Fazanul auriu (Chrysolophus pictus), cunoscut și sub numele de fazan chinezesc sau fazan curcubeu, este o specie de păsări din familia Phasianidae, ordinul Galliformes. Este originar din pădurile montane din vestul și centrul Chinei, unde este considerat de secole un simbol al norocului și al prosperității. Specia a fost introdusă cu succes în mai multe țări, printre care Marea Britanie, Statele Unite, Canada și Australia, dar obiceiurile sale de viață în natură rămân încă destul de puțin cunoscute. Numele genului provine din greaca veche khrusolophos, "cu creastă de aur", iar pictus este cuvântul din latină pentru "pictat", de la pingere, "a picta".

Taxonomie Fazanul auriu a fost descris științific în 1758 de naturalistul suedez Carl Linnaeus în a zecea ediție a lucrării sale Systema Naturae, sub numele binomial Phasianus pictus, localitatea-tip indicată fiind China. Specia este acum plasată, alături de fazanul lui Lady Amherst, în genul Chrysolophus, introdus în 1834 de zoologul englez John Edward Gray.

Descriere Masculul adult are aproximativ 100 cm lungime, coada reprezentând două treimi din lungimea totală, iar greutatea variază între 500 și 700 g. Penajul se caracterizează printr-o creastă și un cârlionț auriu, precum și printr-un corp roșu-aprins. Are un guler portocaliu ce poate fi desfăcut în evantai în timpul paradei, acoperind toată fața cu excepția ochilor, care sunt galben strălucitor cu pupilă neagră. Fața, gâtul, bărbia și părțile laterale ale gâtului sunt de un ruginiu-castaniu. Partea superioară a spatelui este verde, iar restul spatelui și crupa sunt galben-aurii. Penele terțiare de pe aripi sunt albastre, iar scapularele roșu-închis. Penele centrale ale cozii sunt negre cu pete scorțișoară, iar picioarele sunt galben-mat.

Femela adultă are 60-80 cm lungime și cântărește aproximativ 350 g, iar coada reprezintă circa jumătate din lungimea totală. Este mult mai puțin spectaculoasă decât masculul, cu un penaj maroniu pătat, mai închis la culoare și mai zvelt decât cel al femelei de fazan comun. Pieptul și părțile laterale sunt striate cu bej și maro-negricios, iar abdomenul este simplu, bej. Atât masculii, cât și femelele au picioare și cioc galbene.

Distribuție și habitat Fazanul auriu este originar din pădurile din zonele muntoase ale vestului Chinei, dar populații sălbatice s-au format în Marea Britanie, Canada, Statele Unite, Mexic, Columbia, Peru, Bolivia, Chile, Argentina, Uruguay, Insulele Falkland, Germania, Belgia, Țările de Jos, Franța, Irlanda, Australia și Noua Zeelandă.Long, John L. (1981). Introduced Birds of the World. Agricultural Protection Board of Western Australia. pp. 21-493. Trăiește în special în pădurile montane de conifere din vestul și centrul țării.

Populații introduse

Prima consemnare a unui fazan auriu în libertate în Anglia datează din 1845, în Norfolk, exemplarul fiind identificat inițial drept hibrid între fazanul comun și potârnichea cu picioare roșii. În deceniile următoare, fazani auriu au fost eliberați în mai multe locații din Anglia și Scoția. Unele dintre aceste introduceri au inclus și fazani ai lui Lady Amherst, care s-au încrucișat adesea cu fazanii auriu. Până în 1979, cele mai mari populații stabile se aflau în Breckland și Galloway, cu o populație de 250 de exemplare în pădurea Kirroughtree. În anii 1980-1990, populațiile britanice au ajuns la 1.000-2.000 de exemplare, dar au scăzut ulterior brusc, din cauza reducerii eliberărilor și a presiunii de prădare exercitate de populațiile în creștere de uliu porumbar (goshawk). Fazanii auriu din Anglia sunt concentrați în special în Norfolk și Suffolk, în timp ce populațiile scoțiene au dispărut.

Fazanii auriu au fost introduși și pe insula Maui, din Hawaii, fiind semnalați pentru prima dată în 1996. Exemplarele originare au fost eliberate în rezervația Waikamoi, unde populația fondatoare a manifestat comportament reproductiv. Grupuri secundare au fost ulterior înregistrate în alte rezervații de pe insulă, la altitudini între 1.700 și 2.400 m pe versantul expus vânturilor.

Ecologie

Fazanii auriu se hrănesc pe sol cu cereale, frunze și nevertebrate, dar înnoptează în copaci. Iarna, stolurile tind să caute hrană în apropierea așezărilor umane de la marginea pădurii, consumând mai ales frunze și semințe de grâu.Wu, Bao-Hua, și Xiao-Ping Yu Tao Li. "Winter Diet and Digestive Tract of the Golden Pheasant (Chrysolophus Pictus) in the Qinling Mountains, China". Chinese Birds, 2010. Deși pot zbura stângaci, pe distanțe scurte, preferă să alerge și își petrec cea mai mare parte a timpului pe sol; acest tip de zbor, cunoscut drept "zbor bătut din aripi", se datorează absenței unui strat profund al mușchiului M. pectoralis pars thoracicus, absență pe care specia o are în comun cu alte păsări terestre, ca mecanism de fugă de prădători, preferând totuși în general să fugă și să se ascundă.

Sezonul de reproducere are loc în aprilie-mai, când masculii atrag femelele prin parada nupțială și prin cântece puternice, răgușite. Femelele depun între cinci și doisprezece ouă, pe care le clocesc timp de 22-23 de zile.

În sălbăticie, fazanul auriu trăiește în general 5-6 ani, dar poate depăși 15 ani în captivitate.

În captivitate Fazanul auriu se găsește frecvent în grădini zoologice și volniere, adesea sub formă de exemplare hibride cu fazanul lui Lady Amherst, o specie înrudită.

Galerie

Note

Legături externe Fazanul auriu, Zoo București China - fauna și atracțiile țării, Destinatii.info An article on the Golden Pheasant, its care in the aviary, and some observations of birds in their natural habitat (în engleză) seaworld.org (în engleză) Breeding Golden Pheasants (în engleză)

Categorie:Phasianidae Categorie:Taxoni clasificați de Carl Linnaeus Categorie:Păsări din China