Bătălia de la Princeton (3 ianuarie 1777) a fost o confruntare din cadrul Războiului de Independență al Statelor Unite ale Americii, în care forțele revoluționare ale generalului George Washington au învins forțele britanice lângă Princeton, New Jersey.
În seara zilei de 2 ianuarie 1777, Washington, Comandantul Armatei Continentale, a respins un atac britanic în bătălia de pe Pârâul Assunpink la Trenton. În acea noapte, el a evacuat orașul, a ocolit armata generalului Lord Cornwallis, și a atacat garnizoana britanică din Princeton. Generalul Hugh Mercer, din Armata Continentală, s-a întâlnit cu două regimente conduse de locotenent-colonelul Charles Mawhood din armata britanică. Mercer și armata sa au fost depășite, iar Washington a trimit o miliție sub comanda generalului John Cadwalader să-l ajute. Această miliție, văzând retragerea oamenilor lui Mercer, s-a retras și ea. Washington a sosit cu întăririle și și-a adunat din nou oamenii, după care a condus atacul împotriva armatei lui Mawhood, împingându-le înapoi. Mawhood a dat ordinul de retragere și majoritatea soldaților britanici au încercat să se regrupeze împreună cu armata lui Cornwallis din Trenton.
În Princeton, generalul John Sullivan a obligat soldații britanici refugiați în Nassau Hall să se predea, punând capăt bătăliei. După bătălie, Washington și-a deplasat armata la Morristown, iar britanicii, după a treia lor înfrângere în decurs de zece zile, au evacuat sudul provinciei New Jersey. Victoria de la Princeton a ridicat moralul americanilor și numărul voluntarilor ce se înscriau în armată a crescut. Aceasta a fost ultima acțiune majoră din cadrul campaniei din New Jersey efectuată de Washington în acea iarnă.
Pe locul bătăliei, se află astăzi Parcul de Stat al Câmpului de Bătălie Princeton.
Context Victoriile de la Trenton În noaptea de 25 decembrie 1776, generalul George Washington, comandantul Armatei Continentale, a traversat râul Delaware în fruntea a de oameni.McCullough p.276 După un marș de nouă mile (15 km), ei au ocupat orașul Trenton, omorând sau rănind peste 100 de hessieni și luând prizonieri alți 900. La scurt timp după ocuparea orașului, Washington a traversat Delaware-ul înapoi înspre Pennsylvania.McCullough p.281 În ziua de 29, Washington a traversat din nou râul și a luat poziții defensive la Trenton. Pe 31, Washington a făcut un apel la oamenii săi, ale căror contracte expirau la sfârșitul anului, să mai rămână, promițându-le o recompensă de zece dolari. Apelul său a avut efect și mulți dintre soldați au decis să continue.Ketchum p.278 În aceeași zi, Washington a aflat că a primit de la Congres pentru șase luni puteri mari, adesea considerate dictatoriale.McCullough p.286
Ca răspuns la pierderea Trentonului, generalul Lord Cornwallis a plecat din New York City și a readunat o forță britanică de peste de oameni în Princeton pentru a-l ataca pe Washington. Lăsând de oameni sub comanda locotenent-colonelului Charles Mawhood la Princeton, Cornwallis a plecat din Princeton în ziua de 2 ianuarie în fruntea a de oameni pentru a ataca armata de de oameni a lui Washington.Fischer p.404Lengel p.199 Washington a trimis soldați pentru a hărțui britanicii și pentru a le întârzia înaintarea. Aproape de înserare, britanicii au ajuns la Trenton.Lengel p.200 După trei tentative eșuate de a traversa podul peste pârâul Assunpink, dincolo de care se aflau principalele întărituri americane, Cornwallis și-a anulat atacul până a doua zi.Lengel p.201
Evacuarea În timpul nopții, Washington a convocat un consiliu de război și și-a întrebat ofițeri dacă să rămână să lupte, să încerce să traverseze răul undeva, sau să se furișeze pe drumuri laterale și să atace Princetonul.Ketchum p.293 Deși Washington gândea deja astfel, a aflat de la Arthur St. Clair și de la John Cadwalader că planul său de a ataca Princetonul este realizabil. După ce s-a consultat cu ofițerii, ei au căzut de acord că atacarea Princetonului este cea mai bună opțiune.Ketchum p.294
