Turneul de tenis de la Monte Carlo, de asemenea cunoscut ca Monte-Carlo Masters este un turneu anual de tenis masculin care are loc la Roquebrune-Cap-Martin, Franța, o comună învecinată cu Monaco. Evenimentul face parte din ATP World Tour Masters 1000 în Association of Tennis Professionals (ATP) Tour. Turneul se joacă pe terenuri de zgură și este ținut în fiecare an în perioada lunilor aprilie-mai.

Istoric Turneul a fost fondat în 1897, iar prima ediție din era deschisă a avut loc în sezonul 1969. Locul de desfășurare include 21 de terenuri de zgură, dintre care 13 sunt iluminate. Capacitatea terenului central Rainier III este de 10.500 de spectatori. Terenul a fost numit după Prințul de Monaco Rainier al III-lea care iubea tenisul. Sora sa mai mare, Prințesa Antoinette de Monaco, a devenit președinte al clubului în 1972, conducerea fiind preluată în 2008 de fiica sa, Elisabeth-Anna de Massy, care este și președintele Federației de Tenis din Monaco. După decesul acesteia, în iunie 2020, președinția clubului și a federației a trecut la fiica sa, Melanie-Antoinette de Massy. A devenit o tradiție ca membrii din dinastia Grimaldi, care conduce Monaco, să prezinte trofeele câștigătorilor.

În perioada 1970-1972 și 1978-1989, a fost un turneu important în circuitul Grand Prix, Grand Prix Super Series fiind cea mai înaltă categorie. Pentru 1973, a devenit parte a circuitului Rothmans Spring Mediterranean Circuit. Între 1974-1977, a aparținut apoi circuitului World Championship Tennis. Odată cu formarea circuitului ATP Tour în sezonul 1990, turneul a devenit parte a categoriei Championship Series Single Week a acestuia, care a purtat ulterior diverse denumiri.

Din 2019, Monte Carlo a devenit singurul turneu ATP 1000 care nu obligă jucători să participe. În ciuda acestui fapt, cei mai mulți jucători de top aleg să participe la turneu.

Rafael Nadal a câștigat titlul de opt ori consecutive între 2005 și 2012, devenind astfel singurul jucător care a câștigat opt titluri consecutive la același turneu. În 2017, disputând cea de-a 11-a finală a sa împotriva lui Albert Ramos Viñolas, a câștigat titlul pentru a zecea oară, un record în era deschisă. Anul următor, Nadal a îmbunătățit acest record la 11 victorii într-o finală împotriva lui Kei Nishikori.

Ediția din 2020 nu a avut loc din cauza pandemiei de Covid-19. Din cauza restricțiilor impuse de coronavirus pe teritoriul francez, ediția din 2021 s-a jucat fără spectatori.

