Mecanismul European al Ratelor de Schimb (ERM II) este un sistem introdus de Comunitatea Europeană la 1 ianuarie 1999, odată cu introducerea unei monede unice, euro (care a înlocuit ERM I și predecesorul euro, ECU), ca parte a (SME), pentru a reduce variabilitatea cursului de schimb și a realiza stabilitatea monetară în Europa.

După adoptarea monedei euro, politica s-a schimbat și s-a stabilit că monedele țărilor UE din afara zonei euro sunt legate de euro (având moneda comună ca punct central). Scopul a fost de a îmbunătăți stabilitatea acestor monede, precum și de a obține un mecanism de evaluare pentru potențialii membri ai zonei euro. Începând cu ianuarie 2026, coroana daneză este singura monedă care participă la ERM II.

Intenție și funcționare ERM se bazează pe conceptul de marje fixe ale cursului de schimb valutar, dar cu cursuri de schimb variabile în cadrul acestor marje. Acesta este cunoscut și sub denumirea de sistem semi-fix. Înainte de introducerea euro, cursurile de schimb se bazau pe unitatea monetară europeană (ECU), unitatea de cont europeană, a cărei valoare era determinată ca medie ponderată a monedelor participante.

O grilă (cunoscută sub numele de Grila de Paritate) a cursurilor bilaterale a fost calculată pe baza acestor cursuri centrale exprimate în ECU, iar fluctuațiile valutare trebuiau să fie conținute într-o marjă de 2,25% de o parte și de alta a cursurilor bilaterale (cu excepția lirei italiene, a pesetei spaniole, a escudoului portughez și a lirei sterline, cărora li s-a permis să fluctueze cu ±6%). Intervențiile hotărâte și acordurile de împrumut au protejat monedele participante de fluctuații mai mari ale cursului de schimb.

Se pare că , cancelarul Trezoreriei Regatului Unit, a ales să nu adere la ERM în 1979, din cauza îngrijorărilor că acest lucru ar aduce beneficii economiei germane prin împiedicarea aprecierii mărcii germane, în detrimentul economiilor altor țări.William Keegan: David Cameron's EU referendum raises spectre of Thatcher-era euroscepticism W. Keegan, International Business Times, 19 October 2015 Regatul Unit a aderat la ERM în octombrie 1990, sub conducerea cancelarului John Major, o mișcare care la acea vreme a fost susținută în mare măsură de mediul de afaceri și de presă, dar a fost forțată să părăsească din nou sistemul doi ani mai târziu, de .

Regimuri istorice ale cursului de schimb pentru membrii UE

Euro a înlocuit ECU la un raport de 1:1 pe piețele cursurilor de schimb, la 1 ianuarie 1999. Între 1979 și 1999, marca germană a funcționat ca o ancoră de facto pentru ECU, ceea ce înseamnă că a existat doar o mică diferență între fixarea unei monede față de ECU și fixarea acesteia față de marcă. Zona euro a fost înființată cu primele sale 11 state membre la 1 ianuarie 1999. Prima extindere a zonei euro, cu Grecia, a avut loc la 1 ianuarie 2001, cu un an înainte ca euro să intre fizic în circulație. Următoarele extinderi ale zonei au fost cu state care au aderat la UE în 2004, apoi s-au alăturat zonei euro la 1 ianuarie în anul menționat: Slovenia (2007), Cipru (2008), Malta (2008), Slovacia (2009), Estonia (2011), Letonia (2014), Lituania (2015). Croația, care a aderat la UE în 2013, a adoptat euro în 2023, în timp ce Bulgaria a făcut-o în 2026.

Toți noii membri ai UE care au aderat la bloc după semnarea Tratatului de la Maastricht în 1992 sunt obligați să adopte moneda euro în conformitate cu termenii tratatelor lor de aderare. Cu toate acestea, ultimul dintre cele cinci criterii de convergență economică, care trebuie îndeplinite pentru a se califica pentru adoptarea monedei euro, este criteriul stabilității cursului de schimb. Acesta necesită statutul de membru al ERM timp de cel puțin doi ani, fără prezența unor „tensiuni severe” asupra cursului de schimb valutar.

