Riscurile la adresa civilizației umane, oamenilor și planetei Pământ formează riscurile existențiale care ar putea amenința omenirea ca un întreg, cu posibile consecințe nefaste pentru cursul civilizației umane, sau chiar care pot provoca sfârșitul planetei Pământ.

Conceptul este exprimat în forme diverse, cum ar fi Sfârșitul lumii, Doomsday, Ragnarök, Ziua Judecății, Armagedon, Apocalipsa și altele.

Tipuri de riscuri

Diverse riscuri există pentru umanitate, dar nu toate sunt egale. Riscurile pot fi clasificate în aproximativ șase tipuri bazate pe domeniul de aplicare (personale, regionale, globale) și intensitate (suportabil sau mortal). Următorul grafic oferă câteva exemple:

Tipuri de riscuriNick Bostrom - Riscuri existențiale: analiza scenariilor dispariției omului și pericole conexe. Journal of Evolution and Technology 9. SuportabileMortale (Definitive)GlobaleMișcarea plăcilor tectoniceRadiație gamma în apropiereRegionaleInundațiiCreșterea nivelului măriiPersonaleAtacMoarte

Riscurile discutate în acest articol sunt cel puțin globale și mortale în intensitate. Aceste tipuri de riscuri sunt cele unde un rezultat negativ ar anihila fie viață inteligentă de pe Pământ sau care să reducă definitiv și drastic potențialul său. Jamais Cascio a făcut un sistem alternativ de clasificare .

Scenarii de viitor Multe scenarii au fost sugerate. Unele spun că toată viața de pe Pământ va dispărea, dar într-un interval de timp foarte lung. Altele scenarii sunt pe un interval de timp mai scurt, dar fără distrugerea completă a civilizației. Unele scenarii sunt extrem de puțin probabile și altele chiar imposibile. De exemplu, Nick Bostrom spune: Unele pericole prevăzute (deci nu sunt membre ale categoriei curente), care au fost excluse din listă pe motiv că ele par prea puțin probabil să provoace un dezastru definitiv la nivel mondial sunt: erupțiile solare, supernovele, exploziile de găuri negre sau fuziuni, exploziile razelor gamma, erupții din Centrul Galactic, acumularea de poluare în aer, pierderea treptată a fertilității omului, precum și diverse scenarii apocaliptice religioase.

Viitorul îndepărtat Există o serie de teorii cosmologice cu privire la soarta finală a universului care exclud continuarea nedeterminată a vieții. Cele mai multe implică perioade de timp enorme, cu cifre mult mai mari decât vârsta actuală a universului (13,7 miliarde ani). O teorie acceptată pe scară largă este eventuala moarte termică a universului.

Teoria evoluției stelare prezice că Soarele nostru va epuiza rezervele sale de hidrogen și va deveni un gigant roșu în aproximativ 5 miliarde de aniSoarele nostru- prezent și viitorViitorul îndepărtat al Soarelui și soarta PământuluiSerge Brunier (1999). Majestic Universe: Views from Here to Infinity. Cambridge University Press. pag. 42. ISBN 0-521-66307-5., devenind de mii de ori mai luminos și își va pierde aproximativ 30% din masa sa actualăGiganții Roșii. Ignorând efectele mareelor, orbita Pământului ar ajunge la 1,7 UA (250.000.000 km) față de Soare. Acest lucru ar permite Pământului să scape, dar cu atmosfera exterioară subțiată, deși majoritatea vieții, dacă nu în totalitatea ei, ar pieri datorită proximității solare.

Dar în această teorie nu se ține seama de efectele mareelor. Cu toate acestea, un studiu mai recent sugerează că orbita Pământului se va dezintegra ca urmare a efectelor de atracție a mareelor, determinând planeta noastră să intre în atmosfera extinsă a Soarelui și să fie distrusă peste 7,6 miliarde de ani Denis Overbye Sărutul de adio al Pământului peste cca 7,59 miliarde de ani New York Times, 11 martie 2008.. Înainte de a fi înghițit de Soare, oceanele Pământului se vor evapora, iar Pământul va fi în cele din urmă distrus de către forțele de maree.

