal.

Simțuri

Pleoapele superioare și inferioare ale cameleonului sunt unite, având doar o mică deschizătură suficient de mare pentru pupilă. Fiecare ochi se poate roti și focaliza independent, permițând cameleonului să observe simultan două obiecte diferite. Acest lucru le oferă un câmp vizual complet de 360 de grade în jurul corpului. Prada este localizată folosind percepția monoculară a adâncimii, nu stereoscopia. Cameleonii au cea mai mare putere de mărire a imaginii (raportată la dimensiune) dintre toate vertebratele, cu cea mai mare densitate de conuri în retină.

Asemenea șerpilor, cameleonii nu au ureche externă sau medie, așa că nu au nici orificiu auditiv, nici timpan. Cu toate acestea, cameleonii nu sunt surzi: ei pot detecta frecvențe sonore în intervalul 200–600 Hz.Le Berre and Bartlett, p. 31

Cameleonii pot vedea atât în lumina vizibilă, cât și în cea ultravioletă. Cameleonii expuși la lumina ultravioletă manifestă un comportament social și niveluri de activitate crescute, fiind mai înclinați să se încălzească la soare, să se hrănească și să se reproducă, deoarece aceasta are un efect pozitiv asupra glandei pineale.

Schimbarea culorii

Unele specii de cameleoni sunt capabile să-și schimbe culoarea pielii. Acestea pot varia culoarea și modelul prin combinații de roz, albastru, roșu, oranj, verde, maro, galben, turcoaz și violet. Pielea cameleonului are un strat superficial care conține pigmenți, iar sub acest strat se află celule cu cristale de guanină foarte mici (la scară nanometrică). Cameleonii își schimbă culoarea prin „reglarea activă a răspunsului fotonic al unei rețele de nanocristale de guanină din s-iridofori”. Această reglare, printr-un mecanism molecular necunoscut, modifică lungimea de undă a luminii reflectate de cristale, ceea ce schimbă culoarea pielii. Procesul a fost reprodus ex vivo prin modificarea osmolarității unor bucăți de piele albă.

Schimbarea culorii la cameleoni are roluri de camuflaj, dar cel mai frecvent este folosită pentru semnalizare socială și ca reacție la temperatură și la alte condiții. Importanța relativă a acestor funcții variază în funcție de circumstanțe, precum și de specie. Schimbarea culorii semnalează celorlalți cameleoni starea fiziologică și intențiile unui individ. Deoarece cameleonii sunt ectotermi, un alt motiv pentru care își schimbă culoarea este acela de a-și regla temperatura corpului, fie adoptând o culoare mai închisă pentru a absorbi lumina și căldura, fie adoptând o culoare mai deschisă pentru a le reflecta, stabilizându-și astfel temperatura corpului. Cameleonii tind să afișeze culori mai strălucitoare atunci când manifestă agresivitate față de alți cameleoni, și culori mai închise atunci când se supun sau „renunță”.

Unele specii, precum cameleonul pitic al lui Smith (Bradypodion taeniabronchum) și câteva alte specii din genul Bradypodion, își adaptează culorile pentru camuflaj în funcție de văzul speciilor specifice de prădători (de exemplu, păsări sau șerpi).Young, Emma (2008) Chameleons fine-tune camouflage to predator's vision. New Scientist În populația hawaiiană introdusă de cameleoni ai lui Jackson (Trioceros jacksonii), schimbările de culoare distinctive folosite pentru comunicare între cameleoni au crescut, în timp ce schimbările de culoare de camuflaj împotriva prădătorilor au scăzut, în comparație cu populația nativă din Kenya.

Ecologie și comportament Cameleonii trăiesc în principal pe continentul Africii Subsahariene și pe insula Madagascar, deși câteva specii se găsesc în Africa de Nord, Europa de Sud (Portugalia, Spania, Italia, Grecia, Cipru și Malta), Orientul Mijlociu, sud-estul Pakistanului, India, Sri Lanka și pe mai multe insule mici din vestul Oceanului Indian. Populații introduse, neindigene, se găsesc în Hawaii și Florida.

Cameleonii se găsesc numai în regiunile tropicale și subtropicale, și locuiesc în toate tipurile de păduri de câmpie și de munte, zone cu tufișuri, savane, și, uneori, deșerturi, dar fiecare specie tinde să fie limitată la un singur habitat. Cameleonii tipici din subfamilia Chamaeleoninae sunt arboricoli, trăind de obicei în copaci sau tufișuri, deși câțiva (în special cameleonul Namaqua) sunt în mare parte terestri. Genul Brookesia, care cuprinde majoritatea speciilor din subfamilia Brookesiinae, trăiește la nivelul inferior al vegetației sau pe sol, printre frunzele căzute. Multe specii de cameleoni au arii de răspândire restrânse, și sunt considerate amenințate. Scăderea numărului de cameleoni este cauzată în principal de pierderea habitatului.

Dietă

Cameleonii se hrănesc, în general, cu insecte, dar speciile mai mari, precum cameleonul comun, pot consuma și alte șopârle și pui de păsări. Diversitatea dietei lor poate fi ilustrată prin următoarele exemple:

Cameleonul cu coif din Arabia este insectivor, dar mănâncă frunze atunci când nu sunt disponibile alte surse de apă. Poate fi întreținut cu o dietă bazată pe greieri. Acesta poate mânca între 15 și 50 de greieri mari pe zi.

Cameleonul lui Jackson din Kenya și nordul Tanzaniei mănâncă o mare varietate de animale mici, inclusiv furnici, fluturi, omizi, melci, viermi, șopârle, gecko, amfibieni și alți cameleoni, precum și materie vegetală, cum ar fi frunze, lăstari tineri și fructe de pădure.

Cameleonul comun din Europa, Africa de Nord și Orientul Apropiat se hrănește în principal cu viespi și mantide; astfel de artropode constituie peste trei sferturi din dieta sa.

Unii cameleoni, precum cameleonul panteră din Madagascar, își reglează nivelul de vitamina D3, pentru care dieta lor bazată pe insecte este o sursă săracă, expunându-se la lumina soarelui, deoarece radiațiile UV cresc producția internă.

Reproducere

Majoritatea cameleonilor sunt ovipari, dar toate speciile din genul Bradypodion și multe specii din genul Trioceros sunt ovovivipare.

Speciile ovipare depun ouă la trei până la șase săptămâni după împerechere. Femela va săpa o groapă cu o adâncime de 10–30 cm, și își va depune ouăle. Mărimea pontei variază foarte mult în funcție de specie. Speciile mici de Brookesia pot depune doar două până la patru ouă, în timp ce cameleonii cu coif (Chamaeleo calyptratus) sunt cunoscuți pentru că depun între 20 și 200 de ouă. Dimensiunile cuiburilor pot varia, de asemenea, foarte mult în cadrul aceleiași specii. Ouăle eclozează, în general, după patru până la 12 luni. Ouăle cameleonului lui Parson (Calumma parsoni) au nevoie, de obicei, de 400 până la 660 de zile pentru a ecloza.

Cameleonii depun ouă cu coajă elastică, care sunt influențate de caracteristicile mediului în timpul incubației. Masa ouălor este cel mai important factor în diferențierea supraviețuitorilor cameleonilor în timpul incubației. Creșterea masei ouălor va depinde de temperatură și de potențialul hidric.