Orientarea sexuală se referă la sexul sau genul persoanelor care sunt în centrul dorințelor, fanteziilor, romantismului și simțurilor erotice sau amoroase ale unui animal uman sau non-uman, sexul față de care o persoană este „orientată”. Deși termenii alternativi „preferință sexuală” și „înclinație sexuală” au în majoritatea cazurilor înțelesuri similare, aceștia sunt de evitat, întrucât creează iluzia că cineva își alege persoanele față de care simte atracție intrinsecă.
La animalele non-umane și la oameni există patru orientări sexuale și romantice: asexualitate și aromantism, bisexualitate și biromantism, heterosexualitate și heteroromantism, homosexualitate și homoromantism. O persoană poate avea orice combinație între sexualitate (-sexual) și romantism (-romantic).
La oameni s-a observat, deși există controverse, că orientarea sexuală este înnăscută (prenatal) și orientarea romantică poate fi formată (postnatal); orientarea sexuală nu se moștenește genetic. Eforturile de schimbare sau invalidare a orientării sexuale, în special la persoanele sub 24 de ani, poate duce ulterior în viață, la unele persoane, la depresie, confuzie, dezvoltarea de parafilii, psihopatii, probleme psihice, abuz de substanțe neurotoxice, stimă de sine scăzută și sinucidere. Orientarea sexuală, orientarea romantică, practica sexuală, identitatea de gen, sexul și exprimarea de gen sunt distincte. Orientarea sexuală a unei persoane se prefigurează în copilărie, devenind cel mai adesea clar conturată la pubertate și adolescență. În general, o persoană poate fi identificată ca heterosexuală (atracție numai față de persoane de sexul opus), homosexuală (atracție numai față de persoanele de același sex), bisexuală (atracție față de ambele sexe) sau asexuală (nu are atracție sexuală față de niciun sex sau gen).
Oamenii de știință nu cunosc cu exactitate cauzele orientării sexuale, însă consideră că aceasta este rezultatul efectului combinat al influențelor genetice, hormonale și de mediu prenatal. Nu există nicio dovadă care să sugereze că părinții sau experiențele din copilăria timpurie joacă vreun rol în ceea ce privește orientarea sexuală. Cercetările de pe parcursul mai multor decenii au demonstrat că orientarea sexuală variază de-a lungul unui continuum, de la atracția exclusivă față de sexul opus la atracția exclusivă față de același sex. Studiile moderne arată că majoritatea persoanelor din lume se consideră heterosexuale – adică, sunt plasate pe scara orientării sexuale între bisexualitate totală și heterosexualitate totală. Trebuie menționat, totuși, că foarte puțini din aceștia au preferințe sau dorințe sexuale-amoroase exclusiv pentru persoanele de sexul opus. Numărul celor care sunt plasați între bisexualitate totală și homosexualitate totală – deci, au atracție principală față de indivizi de același sex – este între 2,8% și 9% din bărbați și 1–5% dintre femei în Statele Unite ale Americii, cu nivele similare observate la nivel mondial. Numărul persoanelor care se identifică drept homosexuali este mai mare în mediile urbane decât în cele rurale.
Orientarea sexuală este prezentă, în principal, în domenii precum biologia și psihologia (inclusiv sexologia), dar este, de asemenea, subiectul antropologiei, istoriei (inclusiv construcționismul social) și dreptului. Orientarea sexuală și romantică nu au legătură cu reproducerea sexuată. O persoană asexuală, bisexuală, heterosexuală sau homosexuală poate avea sau nu progenituri. Sexul reproducător nu necesită o orientare specifică, deoarece orientarea sexuală se referă, de regulă, la un model de durată de atracție sexuală și emoțională pe termen lung, care duce adesea la legături sociale pe termen lung, în timp ce reproducerea necesită doar un singur act de copulare pentru a fertiliza ovulul prin spermatozoizi.