Impact meteoritic

thumb|250px|Traiectoria obiectului trans-Neptunian 90377 Sedna. Aceste patru panouri arată localizarea obiectului trans-Neptunian 90377 Sedna, care se află în cel mai îndepărtat loc din sistemul solar. Numerotarea panourilor se face în sensul acelor de ceas, primul panou fiind în stânga sus, iar al patrulea sub el. Primul panou prezintă orbitele planetelor interioare și a lui Jupiter și centura de asteroizi. În panoul al doilea, Sedna este prezentat cu mult în afara orbitele lui Neptun și a obiectelor din Centura Kuiper. Orbita completă a obiectului Sedna este ilustrată în panoul al treia, împreună cu localizarea obiectului în 2004, în punctul său cel mai apropiat de Soare. Panoul final, care mărește imaginea și mai departe, arată această orbită eliptică mare cum intră în interiorul a ceea ce se credea a fi marginea sferică interioară a norului lui Oort, distribuția frigului și obiectele de gheață situate la limita de atracție gravitațională a Soarelui. Prezența lui Sedna sugerează că discul interior ecliptic anterior speculat există. Pământul a intrat în coliziune cu mai mulți asteroizi mari în istoria recentă geologică. Un asteroid, de exemplu, a dus teoretic la dispariția dinozaurilor cu 65 de milioane de ani în urmă. În cazul în care un astfel de obiect lovește Pământul ar putea avea un impact grav asupra civilizației umane. Este chiar posibil că umanitatea să fie complet distrusă; pentru ca acest scenariu să se producă un asteroid ar trebui să aibă cel puțin 1 km (0,62 mile) în diametru, dar, probabil, între 3-10 km (2-6 mile)Nick Bostrom, secțiunea 4.10. Asteroizi cu un diametru de 1 km au un impact cu Pământul, în medie, o dată la fiecare 500.000 ani. Asteroizi mai mari sunt mai puțin frecvenți în sistemul solar. Asteroizii așa numiții asteroizi din apropierea Pământului sunt în mod regulat observați.

Peste 1,4 milioane ani steaua Gliese 710 este de așteptat să cauzeze o creștere a numărului de meteoriți din apropierea Pământului datorită trecerii sale la doar 1,1 ani lumină de Soare. Unele modele estimează că acest lucru va face ca un număr mare de comete din norul lui Oort să intre în coliziune cu Terra, în timp ce alte modele anticipa doar o creștere cu 5% a ratei de impact.

Alte cataclisme cosmice O serie de alte scenarii au fost sugerate. Obiecte masive, ca de exemplu o stea, o planetă uriașă sau o gaură neagră, ar putea fi catastrofale în cazul în care vor fi întâlnite în apropierea sistemului solar. (Gravitația obiectelor rătăcitoare ar putea perturba orbitele și/sau mișcarea corpurilor cerești din sistemul solar, rezultând astfel un impact meteoritic sau schimbări climatice. De asemenea, căldura obiectelor rătăcitoare ar putea provoca extincții; forțele de maree ar putea cauza eroziunii de-a lungul coastelor terestre.) Un alt pericol ar putea veni de la exploziile razelor gammaExploziile din spațiul cosmic ar fi dus la dispariția anticilor de pe Pământ , NASA.. Ambele însă sunt foarte puțin probabile.

Totuși, alții văd viața extraterestră ca o amenințare posibilă a omeniriiDouăzeci de moduri în care sfârșitul lumii ar veni brusc - Discovery Magazine; deși viața extraterestră nu a fost niciodată găsită, oamenii de știință, cum ar fi Carl Sagan au postulat că existența vieții extraterestre este foarte probabilă. În 1969, în SUA, Legea expunerii extraterestre a fost adăugată în Codul de Reglementări Federale (Titlul 14, secțiunea 1211) ca răspuns la posibilitatea unei contaminării biologice ca rezultat al programului spațial american Apollo. Acestă lege a fost eliminată în 1991Legende Urbane , Pagini de Referință : pentru afaceri juridice. Oamenii de știință consideră că un astfel de scenariu este tehnic posibil, dar foarte puțin probabilNick Bostrom, secțiunea 7.2..