Washington a ordonat ca excesul de bagaje să fie dus la Burlington de unde să fie trimis în Pennsylvania.Ketchum p.295 Pământul înghețase și devenise posibilă mutarea artileriei și a tunurilor fără ca acestea să se scufunde în noroi. Până la miezul nopții, planul era gata de pus în aplicare, bagajele și armamentul suplimentar fiind în drum spre Burlington iar tunurile învelite în țesături pentru a atenua zgomotul și a împiedica britanicii să afle despre evacuare.Ketchum p.295 Washington a lăsat 500 de oameni în urmă cu două tunuri să patruleze, să întrețină focurile și să-și facă de lucru cu târnăcoape și lopeți pentru a-i face pe britanici să creadă că se întăresc. Până dimineața, și aceștia urmau să se alăture armatei principale.Ketchum p.295
Până la ora 2 dimineața, întreaga armată era în mișcare, iar soldații au primit ordin să mărșăluiască în deplină liniște.Ketchum p.295 Pe drum, s-a răspândit zvonul că sunt înconjurați și câțiva dintre ei au fugit spre Philadelphia. Marșul a fost dificil, întrucât o parte din drum trecea printr-o pădure deasă, pământul fiind acoperit cu gheață, caii alunecau, iar oamenii cădeau prin gheața subțire în lacuri.Ketchum p.296
Planul de atac În zori, armata s-a apropiat de un pârâu denumit Stony Brook.Ketchum p.297 Ei au urmat cursul acestui râu cale de o milă, până când acesta s-a intersectat cu drumul poștei dintre Trenton și Princeton. La dreapta de acest drum, însă, mai era un drum nefolosit care traversa ferma lui Thomas Clark.Ketchum p.297 Drumul nu se vedea de pe drumul poștei, trecea prin pământ desțelenit și ducea într-o zonă de unde se putea intra în oraș pe oriunde, deoarece britanicii îl lăsaseră neapărat.Ketchum p.297
Washington rămăsese în urmă, întrucât plănuise să atace și să captureze avanposturile britanice înainte de răsărit, pentru a captura garnizoana repede.Ketchum p.297 Dimineața, el era la încă două mile de oraș.Ketchum p.297 Washington a trimis 350 de oameni sub comanda lui Hugh Mercer înapoi pentru a distruge podul peste Stony Creek și a întârzia armata lui Cornwallis care s-ar fi repliat când ar fi aflat de plecarea lui Washington. Înainte de ora 8, Washington a adus restul armatei pe drumul nefolosit.Ketchum p.298 Prima în coloană era divizia generalului John Sullivan formată din brigadele lui Arthur St. Clair și Isaac Sherman. În urma lor, venea brigada lui John Cadwalader și apoi cea a lui Daniel Hitchcock.Ketchum p.298
Reacția lui Mawhood Cornwallis îi trimisese lui Mawhood ordin să aducă regimentele britanice al 18-lea și al 55-lea și să facă joncțiunea cu armata sa la orele dimineții. Mawhood ieșise din Princeton să îndeplinească ordinele când soldații săi au urcat pe dealul aflat la sud de Stony Brook și a văzut grosul armatei americane.Ketchum p.298 Neputând să estimeze dimensiunea armatei americane din cauza dealurilor împădurite, a trimis un călăreț să avertizeze regimentul al 40-lea pe care îl lăsase în Princeton, după care a ordonat readucerea regimentelor al 17-lea și al 55-lea înapoi spre oraș. În acea zi, Mawhood anulase patrula ce ar fi urmat să facă recunoașterea zonei din care venea Washington.Ketchum p.299
Mercer a primit vestea că Mawhood își retrage oamenii peste pod înapoi spre Princeton.Ketchum p.299 Mercer, la ordinele lui Washington, și-a îndreptat coloana spre dreapta pentru a-i lovi pe britanici înainte ca ei să se poată confrunta cu armata principală a lui Washington.Lengel p.202 Mercer s-a îndreptat spre ariergarda lui Mawhood, dar când a realizat că nu va putea să-i taie calea la timp, s-a hotărât să i se alăture lui Sullivan. Când Mawhood a aflat că Mercer este în spatele său și se îndreaptă spre Sullivan, Mawhood a detașat o parte a regimentului al 55-lea, trimițând-o să se alăture regimentului al 40-lea în oraș, după care a deplasat restul din regimentul al 55-lea, împreună cu regimentul al 17-lea, cinzeci de călăreți și două tunuri într-o poziție din care îl putea ataca pe Mercer.Ketchum p.300