Definiții Orientarea sexuală este una dintre cele patru componente ale sexualității și se caracterizează printr-o atracție emoțională, sexuală sau afectivă constantă față de indivizi de un anume gen. Celelalte trei componente ale sexualității sunt sexul biologic, identitatea sexuală (modul în care o persoană se percepe din punct de vedere psihologic, ca bărbat sau femeie) și rolul social al sexelor (apartenența la normele culturale specifice comportamentului feminin sau masculin). Unii indivizi se pot identifica drept gay, lesbiene sau bisexuali fără să se fi angajat în vreo activitate sexuală.
Termenii folosiți pentru a descrie orientarea sexuală a unei persoane au fost creați pentru a determina genul celor față de care o persoană se simte atrasă sau cu care are contacte sexuale. Astfel, prefixul "homo-" înseamnă "același" în termeni medicali, deci "homosexual" înseamnă că o persoană se angajează în comportament sexual cu o persoană de același sex. Prefixul "hetero-" înseamna "diferit", deci "heterosexual" este o persoană care simte atracție sexuală față de o persoană de gen diferit. Prefixul "bi-" înseamnă "doi", bisexuală fiind o persoană care se simte atrasă de ambele genuri, masculin și feminin. Heterosexualitatea
O persoană heterosexuală, fie că este vorba despre un bărbat sau despre o femeie, este cea care este atrasă de sexul opus. O serie de studii au confirmat că majoritatea adulților din cele mai multe societăți manifestă îndeosebi atracții și comportamente heterosexuale. Un posibil motiv pentru această tendință este faptul că interacțiunea heterosexuală are potențialul de a susține reproducerea, spre deosebire de celelalte forme de interacțiune sexuală. Un alt motiv este faptul că, în majoritatea culturilor, heterosexualitatea este forma de sexualitate care se bucură de cea mai multă aprobare socială. Fiindcă heterosexualii sunt cei mai numeroși, sunt și cei mai vizibili și se bucură de un nivel de sprijin social de care celelalte persoane nu dispun. Homosexualitatea
Homosexualitatea este atracția sexuală și emoțională constantă față de o persoană de același sex. Homosexualitatea este o parte a expresiei sexuale. Spitzer (1981) definea homosexualitatea ca fiind "un pattern persistent de excitare homosexuală dar și un pattern persistent de excitare heterosexuală absentă sau slabă". Persoanele homosexuale de sex masculin sunt numite de obicei "gay", iar persoanele feminine homosexuale sunt numite de obicei "lesbiene". Deși contactele sexuale între membrii aceluiași sex survin în mai multe culturi și perioade de timp, homosexualitatea nu a devenit o componentă recunoscută a identității unei persoane decât în anii 1800.
Psihologii și alți specialiști în domeniul psihicului uman sunt de acord că homosexualitatea nu este o boală, o tulburare psihică sau emoțională. Cercetări științifice obiective întreprinse în ultimii 35 de ani conduc la concluzia că orientarea homosexuală – în sine – nu este asociată cu niciun fel de tulburări emoționale sau sociale. În trecut se credea că homosexualitatea este o boală psihică deoarece specialiștii în domeniu și societatea în ansamblu au interpretat incorect informațiile despre homosexualitate, pentru că majoritatea studiilor se făceau pe cazuri de gay și lesbiene aflați în tratament psihiatric sau psihologic. Când au început să examineze date referitoare la persoane de orientare homosexuală care nu se aflau în tratament, cercetătorii și-au dat seama că homosexualitatea nu este o boală psihică. În 1973, Asociația Psihiatrilor Americani a confirmat importanța noilor cercetări prin eliminarea termenului de "homosexualitate" din catalogul oficial al tulburărilor psihice și emoționale. În 1975, Asociația Psihologilor Americană a adoptat o rezoluție în sprijinul acestei acțiuni. Ambele organizații îndeamnă specialiștii în boli psihice să ajute la înlăturarea stigmatului de boală psihică, asociat încă de unii cu orientarea homosexuală. Bisexualitatea
miniatura|Angelina Jolie, o persoană declarată bisexuală.|alt= Bisexualitatea se referă la atracția erotică, dorința sexuală și iubirea romantică a unei persoane față de alta, fără a ține cont de sex. Bisexualitatea reprezintă orientarea sexuală în care sentimentele de atracție sexuală ale unei persoane există atât față de bărbați cât și față de femei. Deși bisexualii sunt atrași într-o anumită măsură de ambele sexe, nu sunt neapărat atrași în mod egal de ambele sexe. În plus, de obicei, persoanele bisexuale nu au relații de cuplu pe termen lung cu membrii ambelor sexe, ci mai degrabă tind adesea să aibă o relație de cuplu cu un partener de un anumit sex, implicându-se concomitent în interacțiuni sexuale cu persoane de celălalt sex sau gândindu-se la astfel de interacțiuni. Freud susținea în scrierile sale că toți oamenii se nasc bisexuali până când societatea îi forțează să facă o alegere.
Deseori persoanele bisexuale mai sunt numite și pansexuale – adică cele care nu prezintă nicio preferință în fața sexului partenerului – însă aceasta este și diferența între un bisexual și un pansexual. Chiar dacă un bisexual nu are preferințe de sex, genul nu îi este indiferent, spre deosebire de pansexuali, care simt atracție sexuală față de orice fel de persoană (și transgen ori intersex, de exemplu).
Pansexualitatea este sub umbrela bisexualității. În literatura de specialitate există și termenul "pansexual", o categorie relativ nouă a identității sexuale, și se caracterizează prin atracția fizică sau romantică față de alte persoane, indiferent de identitatea de gen sau sexul biologic al acestora. Pansexualitatea sau omnisexualitatea este o categorie nouă de identitate sexuală. Acest termen, deși nu este definit oficial, se referă la acei oameni care simt atracție sexuală și emoțională față de orice persoană, indiferent de sexul biologic sau identitatea sexuală a acesteia. Spre deosebire de bisexualitate, care implică atracție sexuală față de ambele sexe, pansexualitatea include și atracția față de transsexuali, androgini sau alte genuri.
Unii antropologi susțin că orientarea majoritară la animalele umane e bisexualitatea deoarece împărțim 99% din ADN-ul nostru cu primatele Bonobo (Pan Paniscus), cele mai apropriate primate și ca comportament social și sexual de oameni.
Numai persoanele cu orientare bisexuală neasumate sau neinformate cu privire la înțelegerea orientărilor sexuale pot afirma că orientarea sexuală este o „alegere”. Persoanele bisexuale au o orientare bisexuală pe parcursul întregii vieți; orice „terapie de conversie” este distructivă din punct de vedere psihologic; observat și documentat.
Asexualitatea
miniatura|Sir Arthur Conan Doyle a portretizat în mod intenționat personajul său Sherlock Holmes ca ceea ce astăzi ar fi clasificat drept asexual. Asexualitatea este un termen folosit pentru a descrie persoanele foarte puțin interesate de sex. Această orientare este destul de rar întâlnită. De exemplu, într-un studiu britanic, doar 1% dintre respondenți au afirmat că nu au fost niciodată atrași sexual de nimeni. Unii critici nu sunt de acord cu faptul că asexualitatea este considerată o orientare sexuală, deoarece asexualii nu manifestă un comportament sexual. Potrivit altor specialiști, dezinteresul față de sex a persoanelor asexuale este tocmai o abordare a sexualității.
Asexualitatea nu exclude prietenia, dragostea și relațiile profunde cu alte persoane. O persoană asexuală pur și simplu nu manifestă atracție sexuală față de alți oameni. Cu toate acestea, pot experimenta atracție romantică sau o relație mai complexă. Există asexuali care au un libido normal, dar nu este îndreptat către cineva anume. Unele cazuri de acest gen pot implica existența a două orientări sexuale; de exemplu, situația unei femei care se simte atrasă din punct de vedere romantic, ar putea fi identificată ca lesbiană asexuală.
Asexualitatea nu este sinonimă cu "celibatul", care înseamnă practica abținerii de la sex. De fapt, unele persoane asexuale au relații sexuale, iar majoritatea persoanelor celibatare nu sunt asexuale. Mai mult, asexualitatea nu este o alegere ci mai degrabă o înclinație naturală.
Cauze