Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne sau NKVD () a fost Ministerul de Interne al Uniunii Sovietice.
Înființată în 1917 ca NKVD al Republicii Sovietice Federativă Socialistă Rusă, agenția a fost inițial însărcinată cu efectuarea de lucruri normale de poliție și supravegherea închisorilor din țară și a lagărelor de muncă. A fost desființată în 1930, funcțiile sale fiind dispersate printre alte agenții, numai pentru a fi restabilite ca un minister al uniunii în 1934.
Funcțiile OGPU (organizația de poliție secretă) au fost transferate la NKVD în 1934, oferindu-i un monopol asupra activităților de aplicare a legii care au durat până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. În această perioadă, NKVD a inclus atât activități obișnuite de ordine publică, cât și activități de poliție secretă. NKVD este cunoscut pentru rolul său în represiunea politică și în realizarea Marii Epurări sub Iosif Vissarionovici Stalin. Duba de gazare a fost folosită pentru a executa persoane fără proces în timpul Marii Epurări.Yevgenia Albats, KGB: The State Within a State. 1995, page 101Robert Gellately. Lenin, Stalin, and Hitler: The Age of Social Catastrophe. Knopf, 2007 p. 460Catherine Merridale. Night of Stone: Death and Memory in Twentieth-Century Russia. Penguin Books, 2002 p. 200 NKVD a fost condus, în ordine cronologică, de Ghenrih Iagoda, Nikolai Ejov și Lavrenti Pavlovici Beria.
NKVD a efectuat execuții extrajudiciare în masă a numeroși cetățeni și a conceput, a populat și a administrat sistemul de Gulag de lagăre de muncă forțată. Agenții lor au fost responsabili de represiunea Culacilor și de deportarea în masă a unor naționalități întregi în regiuni nelocuite ale țării. Ei au supravegheat protecția frontierelor sovietice și a spionajului (inclusiv asasinatele politice) și a pus în aplicare politica sovietică în mișcările comuniste și guvernele marionetă din alte țări, în special represiunea și masacrele din Polonia.
În martie 1946, toate Comisariatele Populare au fost redenumite în ministere, iar NKVD a devenit Ministerul Afacerilor Interne (MVD).
Evoluția structurii și sarcinilor NKVD-ului
După victoria revoluției din 1917, bolșevicii au dizolvat vechea poliție și au creat Miliția țaranilor și muncitorilor care funcționa sub supravegherea NKVD-ului RSFS Rusă. În plus, NKVD era copleșit de sarcinile moștenite de la MDV-ul țarist, așa cum erau supravegherea guvernelor locale sau lupta împotriva opozanților intrați în ilegalitate, noi domenii de activitate pentru o forță a proletariatului total neexperimentată.
Dându-și seama că sunt în situația de a nu avea o forță de securitate eficientă, Sovietul Comisarilor Poporului al RSFS Ruse a creat poliția secretă CEKA condusă de Felix Dzerjinski. Organizației CEKA i-a fost garantat dreptul de a iniția și duce la bun sfârșit procese rapide și execuții nejudiciare, dacă acestea se dovedeau necesare pentru "apărarea revoluției".
CEKA a fost reorganizată în 1922 ca Direcția Politică de Stat a NKVD-ului RSFS Ruse. După formarea URSS-ului în 1923(1922), GPU a fost reorganizat ca OGPU, un organ unional aflat sub controlul Sovietului Comisarilor Poporului a Uniunii Sovietice.
În 1934, OGPU a fost încorporat în proaspăt creatul NKDV al URSS, transformându-se în GUGB. NKDV-ul RSFS Ruse a încetat să mai existe până în 1946, când a renăscut ca MDV al RSFS Ruse. În felul acesta, NKDV a devenit responsabil pentru tot sistemul penitenciar din țară, inclusiv pentru lagărele de muncă forțată, cunoscute sub numele de Gulag, dar și pentru activitățile clasice polițienești.
Diferitele departamente ale NKVD se ocupau de:
funcțiile generale ale poliției, așa cum erau investigațiile criminale (Miliția); spionaj și operațiuni speciale în străinătate; contraspionaj; securitatea oficialităților, ca și alte sarcini înrudite.
