Adolf Hitler () a fost un politician german de origine austriacă, dictator al Germaniei Naziste din anul 1933 până la sinuciderea sa în anul 1945. A ajuns la putere ca lider al Partidului Nazist, devenind cancelar în 1933 și apoi luând titlul de în 1934. Invadarea Poloniei de către Hitler la data de 1 septembrie 1939 a marcat începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. El a fost implicat direct în operațiunile militare de-a lungul războiului și a avut un rol central în desfășurarea Holocaustului: genocidul a aproximativ șase milioane de evrei și milioane de alte victime.
Hitler s-a născut în Braunau am Inn în Austro-Ungaria și s-a mutat în Germania în anul 1913. A fost decorat cu Crucea de Fier în timpul serviciului său militar în armata germană în Primul Război Mondial. În anul 1919, s-a alăturat Partidului Muncitoresc German (DAP), precursorul Partidului Nazist, iar în 1921 a fost numit lider al Partidului Nazist. În anul 1923 a încercat să preia puterea într-o tentativă eșuată de lovitură de stat la München (Puciul de la Berărie) și a fost condamnat la cinci ani de închisoare, executând puțin peste un an. În timpul detenției a dictat primul volum al autobiografiei și manifestului său politic („Lupta mea”). După eliberarea sa prematură în anul 1924, Hitler a câștigat sprijin popular atacând Tratatul de la Versailles și promovând pangermanismul, antisemitismul și anticomunismul prin carismă și propagandă nazistă. El a denunțat frecvent comunismul ca fiind parte dintr-o conspirație evreiască internațională. Până în luna noiembrie a anului 1932, Partidul Nazist deținea cele mai multe locuri în Reichstag, dar nu o majoritate. Fostul cancelar Franz von Papen și alți lideri conservatori l-au convins pe președintele Paul von Hindenburg să-l numească pe Hitler cancelar la data de 30 ianuarie 1933. La scurt timp, Reichstagul a adoptat Legea de Împuternicire din 1933, care a început transformarea Republicii de la Weimar în Germania Nazistă, o dictatură unipartită bazată pe ideologia totalitară și autocratică a nazismului.
După moartea lui Hindenburg la data de 2 august 1934, Hitler a devenit simultan șef de stat și de guvern, deținând putere absolută. La nivel intern, Hitler a implementat numeroase politici rasiste și a încercat să deporteze sau să ucidă evreii germani. Primii săi șase ani de la putere au dus la o recuperare economică rapidă după Marea Criză Economică, la abrogarea restricțiilor impuse Germaniei după Primul Război Mondial și la anexarea unor teritorii locuite de milioane de germani etnici, ceea ce i-a adus inițial un sprijin popular semnificativ. El a condus o relansare la scară largă a înarmării și, la 1 septembrie 1939, a invadat Polonia, determinând Marea Britanie și Franța să declare război Germaniei. În luna iunie a anului 1941, Hitler a ordonat invadarea Uniunii Sovietice. În decembrie 1941, a declarat război Statelor Unite. Până la sfârșitul anului 1941, forțele germane și puterile Axei ocupau cea mai mare parte a Europei și a Africii de Nord. Aceste câștiguri au fost inversate treptat după 1941, iar în anul 1945 armatele Aliate au învins armata germană. Pe data de 29 aprilie 1945, s-a căsătorit cu partenera sa de lungă durată, Eva Braun, în din Berlin. Cuplul s-a sinucis a doua zi pentru a evita capturarea.
Istoricul și biograful Ian Kershaw l-a descris pe Hitler ca „întruchiparea răului politic modern”. Sub conducerea lui Hitler și ideologia rasistă, regimul nazist a fost responsabil pentru genocidul a aproximativ șase milioane de evrei și milioane de alte victime. Hitler și regimul nazist au fost, de asemenea, responsabili pentru uciderea intenționată a aproximativ 19,3 milioane de civili și prizonieri de război. În plus, 28,7 milioane de soldați și civili au murit ca urmare a acțiunilor militare din teatrul european. Numărul de civili uciși în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost fără precedent în istoria războaielor, iar numărul victimelor îl clasează ca cel mai sângeros conflict din istorie.