Ruptura de paritate a lirei sterline și a lirei sterline irlandeze Pentru a participa la ERM, Irlanda a ales să rupă paritatea lirei irlandeze cu lira sterlină în 1979, deoarece Regatul Unit hotărâse să nu participe. (Banca Centrală a Irlandei menținuse paritatea cu lira sterlină de la înființarea statului în 1922. „Abia în anii 1970, când inflația ridicată din Regatul Unit a amenințat stabilitatea prețurilor în Irlanda, s-au luat în serios în considerare alternativele”.)

Retragerea forțată a lirei sterline

Regatul Unit a intrat în ERM în octombrie 1990, dar a fost forțat să iasă din program în termen de doi ani, după ce lira sterlină a fost supusă unor presiuni majore din partea speculatorilor valutari. Căderea care a urmat, din 16 septembrie 1992, a fost ulterior numită „”. Au existat unele revizuiri ale atitudinii față de acest eveniment, având în vedere performanța economică puternică a Regatului Unit după 1992, unii comentatori numind-o „White Wednesday”.

Unii comentatori, urmându-l pe , au început să se refere la ERM ca la un „Mecanism de Recesiune Eternă”, după ce Regatul Unit a intrat în recesiune în 1990. Regatul Unit a cheltuit peste 6 miliarde de lire sterline încercând să mențină moneda în limite înguste, rapoartele de la acea vreme menționând pe scară largă că profitul individual de 1 miliard de lire sterline al controversatului investitor maghiar-american George Soros echivala cu peste 12 lire sterline pentru fiecare bărbat, femeie și copil din Marea Britanie și l-a numit pe Soros „omul care a dat faliment la Banca Angliei”.

Apartenența Marii Britanii la ERM a fost, de asemenea, acuzată de prelungirea recesiunii la acea vreme, iar ieșirea Marii Britanii din ERM a fost considerată un eșec economic care a contribuit semnificativ la înfrângerea guvernului conservator al lui John Major la alegerile generale din mai 1997, în ciuda redresării economice puternice și a scăderii semnificative a șomajului pe care acest guvern le supraveghease după Black Wednesday.

Creșterea marjelor În august 1993, marja a fost extinsă la 15% pentru a face față speculațiilor împotriva francului francez și a altor valute.

Istorie La 31 decembrie 1998, cursurile de schimb ale unității monetare europene (ECU) ale țărilor din zona euro au fost înghețate, stabilindu-se astfel valoarea euro, care a înlocuit apoi ECU la paritate.

În 1999, ERM II a înlocuit ERM-ul original. Monedele grecești și daneze au făcut parte din noul mecanism, dar când Grecia a aderat la euro în 2001, coroana daneză a rămas la acea vreme singurul membru participant. O monedă din ERM II poate fluctua într-un interval de ±15% față de un curs central față de euro. În cazul coroanei, Banca Națională a Danemarcei menține cursul de schimb în intervalul mai restrâns de ± 2,25% față de cursul central de 1 EUR = 7,46038 DKK.

Se așteaptă ca țările UE care nu au adoptat moneda euro să participe timp de cel puțin doi ani la ERM II înainte de a adera la zona euro.

Noi membri ai UE La 1 mai 2004, cele zece bănci centrale naționale (BCN) ale noilor țări membre au devenit parte la Acordul ERM II cu băncile centrale. Monedele naționale urmau să devină parte a ERM II la date care urmau să fie convenite.

Coroana estoniană, litasul lituanian și tolarul sloven au fost incluse în ERM II pe 28 iunie 2004; lira cipriotă, latsul leton și lira malteză pe 2 mai 2005; coroana slovacă pe 28 noiembrie 2005.

La 10 iulie 2020 s-a anunțat că leva bulgărească (care a aderat la UE la 1 ianuarie 2007) și kuna croată (care a aderat la UE la 1 iulie 2013) vor fi incluse în ERM II.