De-a lungul timpului, NKVD a avut următoarele direcții principale – главное управление, abreviate "ГУ" – GU: ГУГБ - государственная безопасность (GUGB - Direcția Principală a Securității Statului), ГУРКМ(GURKM) - рабоче-крестьянская милиция (Direcția Principală a miliției muncitorilor și țăranilor); ГУПВО - пограничная и внутренняя охрана (Direcția Principală a Pazei Interne și de Frontieră); ГУПО(GUPO) - пожарная охрана (Direcția Principală a Pompierilor); ГУШосдор - шоссейные дороги (Direcția Principală a Drumurilor); ГУЖД, железные дороги (Direcția Principală a Căilor Ferate); ГУЛАГ - GULAG; ГЭУ - экономика (Direcția Principală Economică); ГТУ - транспорт (Direcția Principală a Transporturilor); ГУВПИ - военнопленных и интернированных (Direcția Principală a Prizonierilor de Război și a Persoanelor Internate).
Pe 3 februarie 1941, secțiile speciale ale NKVD responsabile de contrainformațiile militare au trecut în subordinea Armatei (RKKA) și Marinei (RKKF). GUGB a fost scos din componența NKVD și a fost redenumit NKGB. După izbucnirea celui de-al doilea război mondial, NKVD și NKGB au fost reunite (pe 20 iulie 1941), iar contrainformațiile s-au reîntors la NKDV în ianuarie 1942. În aprilie 1943, contrainformațiile s-au desprins din nou, devenind SMERȘ ("Moarte Spionilor"), iar NKGB a fost din nou separat de NKVD.
În 1946, NKDV a fost redenumit MDV, iar NKGB a fost redenumit MGB. După ce a mai fost o dată reunificat cu MDV în 1953, CEKA s-a separat definitiv în 1954, pentru a se transforma în final în KGB.
Forțele de poliție s-au împărțit până la urmă în două ramuri:
MVD (Ministerul Afacerilor Interne), care avea în subordine poliția criminală, penitenciarele și pompierii și KGB (Comitetul Securității Statului) – responsabil pentru poliția politică, contrainformații spionaj, protecția persoanelor importante și comunicații speciale (Versiunea sovietica a CIA-ului american)
Activitățile NKVD-ului
Deși NKVD s-a ocupat de problemele importante ale securității statului, numele organizației este legat în conștiința oamenilor de activitățile care pot fi considerate criminale: represiunea și asasinatele politice, crimele de război, violarea drepturilor cetățenilor sovietici și străini și alte încălcări ale legilor interne și internaționale.
Represiunile și execuțiile
Punând în practică politica internă sovietică care punea un accent deosebit pe combaterea activității "inamicilor poporului", agenția a făcut un mare număr de arestări și execuții sumare ale unor cetățeni sovietici și străini. Milioane de oameni au fost arestați și trimiși în Gulag, sute de mii dintre ei au fost executați conform hotărârilor trocii NKVD-iste – cutea marțială specială. Probatoriul avea standarde foarte scăzute: un denunț făcut de un informator anonim era apreciată ca o dovadă suficientă pentru ca un individ să fie considerat suspect și fie arestat. Folosirea „mijloacelor fizice de persuasiune” (tortura) era permisă printr-un decret special, ceea ce a deschis calea pentru nenumărate abuzuri, despre care există foarte multe mărturii ale victimelor dar și ale NKVD-iștilor. În toată țara au fost descoperite de-a lungul timpului sute de gropi comune în care au fost îngropate victimele acestor abuzuri. Există dovezi de netăgăduit că NKVD-ul a comis execuții ilegale în masă conform unor planuri elaborate cu grijă. Aceste planuri stabileau numărul și proporția victimelor dintr-o anumită regiune. Se stabilea astfel numărul de „inamici ai poporului” în cote fixe de clerici, foști nobili, culaci, fără a se stabili nominal cine sunt aceștia. Arestările erau de foarte multe ori arbitrare, încadrarea într-o categorie sau alta de "inamici" fiind de multe ori făcute la întâmplare. Familiile celor pedepsiți, inclusiv copii indiferent de vârstă, deveneau automat victime ale represiunii, conform Ordinului nr. 00486 al NKVD.