Ascendență Tatăl lui Hitler, Alois Hitler, a fost copilul nelegitim al Mariei Schicklgruber. Registrul de botez nu indica numele tatălui său, iar Alois a purtat inițial numele de familie al mamei sale, „Schicklgruber”. În anul 1842, Johann Georg Hiedler s-a căsătorit cu mama lui Alois. Alois a fost crescut în familia fratelui lui Hiedler, Johann Nepomuk Hiedler. În anul 1876, Alois a fost legitimat, iar registrul său de botez a fost adnotat de un preot pentru a-l înregistra pe Johann Georg Hiedler ca tatăl lui Alois (înregistrat ca „Georg Hitler”). Alois a preluat apoi numele de familie „Hitler”, scris și sau . Numele este probabil derivat din cuvântul german , având semnificația „cel care locuiește într-o colibă”.
Funcționarul nazist Hans Frank a sugerat că mama lui Alois ar fi fost angajată ca menajeră de o familie evreiască din Graz, iar fiul familiei, Leopold Frankenberger, în vârstă de 19 ani, ar fi fost tatăl lui Alois, o afirmație cunoscută sub numele de Teza Frankenberger. Nu există nicio înregistrare a unui Frankenberger în Graz în acea perioadă și niciun document care să dovedească existența lui Leopold Frankenberger, așa că istoricii resping afirmația conform căreia tatăl lui Alois ar fi fost evreu.
Primii ani
Copilărie și educație Adolf Hitler s-a născut pe data de 20 aprilie 1889 în Braunau am Inn, un oraș din Austro-Ungaria (astăzi Austria), aproape de granița cu Imperiul German. A fost al patrulea dintre cei șase copii ai lui Alois Hitler și ai celei de-a treia soții a acestuia, Klara Pölzl. Trei dintre frații lui Hitler—Gustav, Ida și Otto—au murit în copilărie. În gospodărie locuiau și copiii lui Alois din a doua căsătorie: Alois Jr. (născut în 1882) și Angela (născută în 1883). Când Hitler avea trei ani, familia s-a mutat în Passau, Germania. Acolo a preluat dialectul bavarez inferior, în locul germanei austriece, care i-a marcat vorbirea pe tot parcursul vieții. Familia s-a întors în Austria și s-a stabilit în Leonding în anul 1894, iar în iunie 1895 Alois s-a retras la Hafeld, lângă Lambach, unde s-a ocupat de agricultură și de creșterea albinelor. Hitler a urmat (o școală primară finanțată de stat) în apropiere, în Fischlham. miniatura|Hitler ca bebeluș () Mutarea la Hafeld a coincis cu începutul unor conflicte intense între tată și fiu, cauzate de refuzul lui Hitler de a se conforma disciplinei stricte a școlii. Alois a încercat să-și supună fiul prin forță, în timp ce Adolf a făcut tot posibilul să fie opusul a ceea ce și-a dorit tatăl său. Alois își bătea, de asemenea, fiul, deși mama lui încerca să-l protejeze de bătaia constantă.
Eforturile agricole ale lui Alois Hitler de la Hafeld s-au încheiat cu eșec, iar în anul 1897 familia s-a mutat la Lambach. Hitler, în vârstă de opt ani, a luat lecții de canto, a cântat în corul bisericii și chiar a luat în considerare posibilitatea de a deveni preot. În anul 1898, familia s-a întors definitiv la Leonding. Hitler a fost profund afectat de moartea fratelui său mai mic, Edmund, în 1900, din cauza pojarului. Hitler s-a transformat dintr-un elev încrezător, deschis și conștiincios într-un băiat morocănos și detașat, care se certa constant cu tatăl său și cu profesorii. Paula Hitler și-a amintit cum Adolf era un bătăuș adolescent care o lovea adesea.
Alois făcuse o carieră de succes în biroul vamal și și-a dorit ca fiul său să urmeze aceeași cale. Hitler a dramatizat mai târziu un episod din această perioadă, când tatăl său l-a dus să viziteze un oficiu vamal, descriindu-l ca pe un eveniment care a dat naștere unui antagonism implacabil între tată și fiu, ambii fiind încăpățânați. Ignorând dorința fiului său de a urma un liceu clasic și de a deveni artist, Alois l-a trimis pe Hitler la Realschule din Linz în septembrie 1900. Hitler s-a revoltat împotriva acestei decizii, iar în afirmă că a intenționat să aibă rezultate slabe la școală, sperând că, odată ce tatăl său va vedea „ce puțin progres fac la școala tehnică, mă va lăsa să mă dedic visului meu”.
