thumb|175px|Prezentarea universului după concepția lui Ptolomeu (reprezentare grafică din 1661) thumb|175px|Matematicianul Ptolemeu „Alexandrinul”, imagine dintr-o carte din secolul al XVI-lea O descoperire științifică este descrierea, observarea sau demonstrarea experimentală plauzibilă a fenomenelor fizice care apar în natură care încă nu au fost observate. De exemplu, o nouă descoperire științifică este izolarea unui compus chimic nou în stare naturală; descoperirea și descrierea unei plante necunoscute; observarea unui tip nou de radiații sau relația dintre două cantități care sunt în prezent considerate a fi independente una de alta. Aceasta este o listă cronologică a descoperirilor științifice: __notoc__
Î.Hr. thumb|175px|Bustul lui Tucidide, aflat la Royal Ontario Museum. 30.000 - 25.000 î.Hr.: În Europa centrală și în Franța, popoarele din paleolitic folosesc crestăturile pe oase de animale, pe fildeș și pe pietre pentru a înregistra numerele.Hellemans, Alexander, Istoria descoperirilor științifice, Editura Orizonturi, București, 1988, ISBN 973-9342-18-3, p. 20. Secolul al XVII-lea î.Hr. - Tableta lui Venus a lui Ammisaduqa, primele observații astronomice babiloniene cunoscute Secolul al VIII-lea î.Hr. - Aitareya Brahmana: heliocentrism 3000 î.Hr. - Determinarea duratei anului la 360 zile de către vechii egipteni - în funcție de inundațiile Nilului și de aparițiile stelei Sirius 3000 î.Hr. - Ecuațiile de gradul doi - în Babilon 1100 î.Hr. - Oblicitatea eclipticii pe ecuator 23°54'(Chu Kong) 600 î.Hr. - Teorema lui Thales în geometrie 580 î.Hr. - Thales din Milet descrie comportamentul magnetitului. 430 î.Hr. - Tucidide: Sistemul imunitar Democrit și Leucip din Milet - Emit ipoteza atomică. Atomul (quark) este indivizibil, indestructibil și între atomi se află spațiu gol. 360 î.Hr. - Eudoxus din Cnidus: primul model planetar grec 350 î.Hr. - Heraclides: Rotația Pământului Secolul al III-lea î.Hr. - Eratosthenes: calculează mărimea Pământului și distanțele până la Soare și până la Lună Secolul al III-lea î.Hr. - Aristarh din Samos: a sugerat că Pământul se rotește în jurul Soarelui care stă fix Secolul al II-lea î.Hr. - Hiparh: astronomia științifică, determină durata anotimpurilor, arată că mișcarea Soarelui în jurul Pământului nu este uniformă, descoperă neregularități în mișcarea Lunii, clasifică stelele după strălucire, calculează distanța de la Pământ la Lună, diametrul selenar, teoria epiciclurilor, a măsurat înclinația pe eliptică a orbitei lunare la 5°, introduce metodele trigonometrice în astronomie, fenomenul de precesie a echinocțiilorHiparh a concluzionat corect că punctul vernal este cel care se desplasează, de unde rezultă fenomenul de precesie a echinocțiilor, descoperirea proiecției stereografice (astronomie) (potrivit lui Synesios din Cirene). Pe baza proiecției stereografice Hiparh construiește primul Astrolab Plan (instrument universal)T.Abramescu - Curs de astronomie, 1923René Taton - Istoria generală a științei, Vol. 1. Știința antică și medievală, București, 1970, pag.345 150 î.Hr. - Seleucus din Seleucia: descoperă că mareele sunt cauzate de Lună.
Secolul I. d.Hr
Secolul al II-lea 150, Ptolemeu: prezintă modelul geocentric al sistemului solar
Secolul al III-lea
Secolul al IV-lea anii 300 - apariția alchimiei în Europa. În 1144 asistăm la apariția clară a alchimiei în Europa de vest: Roberto de Chester traduce din arabă Liber de compositione alchimiae, o lucrare cu largi conotații mistice, inițiatice, ezoterice.
Secolul al V-lea
Secolul al VI-lea
Secolul al VII-lea înainte de 668 - Brahmagupta - soluțiile generale ale ecuației liniare și a celei de gradul al doilea Plofker, Kim (2007), „Matematici în India”, The Mathematics of Egypt, Mesopotamia, China, India and Islam: A Sourcebook, Princeton University Press. ISBN 9780691114859. definește pentru prima dată numărul zero, adunarea și scăderea, stabilește regulile operațiilor elementare cu fracții
Secolul al VIII-lea thumb|right|175px|Geber (c. 721- c. 815) într-un manuscris alchimist din sec. al XV-lea Geber (Jabir ibn Hayyan): începuturile chimiei și ale metodei experimentale; descoperă acidul clorhidric, acidul sulfuric, acidul nitric și acidul acetic; descoperă carbonatul de sodiu, potasiul, apa distilată și alcoolul pur (etanolul); a descoperit că aqua regia, un amestec din acizii azotic și clorhidric, poate dizolva metalele, de exemplu aurul; descoperă lichefierea, cristalizarea, purificarea, oxidarea, evaporarea, filtrarea și sublimarea.
Secolul al IX-lea Banu Musa: descoperă că toate corpurile cerești sunt supuse acelorași legi ca și cele terestre; descoperă existența gravitației între corpurile cerești și între sferele cerești (înainte de formularea legii lui Newton a gravitației universale) Al-Kindi (Alkindus): respinge teoria transmutării metalelor inferioare în aur; conceptul de relativitate
Secolul al X-lea
Secolul al XI-lea thumb|right|175px|Ibn al-Haytham, 965 - 1039. 1021 - Ibn al-Haytham - Carte de Optică (limba persană: Ketāb e Manzarehā (کتاب منظره ها) : bazele opticii moderne, metoda științifică și fizica experimentală; explicația corectă a percepției vizuale; inventarea camerei obscure; bazele telescopului astronomic , descoperă că razele de lumină ce călătoresc în linii drepte sunt formată din particule de fotoni, principiul lui Fermat privind timpul, o viziune cauzată de razele de lumină care intră în ochi; propagarea rectilinie, constituentul culorilor și aspectele electromagnetice ale luminii; explicația umbrelor, vederii binoculare, refracției atmosferice și ale iluziei selenare; relația dintre densitatea atmosferei cu altitudinea; viteza finită a luminii 1020 - Avicenna - Canonul Medicinei: începuturile medicinei experimentale; descoperirea naturii contagioase a bolilor infecțioase, inclusiv ftiziile, tuberculoza și bolile cu transmitere sexuală; descoperă mediastinita și pleurezia, bacteria și organismele virale, precum și distribuția bolii prin apă și sol Ibn al-Haytham și Avicenna: legea inerției (prima lege a mișcării a lui Newton) și descoperă impulsul (parte din a doua lege a mișcării a lui Newton) Abu Rayhan al-Biruni: începuturile astronomiei experimentale
Secolul al XII-lea
Secolul al XIII-lea 1220-1235 - Robert Grosseteste: promovarea metodei experimentale ca metodă științifică (vezi și: Roger Bacon) 1242 - Ibn al-Nafis: primele cercetări privind circulația pulmonară și aparatul cardiovascular Theodoric din Freiberg: explicație corectă privind curcubeul
Secolul al XIV-lea Înainte de 1327 - William de Occam: Briciul lui Occam sau principiul parcimoniei (entia non sunt multiplicanda praeter necessitatem).
Secolul al XV-lea
Secolul al XVI-lea 1543 - Copernicus: modelul heliocentric 1543 - Andreas Vesalius: cercetare de pionierat în anatomia umană, considerat fondator al anatomiei moderne umane 1552 - Michael Servetus: primele cercetări în Europa privind circulația pulmonară anii 1570 - Tycho Brahe: observații astronomice detaliate 1600 - William Gilbert: Câmpul magnetic al Pământului
Secolul al XVII-lea thumb|200px|Ole Christensen Rømer 1609 - Johannes Kepler: primele două legi ce descriu mișcările planetelor în jurul unei stele 1610 - Galileo Galilei: Sidereus Nuncius: observații telescopice 1614 - John Napier: folosește logaritmi pentru calcul . Există dovezi că logaritmii au fost cunoscuți încă din secolul al VIII-lea în India. 1628 - William Harvey: Circulația sanguină 1637 - René Descartes: Metoda științifică 1643 - Evangelista Torricelli inventează barometrul cu mercur 1662 - Robert Boyle: Legea lui Boyle pentru gazul ideal 1665 - Philosophical Transactions of the Royal Society prima revistă publicată de revizuiri științifice. 1669 - Nicholas Steno: Afirmă că fosilele sunt resturile organice incluse în straturile de sedimente, baza stratigrafiei 1675 - Leibniz, Newton: calcul infinitezimal 1675 - Anton van Leeuwenhoek: Microorganisme 1676 - Ole Rømer: prima măsurare cantitativă a vitezei luminii 1687 - Newton: Legea mișcării, Legea atracției universale, baza fizicii clasice
Secolul al XVIII-lea
1714 - Gabriel Fahrenheit inventează termometrul cu mercur 1745 - Ewald Georg von Kleist a inventat primul dispozitiv care stochează electricitate statică, denumit în cele din urmă Butelia de Leyda 1750 - Joseph Black: descrie Căldura latentă 1751 - Benjamin Franklin: fulgerul este electric 1778 - Antoine Lavoisier (și Joseph Priestley): Descoperirea oxigenului conduce la sfârșitul teoriei flogisticului 1781 - William Herschel anunță descoperirea planetei Uranus, extinzând granițele cunoscute ale sistemului solar pentru prima dată în istoria modernă 1785 - William Withering: publică primul tratat definitiv de utilizare a plantei foxglove (Degețel) pentru tratarea hidropiziei (oedema). 1787 - Jacques Charles: Legea lui Charles a gazului ideal 1789 - Antoine Lavoisier: legea conservării massei, baza chimiei și începutul chimiei moderne, 1796 - Georges Cuvier: Stabilește extincția ca pe un fapt 1799 - William Smith: Publică harta geologică a Angliei, prima hartă geologică din lume, prima aplicație a stratigrafiei
Secolul al XIX-lea
1800 - Alessandro Volta descrie bateria electrică 1802 - Jean-Baptiste de Lamarck: evoluția teologică 1805 - John Dalton: Teoria atomului în (Chimie) 1824 - Carnot: descrie ciclul Carnot, motorul cu ardere ideal 1827 - Georg Simon Ohm: Legea lui Ohm (Electricitate) 1827 - Amedeo Avogadro: Legea lui Avogadro (Legile gazelor) 1828 - Friedrich Wöhler sintetizează ureea, distrugând vitalismul 1833 - Anselme Payen izolează prima enzimă, (Diastazică) 1838 - Matthias Schleiden: toate plantele sunt create din celule 1843 - James Prescott Joule: Legea conservării energiei (Prima lege a termodinamicii), de asemenea în 1847 - Helmholtz, Conservarea energiei 1846 - William Morton: descoperă anestezia 1848 - Lord Kelvin: zero absolut ca temperatură 1858 - Rudolf Virchow: Celulele pot apărea numai din celulele pre-existente, 1859 - Charles Darwin și Alfred Wallace: Teoria evoluției prin selecție naturală 1865 - Gregor Mendel: Legile lui Mendel privind moștenirea genetică, baza geneticii 1869 - Dmitri Mendeleev: Tabelul periodic 1873 - James Clerk Maxwell: Teoria electromagnetismului 1875 - William Crookes a inventat tubul Crookes și a studiat razele catodice 1876 - Josiah Willard Gibbs a înființat termodinamica chimică, norma de fază 1877 - Ludwig Boltzmann: definiție statistică a entropiei 1887 - Albert Michelson și Edward Morley: lipsa de dovezi privind eterul 1895 - Wilhelm Conrad Röntgen descoperă razele x 1896 - Henri Becquerel descoperă radioactivitatea 1897 - J.J. Thomson descoperă electroni în razele catodice
Secolul al XX-lea
1900 - Max Planck: Legea lui Planck 1905 - Albert Einstein: Teoria relativității 1906 - Walther Nernst: A treia lege a termodinamicii 1912 - Alfred Wegener: Mișcarea de derivă a continentelor 1912 - Max von Laue : Tehnici de împrăștiere a razelor X (en.: Difracția razelor X) 1913 - Henry Moseley: definește numărul atomic 1913 - Niels Bohr: Modelul atomic Bohr 1915 - Karl Schwarzschild: descoperă raza Schwarzschild (sau raza gravitațională) care duce la identificarea găurilor negre 1915, 1916 - Albert Einstein: Teoria relativității generale - și David Hilbert 1918 - Emmy Noether: Teorema lui Noether - condițiile în care legile de conservare sunt valide 1924 - Wolfgang Pauli: Principiul de excluziune (Mecanică cuantică) 1925 - Erwin Schrödinger: Ecuația Schrödinger (Mecanică cuantică) 1927 - Werner Heisenberg: Principiul incertitudinii (Mecanică cuantică) 1927 - Georges Lemaître: Teoria Big Bang 1928 - Paul Dirac: Ecuația lui Dirac (Mecanică cuantică) 1929 - Edwin Hubble: Legea lui Hubble de extindere a universului 1929 - Relațiile de reciprocitate ale lui Lars Onsager 1934 - Clive McCay: Reducerea numărului de calorii extinde durata de viață maximă a speciei