Epurările au fost organizate în mai multe valuri în conformitate cu deciziile Politburo al Partidului Comunist. Printre acestea s-au numărat cele împotriva inginerilor ("Cazul Șahti"), împotriva elitei armatei și partidului ("comploturile fasciste"), sau împotriva cadrelor medicale ("Complotul doctorilor"). Având un caracter permanent, în acțiuni separate, s-au desfășurat campanii împotriva naționalităților ne-ruse (ucraineni, tătari, germani, polonezi, ceceni și alții, acuzați de "naționalism burghez", "fascism", "trădare", etc.) ca și împotriva activiștilor religioși și a clerului de toate confesiunile. Au fost persecutate grupuri întregi etnice în cadrul unor operații de masă ale NKVD-ului. Întregi popoare au fost deportate. În ciuda acestor fapte, rușii au format majoritatea victimelor NKVD-ului.
Agenții NKVD au fost nu numai călăii, dar și un foarte important grup din rândul victimelor. Aproape toată conducerea agenției din deceniul al patrulea, inclusiv comandanții, a fost executată.
În timpul celui de-Al doilea război mondial, unitățile NKVD au fost folosite pentru asigurarea securității spatelui frontului, inclusiv în lupta împotriva dezertorilor. În teritoriile "eliberate", NKVD-ul și mai apoi NKGB-ul au trecut la arestări în masă, deportări și execuții, inclusiv a luptătorilor rezistenței antifasciste, așa cum a fost polonezii din Armia Krajowa.
În străinătate, agenții NKVD au organizat asasinarea unor exilați sovietici sau a unor străini considerați inamicii ai URSS-ului. Printre victimele unor asemenea asasinate confirmate oficial se numără:
Lev Troțki (fondatorul Armatei Roșii) – inamic personal al lui Stalin și cel activ critic internațional al dictatorului; Boris Savinkov – revoluționar și terorist rus, (Operațiunea Trust a GPU); Evghen Konovaleț – lider proeminent militar și politic ucrainean.
După moartea lui Stalin din 1953, noul lider sovietic, Nikita Hrușciov a început o campanie împotriva abuzurilor NKVD-ului. Până la dispariția statului sovietic, mii de victime au fost "reabilitate". Multe victime sau rude ale acestora au refuzat însă să facă cereri de reabilitare, fie de frică, fie din cauza lipsei documentelor doveditoare. Trebuie spus că această reabilitare nu era una cu efect complet. În cele mai multe cazuri, formularea întâlnită în acte era "... datorită lipsei de dovezi în cazul acestei infracțiuni...", o formulare tipic sovietică care era interpretată de fapt ca: "... a fost o infracțiune, dar, din păcate, noi nu am reușit să aducem dovezi pentru condamnarea infractorului...". Doar foarte puțini oameni au fost reabilitați cu formula: "nevinovat pentru toate capetele de acuzare".
Foarte puțini agenți NKVD au fost vreodată condamnați oficial pentru încălcarea drepturilor vreunei persoane anume. Din punct de vedere legal, agenții vinovați de abuzuri, dar executați in timpul epurărilor, au avut parte de aceiași reabilitare post-mortem ca și victimele lor. În țările baltice, după ce acestea și-au proclamat independența, un mic număr de foști agenți NKVD care trăiau în cele state au fost condamnați pentru crimele făptuite împotriva populației locale.
În zilele noastre, foștii agenți care mai sunt în viață primesc pensii generoase și se bucură de privilegii acordate de guvernul Uniunii Sovietice, privilegii confirmate de actualele guverne ale țărilor membre ale CSI. Ei nu sunt persecutați, judecați sau condamnați, deși mulți dintre ei au fost identificați de victimele lor.
Activitățile de spionaj
Acestea au inclus:
Înființarea unei vaste rețele de spioni în interiorul secțiilor naționale Comintern; *Infiltrarea plină de succes a lui Richard Sorge, a membrilor "orchestrei roșii" și a altor agenți până la cele mai înalte niveluri de decizie ale fasciștilor, agenți care l-au anunțat din timp pe Stalin de iminenta invazie a URSS, după care au ajutat informativ din toate puterile Armata Roșie în război; Recrutarea altor zeci de agenți extrem de utili în timpul Războiului Rece; Prevenirea mai multor atentate cunoscute împotriva dictatorului Iosif Vissarionovici Stalin.
NKVD și economia sovietică