Bătălia propriu-zisă Mawhood îl învinge pe Mercer thumb|left|300px|Bătălia de la Princeton, 2-3 ianuarie 1777 Mawhood a ordonat trupelor ușoare să-l întârzie pe Mercer, în timp ce el aducea celelalte detașamente.Ketchum p.300 Mercer se deplasa prin livada lui William Clark când au apărut trupele britanice ușoare. Salvele britanicilor treceau prea sus, așa că Mercer a avut timp să-și aducă trupele pe câmpul de luptă. Oamenii lui Mercer au avansat împingând trupele ușoare britanice înapoi.Ketchum p.301 Americanii au luat o poziție în spatele unui gard din capătul superior al livezii. Mawhood, însă, își adusese toți soldații și artileria.Ketchum p.301 Tunarii americani au deschis focul primii și, timp de aproximativ zece minute, infanteria americană, în inferioritate numerică, a schimbat focuri cu britanicii. Mulți americani aveau, însă, carabine care se încărcau mai lent decât muschetele.Ketchum p.303 Mawhood a ordonat o șarjă la baionetă și, întrucât mulți americani aveau carabine ce nu puteau fi echipate cu baionete, au fost învinși.Fischer p.332 Ambele tunuri americane au fost capturate, iar britanicii le-au îndreptat înspre soldații care fugeau.Ketchum p.303 Mercer a fost înconjurat de soldați britanici, care i-au strigat să se predea. Britanicii, crezând că l-au prins pe Washington, l-au înjunghiat cu baionetele, i-au spart capul cu o muschetă și l-au lăsat să moară.Ketchum p.303 Secundul lui Mercer, colonelul John Haslet, a fost împușcat în cap și a murit.Ketchum p.304
Sosirea lui Cadwalader Cincizeci de infanteriști ușori au plecat în urmărirea oamenilor lui Mercer când a apărut o brigadă odihnită de 1100 de americani sub comanda lui Cadwalader.Ketchum p.304Lengel p.204 Mawhood și-a adunat oamenii, care erau împrăștiați pe tot câmpul de luptă și i-a dispus în formație de luptă. Între timp, Sullivan era într-un impas în fața regimentului al 55-lea care venise în ajutorul regimentului al 40-lea, niciunul neîndrăznind să avanseze spre locul bătăliei principale de teama de a nu-și expune flancul.Ketchum p.304 Cadwalader a încercat să-și dispună oamenii într-o linie de bătălie dar aceștia nu aveau experiență și nu știau nici cele mai simple manevre militare. Când oamenii săi au ajuns în vârful dealului și au văzut oamenii lui Mercer fugind de britanici, mare parte dintre ei s-au întors și au fugit înapoi la vale.Ketchum p.305 thumb|300px|Moartea generalului Mercer de John Trumbull
Sosirea lui Washington Când oamenii lui Cadwalader au început să fugă, tunurile americane au deschis focul împotriva britanicilor, care se pregăteau de șarjă, și i-au reținut pe aceștia timp de câteva minute.Ketchum p.306 Cadwalader a reușit să determine una dintre companiile sale să tragă o salvă, dar și ea a fugit imediat după aceea. În acest moment, Washington a sosit împreună cu Virginia Continentals și cu pușcașii lui Edward Hand.Ketchum p.307 Washington a ordonat pușcașilor și virginienilor să ocupe poziții pe partea dreaptă a dealului, după care Washington s-a îndreptat călare spre oamenii lui Cadwalader care fugeau. Washington a strigat: „Mergeți cu noi, bravii mei tovarăși! Inamicii sunt doar câțiva și îi vom avea direct!”.McCullough p.289 Oamenii lui Cadwalader au intrat în formație de luptă la îndrumarea lui Washington. Când au sosit New England Continentals conduși de Daniel Hitchcock, Washington i-a trimis spre dreapta, unde pusese pușcașii și virginienii.Ketchum p.307