În aprilie 2008, s-a anunțat că s-au efectuat două simulări pe termen lung de mișcări planetare, una la Observatorul din Paris și alta la Universitatea din California, Santa Cruz. Acestea indică 1% șanse ca orbita lui Mercur să devină instabilă datorită atracției gravitaționale a lui Jupiter cândva în timpul duratei de viață normală a Soarelui. Dacă se va întâmpla acest lucru, simulările sugerează că un impact cu Pământul ar putea fi unul din cele patru rezultate posibile (celelalte fiind coliziunea planetei Mercur cu Soarele, coliziunea cu Venus, sau să fie aruncat din sistemul solar cu totul). Dacă Mercur s-ar ciocni cu Pământul, toată viața de pe Pământ ar dispărea și impactul poate deplasa suficientă materie pe orbită pentru a forma un nou satelit. Rețineți că un asteroid cu doar 15 km lățime ar fi distrus dinozaurii; Mercur are aproximativ 5.000 km în diametruKen Croswell: Mercur va lovi Pământul într-o zi? Skyandtelescope.com, Adus la 24 aprilie 2008, Accesat la 12 iunie 2010.

Pământul Pandemie globală thumb|185px|Simbolul internațional de pericol de contaminare biologică Un scenariu mai puțin previzibil este o pandemie la nivel mondial. De exemplu, în cazul în care HIV ar evolua și ar deveni transmisibil ca o răceală obișnuită, consecințele ar fi dezastruoase. Acesta a dus la emiterea ipotezei că un astfel de patogen extrem de virulent nu ar putea să evolueze. Acest lucru se datorează faptului că un agent patogen care ucide rapid gazdele sale ar putea să nu aibă timp suficient să se răspândească la oameni, în timp ce unul care ucide gazdele sale mult mai încet sau deloc va permite purtătorilor săi mai mult timp pentru răspândirea infecției. Modelul acesta simplificat prezice că virulența și transmisia nu sunt legate în nici un fel, agenții patogeni vor evolua numai în condițiile unei virulențe scăzute și cu o transmitere rapidă. Totuși această ipoteză nu este întotdeauna valabilă și în modelele mai complexe, în care nivelul de virulență și rata de transmitere sunt legate, niveluri ridicate de virulență pot apărea. Nivelul de virulență care este posibil este în schimb limitat de existența unei populații complexe de gazde, cu sensibilități diferite la infecții, în condițiile în care unele gazde sunt izolate geografic. Mărimea populației gazdă și a concurenței dintre diferitele tulpini de agenți patogeni pot modifica, de asemenea virulențaAndré JB, Hochberg ME (iulie 2005). "Virulence evolution in emerging infectious diseases". Evolution 59 (7): 1406–12. PMID 16153027. Interesant, un agent patogen care infectează oamenii doar ca o gazdă de obicei secundară și infectează o altă specie (Zoonosis) poate avea o constrângere redusă asupra virulenței la oameni, deoarece infecția aici este un eveniment accidental și evolutia ei, este acționată de evenimentele dintr-o altă specieGandon S (martie 2004). "Evolution of multihost parasites". Evolution 58 (3): 455–69. PMID 15119430.

Megatsunami O altă posibilitate este un megatsunami. Un megatsunami ar putea, de exemplu, distruge întreaga Coastă de Est a Statelor Unite. Zonele de coastă din întreaga lume ar putea fi, de asemenea, inundate în caz de colaps a gheții Antarcticii de Vest. În timp ce niciuna dintre aceste scenarii nu sunt susceptibile de a distruge complet umanitatea, ele ar putea amenința civilizația regional. Recent a existat un val uriaș și fatal de tsunami, dar nu a fost suficient de mare pentru a fi considerat un megatsunami.

Încălzirea globală

Dezastre ecologice thumb|200px|Un râu poluat de o mină de cupru abandonată din Anglesey, Țara Galilor. thumb|200px|Plantarea de arbori Jojoba pentru a preveni deșertificarea, India