Aceste state au aderat toate de atunci la zona euro și, prin urmare, au părăsit ERM II: Slovenia (1 ianuarie 2007), Cipru (1 ianuarie 2008), Malta (1 ianuarie 2008), Slovacia (1 ianuarie 2009), Estonia (1 ianuarie 2011), Letonia (1 ianuarie 2014), Lituania (1 ianuarie 2015), Croația (1 ianuarie 2023) și Bulgaria (1 ianuarie 2026).

Starea actuală Începând cu ianuarie 2026, coroana daneză este singura monedă care participă la ERM II. Monedele Suediei (coroana suedeză), ale celor mai mari trei țări care au aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004 (zlotul polonez, coroana cehă și forintul maghiar) și România, care a aderat la 1 ianuarie 2007 (leul românesc), trebuie să adere în conformitate cu termenii tratatelor de aderare aplicabile.

Suedia a votat într-un referendum în 2003 să nu participe la mecanism, în ciuda faptului că se așteaptă ca BCE să adere, deoarece Suedia nu are o opțiune de excludere, așa cum se întâmplă în Danemarca. Membrii UE sunt obligați să adere la ERM conform criteriilor de convergență de la Maastricht.

Benzile cursului de schimb În teorie, majoritatea monedelor pot fluctua cu până la 15% față de valoarea lor atribuită. În practică, însă, moneda Danemarcei deviază foarte puțin. Data intrării Țară Valută 1 € = Bandă Note Nominal Real 1 ianuarie 1999 Coroană (kr.) 7.46038 2,25% <1% Coroana a intrat în ERM II în 1999, odată cu crearea monedei euro. Pentru mai multe informații, consultați articolul Danemarca și moneda euro.

Referință istorică Foștii membri ai ERM II sunt drahma grecească, tolarul sloven, lira cipriotă, coroana estonă, lira malteză, coroana slovacă, latsul leton, litasul lituanian, kuna croată și leva bulgărească. PerioadăȚarăMoned〠=NoteNominalDe fapt1 ianuarie 1999 – 16 ianuarie 2000Drachma (₯)15%Necunoscut17 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2000Necunoscut28 iunie 2004 - 31 decembrie 2006Tolar (SIT)15%0.16%2 mai 2005 – 7 decembrie 2007Liră cipriotă (£C)15%2.1%7 decembrie 2007 –31 decembrie 20070%2 mai 2005 – 31 decembrie 2007Lira malteză (Lm)15%0%Lira a fost ancorată în euro încă de la aderarea la ERM II. Există doar două excepții: 2 mai 2005 (cursul BCE: 1 EUR = 0,4288 MTL) și 15 august 2005 (cursul BCE: 1 EUR = 0,4292 MTL).28 noiembrie 2005 – 16 martie 2007Coroană slovacă (Sk.)15%12%17 martie 2007 – 27 mai 200812%28 mai 2008 – 31 decembrie 20081.9%28 iunie 2004 – 31 decembrie 2010Coroană estonă (kr.)15%0%Coroana estonă a fost legată de marca germană de la reintroducerea sa la 20 iunie 1992, iar apoi de euro.2 mai 2005 – 31 decembrie 2013Lats (Ls.)15%1%Letonia avea un , a cărui ancoră a trecut de la DST la euro la 1 ianuarie 2005.28 iunie 2004 - 31 decembrie 2014Litas (Lt.)15%0%Litasul a fost fixat pe dolarul american până pe 2 februarie 2002, când a trecut la moneda euro.10 iulie 2020 – 31 decembrie 2022Kuna (kn.)7.5345015%0%10 iulie 2020 – 31 decembrie 2025Leva (лв.)1.9558315%0%În iulie 1997 a fost instituit un acord de pentru a stabiliza economia, care a ancorat leva bulgărească printr-un curs de schimb fix față de marca germană și a trecut la euro la intrarea sa în vigoare.

Note

Vezi și Criteriile de la Maastricht

Legături externe ERM pe site-ul Parlamentului Regatului Unit Comunicate de presă ale Băncii Centrale Europene Guardian Unlimited | Reportaje speciale | Lira sterlină iese din ERM – 17 septembrie 1992

Categorie:Euro