Rezultate Simplu masculin AnCampionFinalistScor 1897 Reginald Doherty Conway W. Blackwood Price 6–2, 6–1, 6–2 1898 Reginald Doherty (2) Victor Voss 4–6, 6–3, 6–3, 4–0 (ret.) 1899 Reginald Doherty (3) Victor Voss 6–2 (ret.) 1900 Laurence Doherty (s-ar putea să nu se fi jucat)Ayres' Lawn Tennis Almanack and Tournament Guide and other sources list him as winner, but according to Aujourd'hui 100 Ans 1897–1997 - Le Tournoi de Monte-Carlo by Michel Sutter (1997) and other sources the tournament didn't take place. 1901 Laurence Doherty (2) Wilberforce Eaves 6–2, 5–7, 6–1 1902 Reginald Doherty (4) George Hillyard 6–1, 6–4, 6–3 1903 Reginald Doherty (5) Frank Riseley 6–1, 14–16 (ret.) 1904 Reginald Doherty (6) Josiah Ritchie 6–1, 7–5, 3–6, 7–5 1905 Laurence Doherty (3) Josiah Ritchie 6–4, 8–6, 6–4 1906 Laurence Doherty (4) Wilberforce Eaves 6–3, 11–9 1907 Josiah Ritchie Laurence Doherty 8–6, 7–5, 8–6 1908 Anthony Wilding Wilberforce Eaves 6–3, 2–6, 6–3, 4–6, 6–0 1909 Fred Alexander Laurence Doherty 7–5, 6–4, 6–1 1910 Max Decugis Josiah Ritchie 6–3, 6–0, 6–0 1911 Anthony Wilding (2) Max Decugis 5–7, 1–6, 6–3, 6–0, 6–1 1912 Anthony Wilding (3) C. Moore 6–3, 6–0, 6–0 1913 Anthony Wilding (4) Félix Poulin 6–0, 6–2, 6–1 1914 Anthony Wilding (5) Gordon Lowe 6–2, 6–3, 6–2 1915 Anulat din cauza Primului Război Mondial) 1916 1917 1918 1919 Nicolae Mișu Max Decugis 6–2, 6–0 1920 Gordon Lowe Josiah Ritchie 7–5, 6–2 1921 Gordon Lowe (2) Algernon Kingscote 6–1, 0–6, 6–4, 6–2 1922 Giovanni Balbi di Robecco Alain Gerbault 6–1, 6–4, 6–3 1923 Gordon Lowe (3) Leighton Crawford 6–2, 6–4, 6–4 1924 Leighton Crawford Leonce Aslangul 6–4, 3–6, 6–2 1926 Béla von Kehrling Charles Kingsley 6–4, 6–1, 6–3 1927 Béla von Kehrling (2) Erik Worm (vict. fără opoziție) 1928 Henri Cochet Béla von Kehrling 3–6, 2–6, 6–3, 6–3, 6–2 1929 Henri Cochet (2) Umberto De Morpurgo 8–6, 6–4, 6–4 1930 William Tilden Henry Austin 6–4, 6–4, 6–1 1931 Henri Cochet (3) George Lyttleton-Rogers 7–5, 6–2, 6–4 1932 Roderich Menzel George Lyttleton-Rogers 6–4, 7–5, 6–2 1933 Henry Austin George Lyttleton-Rogers 11–9, 6–3, 7–5 1934 Henry Austin (2) Giorgio de Stefani 6–1, 8–6, 6–4 1935 Giovanni Palmieri Henry Austin 6–1, 6–1, 7–5 1936 Gottfried von Cramm Henner Henkel 4–6, 4–6, 7–5, 6–4, 7–5 1937 Gottfried von Cramm (2) Christian Boussus 6–2, 3–6, 6–2, 2–6, 6–2 1938 Franjo Punčec Christian Boussus 6–0, 6–1, 6–1 1939 Pierre Pellizza Yvon Petra 6–8, 6–3, 6–4, 6–2 1940 Anulat din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial) 1941 1942 1943 1944 1945 1946 Pierre Pellizza (2) Yvon Petra 6–3, 6–2, 4–6, 6–3 1947 Lennart Bergelin Budge Patty 6–3, 6–8, 1–6, 6–2, 8–6 1948 József Asbóth Giovanni Cucelli 6–3, 6–2, 5–7, 6–2 1949 Frank Parker Giovanni Cucelli 2–6, 6–3, 6–0, 6–4 1950 Jaroslav Drobný William Talbert 6–4, 6–4, 6–1 1951 Straight Clark Fred Kovaleski 1–6, 6–4, 6–4, 1–6, 10–8 1952 Frank Sedgman Jaroslav Drobný 7–5, 6–2, 5–7, 6–1 1953 Władysław Skonecki Jaroslav Drobný 6–3, 6–4, 11–9 1954 Lorne Main Tony Vincent 9–7, 3–6, 7–5, 6–4 1955 Władysław Skonecki (2) Budge Patty 6–4, 6–2, 8–6 1956 Hugh Stewart Tony Vincent 1–6, 8–6, 6–0, 6–2 1957 Jacques Brichant Paul Remy 3–6, 5–5 (ret.) 1958 Robert Haillet Jaroslav Drobný 6–4, 6–4, 6–3 1959 Robert Haillet (2) Budge Patty 9–7, 6–3, 4–6, 6–3 1960 Andrés Gimeno Mike Davies 8–6, 6–3, 6–4 1961 Nicola Pietrangeli Pierre Darmon 