Vezi și Louise-Marie a Franței (1812-1850), regină a Belgiei.
Louise Marie a FranțeiAchaintre, Nicolas Louis, Histoire généalogique et chronologique de la maison royale de Bourbon, Vol. 2, (Publisher Mansut Fils, 4 Rue de l'École de Médecine, Paris, 1825), 154.(15 iulie 1737 - 23 decembrie 1787) a fost cel mai mic copil din cei zece ai regelui Ludovic al XV-lea al Franței și ai soției lui, regina Maria Leszczyńska. Ca fiică a regelui era Fiică a Franței.
Biografie thumb|left|Vizita regelui Ludovic al XV-lea al Franței la Madame Louise a Franței, carmelită la Saint-Denis, ulei de Maxime Le Boucher
Louise Marie s-a născut la Palatul Versailles la 15 iulie 1737. La curte era cunoscută drept Madame SeptièmeRavel, Jeffrey, Studies in Eighteenth-Century Culture, Johns Hopkins University Press, 2007, p. 125, ISBN 0-8018-8598-1 (una din cele șapte surori mai mari murise înaintea nașterii sale), Madame Dernière și mai târziu Madame Louise.Gratay, Alphonse-Joseph-Auguste, "Henri Perreyve", Pvi, C. Douniol, 1872.. A crescut la Abația Fontevraud cu alte trei surori, Madame Victoire, Madame Sophie și Madame Thérèse (care a murit la vârsta de opt ani la Fontevraud).
Nici unul dintre proiectele de căsătorie făcute de tatăl ei pentru ea nu s-a fructificat iar Louise Marie a căutat refugiul în religie. S-a întors la curtea tatălui ei în 1750, la vârsta de 13 ani, unde a stat pentru următorii douăzeci de ani și unde a confruntat moartea surorii ei mai mari, Madame Henriette în 1752, a asistat la nașterea nepoatelor și nepoților ei, la tentativa de asasinare a tatălui ei în 1757, la ascensiunea metresei regelui, Madame du Barry, la construirea Petit Trianon; moartea surorii ei mai mari, Madame Infante, și, în final, la moartea mamei sale, regina Maria Leszczyńska.
În 1770, în amuzamentul general, Louise și-a rugat tatăl să-i permită să devină călugăriță carmelită.Hare, Augustus John Cuthbert, North-Eastern France, Macmillan, 1896, p. 143.Markham, Jacob Abbott, A History of France, Harper & Brothers, 1863, p. 143..
A intrat la mânăstirea Saint-DenisBaedeker, Karl, Paris and Environs with Routes from London to Paris, Dulau, 1898, p. 348., unde regula ordinului a fost urmată strict luându-și numele de Thérèse a Sfântului Augustin. Un an mai târziu, în 1771, a fost acceptată în ordin.
A fost maică superioarăLeathes, Stanley, The religion of the Christ, its historic and literary development, Oxford University, 1874, p. 356, din 1773 până în 1779, iar a doua oară în 1785. A intervenit la tatăl ei pentru a permite carmelitelor austriece persecutate de împăratul Iosif al II-lea să intre în Franța.
A murit la Saint-Denis, suferind de complicații la stomac. Ultimele ei cuvinte au fost: Au paradis! Vite! Au grand galop!" ("Spre rai! Repede! În galop!)
Împreună cu alte morminte regale, rămășițele ei au fost profanate în timpul Revoluției franceze. Papa Pius al IX-lea a declarat-o venerabilă la 19 iunie 1873.
Arbore genealogic
Note
Legături externe
Venerable Therese of St. Augustine
Categorie:Nașteri în 1737 Categorie:Decese în 1787 Categorie:Casa de Bourbon Categorie:Prințese franceze Categorie:Oameni din Versailles