La fel ca mulți austrieci de etnie germană, Hitler a început să dezvolte idei naționaliste germane de la o vârstă fragedă. El și-a exprimat loialitatea doar față de Germania, disprețuind monarhia Habsburgică în declin și dominația sa asupra unui imperiu etnic divers. Hitler și prietenii săi foloseau salutul „Heil” și cântau „Deutschlandlied” în locul imnului imperial austriac. După moartea subită a lui Alois pe 3 ianuarie 1903, performanța lui Hitler la școală s-a deteriorat, iar mama sa i-a permis să părăsească școala. S-a înscris la Realschule din Steyr în septembrie 1904, unde comportamentul și performanța sa s-au îmbunătățit. În anul 1905, după ce a promovat un examen de corigență, Hitler a părăsit școala fără ambiții de educație superioară sau planuri clare pentru o carieră.
Tinerețe în Viena și München
miniatura|Casa din Leonding, Austria, unde Hitler și-a petrecut adolescența timpurie miniatura|Alter Hof din München, o acuarelă realizată de Hitler în 1914 În anul 1907, Hitler a părăsit Linz pentru a trăi și a studia artele frumoase în Viena, întreținut de pensia de orfan și de sprijinul mamei sale. A aplicat pentru admitere la Academia de Arte Frumoase din Viena, dar a fost respins de două ori. Directorul a sugerat ca Hitler să încerce la Școala de Arhitectură, dar acesta nu avea calificările academice necesare deoarece nu terminase școala secundară.
La 21 decembrie 1907, mama sa a murit de cancer la sân la vârsta de 47 de ani; Hitler avea atunci 18 ani. În anul 1909, Hitler a rămas fără bani și a fost nevoit să ducă o viață boemă în adăposturi pentru persoane fără domiciliu și în Căminele Meldemannstraße. A câștigat bani ca muncitor ocazional și prin pictarea și vânzarea acuarelelor cu peisaje din Viena. În timpul șederii sale în Viena, și-a urmat pasiunea tot mai mare pentru arhitectură și muzică, participând la zece reprezentații ale operei , opera sa preferată de Wagner.
În Viena, Hitler a fost expus pentru prima dată la retorica rasistă. Populiști precum primarul Karl Lueger au exploatat sentimentul antisemit prevalent din oraș, exprimând ocazional și idei naționaliste germane pentru beneficiul politic. Naționalismul german era și mai răspândit în districtul Mariahilf, unde locuia atunci Hitler. Georg Ritter von Schönerer a devenit o influență majoră asupra lui Hitler, iar acesta a dezvoltat o admirație pentru Martin Luther. Hitler citea ziare locale care promovau prejudecăți și utilizau temerile creștinilor de a fi copleșiți de un aflux de evrei din Europa de Est, precum și broșuri care publicau gândurile unor filosofi și teoreticieni precum Houston Stewart Chamberlain, Charles Darwin, Friedrich Nietzsche, Gustave Le Bon și Arthur Schopenhauer. În timpul vieții sale în Viena, Hitler a dezvoltat și sentimente antislavice.
Originea și dezvoltarea antisemitismului lui Hitler rămân subiect de dezbatere. Prietenul său, August Kubizek, a susținut că Hitler era un „antisemit convins” înainte de a părăsi Linz. Cu toate acestea, istoricul Brigitte Hamann descrie afirmația lui Kubizek ca fiind „problematică”. Deși Hitler afirmă în că a devenit antisemit pentru prima dată în Viena, Reinhold Hanisch, care l-a ajutat să-și vândă tablourile, nu este de acord. Hitler a avut relații cu evrei în timp ce locuia în Viena. Istoricul Richard J. Evans afirmă că „istoricii sunt acum în general de acord că antisemitismul său notoriu și criminal a apărut după înfrângerea Germaniei [în Primul Război Mondial], ca produs al explicației paranoice a «înjunghierii pe la spate» pentru catastrofă”.