6–4, 1–6, 6–3, 6–3 1962 Pierre Darmon Boro Jovanović 6–2, 6–1, 6–3 1963 Pierre Darmon (2) Jan-Erik Lundqvist 6–2, 2–6, 6–1, 5–7, 6–4 1964 Martin Mulligan Jan-Erik Lundqvist 6–4, 6–4 1965 István Gulyás Jiří Javorský 6–3, 7–9, 8–6, 6–4 1966 Manuel Santana Nicola Pietrangeli 8–6, 4–6, 6–4, 6–1 1967 Nicola Pietrangeli (2) Martin Mulligan 6–3, 3–6, 6–3, 6–1 1968 Nicola Pietrangeli (3) Alexander Metreveli 6–2, 6–2↓  Open Era  ↓ 1969 Tom Okker John Newcombe 8–10, 6–1, 7–5, 6–3 1970 Željko Franulović Manuel Orantes 6–4, 6–3, 6–3 1971 Ilie Năstase Tom Okker 3–6, 8–6, 6–1, 6–1 1972 Ilie Năstase (2) František Pála 6–1, 6–0, 6–3 1973 Ilie Năstase (3) Björn Borg 6–4, 6–1, 6–2 1974 Andrew Pattison Ilie Năstase 5–7, 6–3, 6–4 1975 Manuel Orantes Bob Hewitt 6–2, 6–4 1976 Guillermo Vilas Wojciech Fibak 6–1, 6–1, 6–4 1977 Björn Borg Corrado Barazzutti 6–3, 7–5, 6–0 1978 Raúl Ramírez Tomáš Šmíd 6–3, 6–3, 6–4 1979 Björn Borg (2) Vitas Gerulaitis 6–2, 6–1, 6–3 1980 Björn Borg (3) Guillermo Vilas 6–1, 6–0, 6–2 1981 (Fără câștigător) Jimmy Connors Guillermo Vilas 1982 Guillermo Vilas (2) Ivan Lendl 6–1, 7–6, 6–3 1983 Mats Wilander Mel Purcell 6–1, 6–2, 6–3 1984 Henrik Sundström Mats Wilander 6–3, 7–5, 6–2 1985 Ivan Lendl Mats Wilander 6–1, 6–3, 4–6, 6–4 1986 Joakim Nyström Yannick Noah 6–3, 6–2 1987 Mats Wilander (2) Jimmy Arias 4–6, 7–5, 6–1, 6–3 1988 Ivan Lendl (2) Martín Jaite 5–7, 6–4, 7–5, 6–3 1989 Alberto Mancini Boris Becker 7–5, 2–6, 7–6, 7–5 1990 Andrei Cesnokov Thomas Muster 7–5, 6–3, 6–3 1991 Sergi Bruguera Boris Becker 5–7, 6–4, 7–6(8–6), 7–6(7–4) 1992 Thomas Muster Aaron Krickstein 6–3, 6–1, 6–3 1993 Sergi Bruguera (2) Cédric Pioline 7–6(7–2), 6–0 1994 Andrei Medvedev Sergi Bruguera 7–5, 6–1, 6–3 1995 Thomas Muster (2) Boris Becker 4–6, 5–7, 6–1, 7–6(8–6), 6–0 1996 Thomas Muster (3) Albert Costa 6–3, 5–7, 4–6, 6–3, 6–2 1997 Marcelo Ríos Àlex Corretja 6–4, 6–3, 6–3 1998 Carlos Moyá Cédric Pioline 6–3, 6–0, 7–5 1999 Gustavo Kuerten Marcelo Ríos 6–4, 2–1 (ret.) 2000 Cédric Pioline Dominik Hrbatý 6–4, 7–6(7–3), 7–6(8–6) 2001 Gustavo Kuerten (2) Hicham Arazi 6–3, 6–2, 6–4 2002 Juan Carlos Ferrero Carlos Moyá 7–5, 6–3, 6–4 2003 Juan Carlos Ferrero (2) Guillermo Coria 6–2, 6–2 2004 Guillermo Coria Rainer Schüttler 6–2, 6–1, 6–3 2005 Rafael Nadal Guillermo Coria 6–3, 6–1, 0–6, 7–5 2006 Rafael Nadal (2) Roger Federer 6–2, 6–7(2–7), 6–3, 7–6(7–5) 2007 Rafael Nadal (3) Roger Federer 6–4, 6–4 2008 Rafael Nadal (4) Roger Federer 7–5, 7–5 2009 Rafael Nadal (5) Novak Đoković 6–3, 2–6, 6–1 2010 Rafael Nadal (6) Fernando Verdasco 6–0, 6–1 2011 Rafael Nadal (7) David Ferrer 6–4, 7–5 2012 Rafael Nadal (8) Novak Đoković 6–3, 6–1 2013 Novak Đoković Rafael Nadal 6–2, 7–6(7–1) 2014 Stan Wawrinka Roger Federer 4–6, 7–6(7–5), 6–2 2015 Novak Đoković (2) Tomáš Berdych 7–5, 4–6, 6–3 2016 Rafael Nadal (9) Gaël Monfils 7–5, 5–7, 6–0 2017 Rafael Nadal (10) Albert Ramos Viñolas 6–1, 6–3 2018 Rafael Nadal (11) Kei Nishikori 6–3, 6–2 2019 Fabio Fognini Dušan Lajović 6−3, 6−4 2020 Anulat din cauza pandemiei de Covid-19 2021 Stefanos Tsitsipas Andrei Rubliov 6−3, 6−3 2022 Stefanos Tsitsipas (2) Alejandro Davidovici Fokina 6−3, 7–6(7–3) 2023 Andrei Rubliov Holger Rune 5–7, 6–2, 7–5 2024 Stefanos Tsitsipas (3) Casper Ruud 6−1, 6–4 2025 Carlos Alcaraz Lorenzo Musetti 3–6, 6–1, 6–0 2026 Jannik Sinner Carlos Alcaraz 7–6(7–5), 6–3

Dublu masculin Din 1968: